DE CE POHUI ȘI NU MI-E TOTUNA?

DE CE POHUI ȘI NU MI-E TOT UNA?
DE CE CU INNA?
DE CE RUSEȘTE?
DE CE ÎNJURĂ?
DE CE VOPSIT PE FAȚĂ?
DE CE INNA NU SPUNE POHUI ROMÂNEȘTE, CI MOLDOVENEȘTE?
JOS! SUS!

Atâtea întrebări. Atâtea acuze. Îmi vine să râd. De asta scriu.
Întrebări care mai că nu fac sângele moldovenilor, adormiți de când sunt ei, să verse lavă, așa de tare s-a încins atmosfera după clipul apărut azi. Brusc, articole, bloguri. Un ţunami, nu altceva.

Toate astea sunt de râs. Și toți marii dătători cu părerea tot sunt de râs.
Dacă ar fi să-i întrebi pe cei mai mulți dintre ei ce părere au despre noul nostru primministru, s-ar apuca să răspundă că e bun sau rău,că-i prost sau frumos, fără să-și dea seama că, la cât îs de buni toți la dat cu părerea, nici măcar nu știu pe ce lume trăiesc și câte milioane de lei se fură în timp ce noi nu avem un primministru și nici Guvern.

În schimb, tare ne mai preocupă problema socio-politico-culturală: de ce Carla’s Dreams i-a pus cuțitul la gât Innei și a făcut-o pe biata româncă să-i cânte în drâmbă cu această josnică și rusească înjurătură. Măcar de înjura în română sau măcar în moldovenească, internauţii noştri tot mai liniștit dormeau noaptea. Că așa, nu știu cum, tot nu-i bine, nu-i omenește. Ce fel de pod de flori îi ăsta? Să înjure românca în rusă? Ptiuuuu.RUŞINE. JOS.

Cel mai trist este, că acest experiment cultural lingvistic, numit featuring între două maluri, nu-i decât un Wow muzical, dar care îi face chiar și pe prieteni să uite de simțul umorului și să se ia la harță. Cu siguranță,Inna la asta nici n-a visat, iar Carla’s Dreams de-i povestea în avans, ca să o convingă, că așa-s moldovenii: ușor se aprind de la nimic și nu au gram de umor, ea nu l-ar fi crezut de norocul care o să le cadă în cap. Oamenii atât de tare iau în serios un cântec, încât sunt gata să treacă pe diferite părți ale baricadei, să arunce sulițe unul în altul și să-și amintească de datoria de 600 de lei, demult uitată.

Oameni buni, muzica este frumosul, menit să ne transforme. În ce? Alegem noi. Nu complicați viața. Că noi nu ne-am învățat încă singuri să ne-o facem mai simplă.

Fie ca toți artiștii de la noi sau măcar jumate din ei, să aibă atâta inspirație și energia necesară ca să inspire și altă lume la discuții, controverse, reacții și comentarii, câte le-am văzut azi. Dar poate nu au fost atât de multe. Poate e doar o iluzie facebookistă.

Da, poate eu nu sunt totalmente de acord cu înjurături și comercializarea prea mare a unui proiect precum e Carla’s Dreams. Inna, brățări, breloace, hituri născute din înjurături…Toate astea deja sunt chichițe. E genul de proiect care este obligat să rămână în underground, pentru a fi credibil. Dar eu scriu azi pentru a spune că aș da orice, ca fenomenele care ne fac să vorbim despre ele, să roim în jurul lor, care nu ne dau pace, să aibă dreptul la viață. Ne inspiră să punem mintea în mișcare, că tare demult au ruginit roțile alea.

Și de ce mă rog vă faceți așa griji? Ca nu cumva frații români să afle cum se înjură în Moldova pe la tot colțul? Ca nu cumva moldovenii, care deja înjură așa, să creadă că asta e frumos. Ca nu cumva, așa zisa promovare a unui limbaj licențios, brusc sau mai lent, să ne întoarcă pe toți la sapa de lemn. Ei da, liniştiţi-vă? Toate acestea sunt procese care s-au întâmplat deja, unele se mai întâmplă și se vor întâmpla. Atunci de ce vă faceți atâtea griji?

Și nu mai fiți așa de serioși și gravi. Că tocmai mi se face greu pe suflet. Luați-o mai moale, amuzați-vă, luați-i pe cei serioși, gravi și falși la mișto. Nu le dați voie să creadă că acesta e un subiect la care părerea lor poate schimba ceva.

Vor să schimbe? Serios? Atunci să producă ei înșiși. Măcar ceva, orice, mai bun, mai rău, acasă, în scară, în atelier, în trafic, la muncă, între prieteni. Dar să producă! Plină țara de bezdelinici, cărora în realitate li-i fix POHUI, dar de ochii lumii nu ne mai scot din ce ce ce-uri și vai vai vai-uri. La treabă! Numai nu vă sfădiţi, vorba bunicii mele.

Comentarii