Zilele astea am prins un film francez. Filmele franceze, de fapt, îmi plac. Pentru că-s mai realiste nu ştiu cum. Nu sunt atât de lustruite. “Amour et Turbulence” e o producţie recentă, din aprilie 2013. Nu e nici prea bună, nici prea proastă. E despre iubire, ţepe, suspisciuni, gelozie şi un final pe gustul maselor. Eu însă vă recomand filmul nu pentru film, ci pentru coloana sonoră. Cred că selecţia făcută pentru acest soundtrack este o adevărată operă de artă. De pe vremea la fimului “The Ghost” cu Unchaned Melody nu m-a rupt atât de tare muzica unui film. Uitaţi-vă la film, dar nu pentru film…ci pentru muzică. Mi s-a făcut din nou dor de radio. Este cel mai confortabil loc de comunicare cu oamenii: să le dai să asculte muzica ta. Pe compilaţie sunt vreo 23 de melodii, parfumate cu Oldies But Goldies ;i cu atâta zvâcneli sufleteşti. Poftiţi aici noua mea revelaţie pescuită din film.
De-ale mele
No Comments