CANATA

DE LA ZERO

De la zero. Asta înseamnă de la primul șurub și până la un apartament mobilat, totul este căutat, negociat, cumpărat, împrumutat și adus în noua locuință. Dacă aș fi un satelit și m-aș uita de sus la mine, nimic din acest proces nu mi s-ar părea ieșit din comun, cu excepția faptului că animăluțul care adună toate acestea în noua vizuină sunt chiar eu.

Canada este frumoasă, Canada este sigură, cel puțin mai sigură decât multe alte țări de pe glob. Canada este mare, poate prea mare pentru ochii mei veniți din Moldova. Canada este complicată, mai ales pentru cei care nu sunt obișnuiți cu legile care funcționează. Canada este înspăimântătoare și descurajantă pentru cei obișnuiți la ei acasă să stea pe cal, dar cu mintea rigidă și plină de complexe. Aici poți fi pe cal, dar nu din prima zi. Și pentru asta e nevoie de răbdare, rezerve financiare, mai mici sau mai mari, mult umor și flexibilitate.

Toți mă avertizau despre cât de greu îmi va fi la început. Ba chiar îmi aduceau exemple de moldoveni care au renunțat și s-au întors pe soba mamei, acasă. Nimeni nu mi-a zis că e floare la ureche. Dar eu nu-mi închipuiam, până a începe să trec prin acest greu, despre ce greu era vorba. Adică îmi imaginam că ei se referă la nostalgie, dor de țară, dor de prieteni…..emoții pe care eu pur și simplu nu am timp să le trăiesc. Deocamdată. Greul se ascunde sub altceva: sub multitudinea de taskuri pe care trebuie în paralel să le rezolvi într-o țară cu o structură și un sistem absolut necunoscut, chiar dacă funcționează ca ceasul.

Cred că în prima săptămână ieșea fum din capul meu. Asta în timp ce apropiații mei îmi spuneau că eu am noroc, că noii veniți reușesc să rezolve aceleași probleme în nu mai puțin de o lună. Și totuși dacă mă veți întreba cum e, v-aș spune la fel ca și alții. În prima perioadă e complicat, foarte complicat. Nu oricine poate rezista unuis stres atât de mare. Eroi sunt cei care au făcut față acestor greutăți fără ajutorul rudelor, prietenilor sau măcar a unei singure familii venite mai devreme și cu mai multă experiență. Mai ales în lipsă de resurse de care să nu-ți pară deloc rău să te desparți.

Imaginați-vă setul de prime griji pe care trebuie să le rezolve un om când se mută cu traiul în altă țară: asigurare medică-obligatorie – fără ea e bîja cu servicile medicale. Nu o ai – plătești din buzunarul tău. Și mușcă tare prețurile.

Căutare apartament: am văzut minim vreo 15. Cele mai multe găsite pe net. Criteriile de selecție te nenorocesc, mai ales când nu știi de ce criterii să ții cont: zona, demi-sol, etaj doi, la greci, la italieni sau la evrei, acces la transport public, apropiere de magazine și centre comerciale, parc pentru copii, apropiere de școală, podea din lemn sau ceramică, încălzit cu ulei sau electricitate, cu electrocasnice sau fără, cu mobilă sau fără. Într-un final, metoda cea mai eficientă pentru mine s-a adeverit a fi: să urci într-o mașină și să navighezi printre străzi. Din fericire, ei anunțurile despre chirie le pun chiar în stradă. Pozele din internet și descrierile nu pot transmite multe dintre mirosurile pe care le simți aflându-te la fața locului.

Căutarea unui mijloc de transport este o altă epopee. Prețul real al automobilului crește substanțial, după ce sunt adăugate toate taxele. Asta dacă nu cumperi mașină de la privat. Dar la privat e și mai riscant. Cunosc cel puțin o istorie reală cum prețul mașinii cumpărate de la privat s-a dublat în urma reparațiilor survenite după ce au început să iasă la suprafață toate stricăciunile din interior. De aceea am ales o mașină de la un concesionar. Fără automobil se poate, dar în acest caz timpul pierdut prin transport public reține cu mult soluționarea tuturor problemelor.

Telefon mobil, acces la internet, cont bancar, relaționare cu diverse instituți de stat, examen de șoferie, studiere de oferte, citit zeci de informații, navigat pe zeci sau poate chiar sute de site-ri(canadienii chiar își rezolvă cele mai multe probleme pe net), anunțarea tuturor instituțiilor despre noua ta adresă.

Căutare de mobilă. Cea bună e foarte-foarte scumpă, cea mai puțin bună e pur și simplu scumpă.

Căutare de electroscasnice. Prețurile de aici sunt explozive. Să le cari din Moldova nu are rost. Au alte prize și altă tensiune în ele.

Aici nimic nu e întâmplător, nici măcar instituția la care merge copilul tău la școală. Alegerea se face în baza codului poștal, pe net. Dar acesta e un subiect interesant pentru o altă postare.

Probabil că stereotipurile legate de viața perfect lustruită a unei vedete, nici pe departe nu vor coincide cu imaginile pe care le vedeți mai jos. Este exaordinar cu ce mă ocup eu acum. Am niște griji Klumea:

20130906-011151.jpg

20130906-011157.jpg

20130906-011206.jpg

20130906-011225.jpg

20130906-011232.jpg

20130906-011238.jpg

20130906-011258.jpg

20130906-011302.jpg

20130906-011307.jpg

Poate tocmai de asta am un feeling sănătos aici, de viață normală, pe care nu trebuie să o ajustez la nici un fel de așteptări ale unor oameni străini care cred că știu mai bine decât mine cum ar trebui să-mi trăiesc viața. Și sunt atât de pasionați în a se da cu părererea, încât uită să și-o trăiască pe a lor. Pot doar să mă amuz de comentariile unora la adresa vieții mele personale sau a schimbărilor pe care le-am întreprins. Am ajuns într-o țară în care fiecare își vede de treaba lui, pentru că e prea mare și sunt prea mulți la număr ca să-i preocupe viața altora.

În cel mai rău caz, vecinul meu uruguaian poate veni să-mi propună un BBQ de pomană, un șurub care îmi lipsește sau să-mi conecteze mașina de spălat. Dar cu cine trăiesc, de ce nu fac asta, dar fac aceea pe nimeni nu interesează. În sfârșit.

Eu de-o săptămână deja locuiesc imaginar în noul meu cuib. În realitate însă, sper să fiu măcar pe ultima sută de metri înainte de mutare. Și da, mie nu mi-e ușor. Deloc. Dacă asta vrea cineva să audă. Dar mă simt atât de puternică și atât de dornică să rezist și să mă pun pe picioare, încât îmi permit cu toată sinceritatea și deschiderea să trăiesc și această aventură a vieții mele. Ah, da…și sigur îmi va reuși tot ce mi-am pus în gând. Poate și cu ajutorul câtorva moldoveni Klumea pe care încep să-i cunosc aici. În această ordine de idei, vreau să aduc un MARE, MARE mulțumesc lui Liusea, pentru mâna de ajutor oferită necondiționat. Și tuturor celor care încă îmi vor fi alături. Dar mai ales familiei mele, fără de care aș fi căpiat, fără îndoială. Ei sunt paratrăsnetul meu aici și speranța că fetele mele vor avea măcar doi verișori alături din tot neamul nostru împrăștiat prin lume.

20130906-011923.jpg

Comentarii

Previous Post Next Post

31 Comments

  • Reply Nadia 6 September 2013 at 08:24

    Nata nu iti inchipui cat de fericita sunt pentru tine, pentru fetele tale, o sa traiti intr-o tara sigura si prospera, asta e principalul!!!! Eu la fel imi doresc sa trec prin asa aventuri de care tu povestesti, cand o i-ai tot de la “0”!!! Apoi ai sa ai ce iti aminti!!! Bafta mare-mare si sa va acomodati cat mai rapid!!!

  • Reply Nata 6 September 2013 at 08:27

    You’ll do fine! 🙂

  • Reply Sabina 6 September 2013 at 08:28

    Bravo Nata!!!!!!!!!!!!!!!!!Poate din aceasta istorie vor invata moldovenii ca ajunge de trait pentru ochii lumii si gura lor care nu se mai inchide.Traiti-va oameni buni viata voastra,ca doar una o aveti.

  • Reply Tatiana G 6 September 2013 at 08:51

    Bravoooo Nata si inca o data! Ai reusit sa ajungi acolo si sa te rupi de tara asta mica dar cu atitea mii de probleme!!! In sfirsit vei trai si tu intr-o tara normala cu toate normale in ea!!!! Succes!!! Ps: Poate si eu cindva voi reusi asta … 🙂

  • Reply iepuras 6 September 2013 at 09:40

    Te-ai gindit cum iti vei aduce aminte de aceasta perioada peste 10 ani ? Pun pariu ca amintirea o sa te faca sa zimbesti si te va rascoli cald si placut 🙂 Sint sigura ca te vei mindri ca ai avut curajul sa faci acest pas si sa treci cu bine prin acomodare 🙂 Merita tot efortul :* Numai ginduri pozitve de la noi :*

    P.S. Geamurile-s extraordinare! Si privelistea din ele la fel! 🙂

  • Reply cezara 6 September 2013 at 10:40

    Ma bucur pentru tine si stiu ca ai sa reusesti!!!

  • Reply lori 6 September 2013 at 11:04

    Incadrare cat mai usoara, noroc in toate, curaj si sare si chiperi, ca in rest nui moarte de om , formalitatile – norocul tau, ca ai plecat in Canada, sa vezi tu “kaif” pentru cei, care dij diferite motive vin in Moldova si trebuie sa faca aceste formalitati….

  • Reply Antibes 6 September 2013 at 12:07

    Maine se fac 4 ani de cind am parasit Moldova natala si am luat tot de la zero intr’o tara absolut noua mie, dar aproape sufletului, in Franta.

    Si parca imi reciteam viata. Greutati sunt multe, dar nimic nu e imposibil si iti vei bine da seama de asta!
    succes caci se merita tot efortul! Cu 4 ani in urma am luat cea mai frumoasa si curajoasa decizie, iar viata m’a rasplatit..

    dar a fost greu…
    cred ca e ca nasterea toti zic ca e dureros, dar nu stii cit de dureros, pina nu devii mama. Iar dupa se uita atit de repede, caci cind vei bea primul pahar de vin pe terasa (e un must – paharele de vin:) si discutiile vor curge atit de frumos prin vene, totul va fi uitat!

    curaj!

  • Reply Olesea 6 September 2013 at 13:41

    Mult succes si sanatate!

  • Reply Liudka 6 September 2013 at 13:47

    Ce bine ca s a gasit un suflet sa le spuna lucrurilo pe fata.Mersi de comentarii.Le asteptam zilnik.

  • Reply zef 6 September 2013 at 13:49

    Hai ca o sa reusesti, suntem cu miile moldovenii care ne-am adaptat noilor realitati, trecand prin momente cu siguranta mult mai grele, cel putin din punct de vedere financiar. Ceea ce ai descris e absolut o normalitate, dimpotriva esti o norocoasa ca ai si familia acolo. Multa bafta!

  • Reply ana 6 September 2013 at 16:10

    Emigrarea e o experienta foarte personala. Am incercat si eu cu familia mea sa emigram tot in canada, insa am considerat (si e punctul eu de vedere personal) ca nu merita efortul . Acolo am inceput sa apreciez altfel anumite valori ale tarii mele natale . Poate daca as fi avut mama, tata si frate acolo- as fi ramas.
    Faza e ca daca nu as fi incercat mi-ar fi parut rau toata viata 🙂
    Iti urez adaptare usoara !

  • Reply Ludmila 6 September 2013 at 16:45

    BRAVO Nata!!!! Ma bucur tentru tine. Fii tare si totul iti va reusi. Multa bafta si curaj.

  • Reply moldoveancadincanada 6 September 2013 at 17:18

    Felictari Nata. Sunt total deacord cu tine ca cei care au trecut prin tot acest proces fara pic de ajutor din partea cuiva sunt niste Eroi. Si pina la urma cum se mai zice, cea ce nu ne ucide ne face mai puternici.

    P.S. Slava domnului ca in Ottawa majoritatea apartamentelor care se dau in rent au electrocasnicile incluse, in schimb sunt mai scumpe 🙂

  • Reply mocanu ana 6 September 2013 at 17:33

    succes si bafta, frumoase griji… amintirea lor te va amuza si bucura peste ceva timp

  • Reply Stalker 6 September 2013 at 18:46

    Greul abia incepe, draga Nata… Acum e doar perioada de rodaj cu griji simple, casnice, pe care le rezolvi destul de usor, avand niste surse financiare pe care le-ai adus din RM. Sant de 11 ani in Canada si e greu sa-ti inchipui prestatia cuiva aici, avand doar informatia de vedeta TV din internet . Cu dorinta, munca si noroc o sa reusesti … or norocul are o pondere mare in viata… si de aceia iti doresc bafta si noroc!!! N’hésite pas…

  • Reply cristina 6 September 2013 at 20:06

    In fiece zi deschid blogul tau si asteptam vesti de la tine. Ma bucur pentru tine, pentru fetele tale. Ai luat o decizie curajoasa si corecta. Mult succes.
    P.S. Mi-as dori sa scrii mai des.

  • Reply Moldoveni in Canada 6 September 2013 at 21:31

    Welcome to Canada! Suntem si noi in Canada (Calgary), si nu am avut pe nimeni aici, ne-au adapostit la inceput un cuplu de moldoveni pe care ii vazusem de vreo doua ori in viata. In rest, a trebuit sa ne descurcam singuri cu toate. Cel mai frustrant la inceput a fost cum ne-a primit gasca de moldoveni pe care i-am cunoscut aici, au dat dovada de foarte multa aroganta si nu s-au oferit sa ne dea macar un sfat de unde am putea incepe cautarile unui job, in plus au incercat sa ne descurajeze foarte mult, zicind ca nu vom reusi sa gasim joburi bune, caci lor nu le-a reusit. Totusi am cautat si am gasit singuri, aplicind online, si joburi destul de bune (nu constructii sau Walmart). Sfatul meu, nu asculta pe cei care iti prorocesc esec, daca ai incredere in abilitatile tale, vei avea succes fara indoiala, si in termen foarte scurt. Bafta si sa auzim numai de bine!!!

  • Reply Liliana 6 September 2013 at 23:49

    Bravo!!! Chiar ne revedem in multe prin care le treci tu acum. Am doar un sfat, cu exceptia celor necesare, nu cumpara lucruri aiurea. Noi venim cam flaminzi de toate din Moldova si cind umpli un apartament cu de toate incepi sa te sufoci si scoti in strada lucruri pe care cindva ai dat bani!! Succese!

  • Reply Natasa 6 September 2013 at 23:55

    esti asa simpa si atit de adevarata.

  • Reply Vicky 7 September 2013 at 15:39

    Bonjour Nata! Bienvenue à Montréal ! Citeam DE LA ZERO si ma regaseam printre aceste rinduri… Dupa 5 ani de Canada, nu as fi putut descrie mai bine si mai frumos decit tine, primii pasi in aceasta lume atit de diferita de RM. Intradevar aici fara flexibilitate, perseverenta, umor si incredere in ziua de mine, nu reusesti sa avansezi ! Si nu uita de intilnirile programate, daca esti in intirziere sau nu te poti prezenta, canadienii apreciaza daca ii telefonezi (mic sfat ). Integrarea fiecaruia depinde mult de atitudea pe care o luam fata de stilul de viata canadian, ori faci ca ei ori te intorci in RM. Sunt convinsa ca vei reusi tot ce ti-ai propus pentru ca ai puterea necesara ! Esti un exemplu demn de urmat! Salut!

  • Reply Anonim 7 September 2013 at 20:01

    Faptul ca gasesti timp pentru blog inseamna ca nu e totul deznadajduit. Bravo tie si succes mai departe. Deja simt si eu putin din adrenalina unui nou inceput plin de provocari si straneitati pentru o persoana din MD!

    PS. Merci ca impartasesti aceste emotii si ca continui sa intretii blogul. (Imi era frica ca il vei abandona sau vei trece la altul anonim, ca sa dispari…)

  • Reply margareta 8 September 2013 at 20:20

    Tu nu erai persoana ceea care trebuia sa paraseasca Moldova. Erai o personalitate, un brand. Acolo nu esti nimeni, si putin probabil ca vei deveni. Pacat. Nu mai cred ca tare te deranja ce vorbeste lumea… si tu pe multi ii descoseai la emisiunea ta. Atatea ai realizat si in totul ai dat cu piciorul. Incredibil. Oricum, bafta tie, ai sa ne lipsesti mult.

    • Reply Tamara Nicolaescu 11 September 2013 at 23:18

      Da eu cred ca daca Nata, de altfel fiiecare dintre noi, daca ne propunem cu adevarat sa ajungem undeva, neaparat v-om ajunge.Totul porneste de la un vis in viata.

      • Reply Tamara Nicolaescu 11 September 2013 at 23:25

        si nu m-as mira daca intr-o zi Nata v-a deveni tot atit de cunoscuta ca Oprah Winfrey, daca bineinteles v-a vrea sa mearga in continuare pe aceasta cale. Realizari frumoase Nata, indiferent ce v-ai alege sa faci.

    • Reply Ludmila 21 September 2013 at 14:55

      Margareta, nu trebuie sa fii rautacioasa, si sa te pui pe tine in locul celei pe care o critici. Pe linga cariera, femeia mai are nevoie si de viata personala, o relatie… pe care cred ca Natei aici in Moldova i-ar fi fost greu sa o aiba. La noi barbatilor le este frica de femei destepte, puternice si frumoase, asa ca Nata. Poate ca in Canada va reusi sa fie fericita si ca femeie…. Cel putin, eu ii doresc asta din toata inima.

  • Reply Artur 9 September 2013 at 14:32

    Multi sint plecati…si inca foarte multi or sa plece… Ce ma fac?

  • Reply Victoria Ghersteaga 22 September 2013 at 16:32

    Salut Nata! Bine ai venit in Canada! Iti doresc mult succes, rabdare si adaptare cit mai usoara. Totul va fi bine 🙂

  • Reply AnnaMaria 22 September 2013 at 20:02

    Iti spun din experienta ca doar cu rabdare o sa treci peste tot! succes!

  • Reply Natalia 23 September 2013 at 00:56

    Esti atât de Bravoo si atât de mult ma bucur pt tine si Fetițele tale,pt un viitor mai frumos si Klumea:-) intr-o tara Klumea:-) nu e ușor printre străini,dar încetul cu încetul va veți adapta,doar putere si încredere in tine sa ai……
    Viata e frumoasa!!! Si veți vedea aceasta cu adevărat ,si cu alți ochi de pina acum ,in noul locusor in care incercati sa va adaptări,cu legile stricte,dar Klumea…
    te am pupat:-)

  • Reply VIctor 3 October 2013 at 04:15

    M-am vazut si pe mine in istoria aceata mi-am adus aminte fiecare clipa traita chear din prima zi chind am ajuns departe de casa… greu mai greu si apoi usor si mai usor si vieatsa merge dar chind te uiti de unde ai pornit si unde ai ajuns fara prieteni in guvern parlament minister singur iti dai seama ca se merita si e posibil chind vezi ca copilul tau merge la o scoala buna are mincare sanataoasa, hainute te bucuri si iti dai seama ca sa meritat si toti care spuneau ai sa vezi tu … au luat apa in gura si nu traesc pentru ca sa demonstrezi cuva ca pasul a fost corect dar traesc ca sa imi fac familiea fericita … Mii dor de Moldova dar antidotul dorului este ca familea ta e fericita …Si pot sa spun numai un singur lucru Doamne iti multumesc ca ai grija de un moldovan din Moldova de care majoritatea nici nu au auzit de ea …

  • Leave a Reply