100 de oameni, poate un pic mai mulţi. E mult, e puţin? Eu cred că e foarte puţin, reieşind din cei 800 mii cât se presupune că ar popula Chişinăul. Deci 100 de oameni asta ar însemna cam o sutime de 1 procent din populaţia capitalei. Atâţia oameni au ales duminică să nu se ducă la biserică, să nu tolănească în pat, să nu meargă la prieteni, la film, la cumpărături, ci să-şi suflece mânecile şi să adune 40 de saci de gunoi dintr-un loc ex-foarte frumos al oraşului nostru. Cum vi se pare să renunţaţi la propriul confort ca să adunaţi mizeria pe care au făcut-o alţii? Sunt absolut convinsă că nici unul dintre cei veniţi la această acţiune nu a aruncat vreo pungă sau pachet de ţigări pe acolo. Există aşa un soi de oameni, care nu aruncă gunoiul pe jos, dar,în schimb, pot să-l adune după alţii, de dragul propriul bine.
Parcă am obosit atâta să mă aflu într-o nemulţumire cronică de oraşul Chişinău. Am obosit să număr gropile, gheretele şi clădirile cu steclopachet care vin în locul monumentelor istorice. Ies afară şi mă întunec de atâta urâţenie. Şi-mi vine să nu mai ies. Şi nu-mi mai vine să scriu pt că am obosit deja să scriu doar de rău. Şi cred că acesta este cel mai îngrozitor efect al neputinţei de a schimba lucrurile – acceptarea neschimbării. Şi a nepăsării, lăcomiei, lipsei de elementar gust şi prostiei care conduce acum acest oraş.
Probabil că avem în Chişinău probleme mult mai mari decât să ne ocupăm de faţa lui, dar eu nu-l mai suport. Şi toate iniţiativele civice sunt nu ştiu cum impotente, aşa încât spiritului civic din mine nu i se mai scoală la nici una dintre ele.
Nici una, în afară de una. Care s-a născut recent în capul unei fete. Care probabil a locuit în Moldova şi care de departe, din Grecia unde s-a măritat cu un grec, a reuşit să pornească pe fb o iniţiativă. Aceea de a îmbunătăţi aspectul rotondei din Valea Morilor.
Cu toate că e duminică, e iarnă afară şi e tare urât, eu o să mă duc. Pt că disperarea mea trebuie să fie transformată în speranţa cuiva. În speranţa că moldovenii nu sunt chiar atât de concenîe. Că deşi la toţi le pasă numai de ograda lor, pot să iasă cu o lopată sau mătură ca să facă bine şi în afara ei. Eu cel mai mult mă pierd în propriile mele iniţiative atunci când realizez că s-ar putea să nu am complici. Şi de aceea sunt gata să devin complicele cuiva. Ca să-i demonstrez că se poate.
Duminică mi-am planificat multe activităţi, dar cred că nu e mare paguba dacă le amân. Meteorologii promit vreme bună: +14 grade. Oricum mă îmbrac mai cald, voi lua cu mine un termos de ceai, probabil cu ghimbir, că după el te încălzeşti bine:) şi voi trece pe la piaţă ca să cumpăr toate cele necesare. Şi o să mă duc în Valea Morilor. Să mă solidarizez cu oameni pe care nu-i cunosc şi nu i-am văzut probabil niciodată. Vreau să mă conving că suntem mai mulţi de 2 oameni în cruce. Şi au să vină şi alţii.Şi tu poţi veni. Cu saci de gunoi, mături, măşti. mănuşi. Nu cred că vom face o minune. Pentru asta e nevoie de mulţi bani. Dar ne vom testa spiritul de solidaritate, vom scoate de acolo nişte saci plini de gunoi şi vom pune la cale alte lucruri. Pentru că aşa cum a zis Ion Ştefăniţă, cel mai aprig apărător al patrimoniului nostru arhitectural: Inacţinea noastră de azi, e riscul sa pierdem monumentul de arhitectură chiar mâine..
Peste 2 săptămâni voi fi martor la nunta omului care a construit cu mâna și cu mintea lui aceasta mașină. Omul acesta o ia de nevastă pe prietena mea chiar de ziua îndrăgostiților. Eu și Miranda, bebica lor de 1 an, vom fi tare fericite să le strigăm amar mirilor. Sper să-l pot convinge pe mire să-mi povestească despre iubire pentru mașini și pentru prietena mea, cea care mulți ani în urmă ne convingea de pe ecran să intrăm, să intrăm , să intrăm și să cumpărăm că au de toate.
Au trecut 2 ani de când nu ne-am văzut. Și s-au schimbat multe în viața ei, foarte multe. Atât de multe încât poți spune că e o altă Mihaela. Una care și-a schimbat modul de viață, modul de gândire și atitudinea pentru alimentație și sănătate.Te absoarbe pur și simplu, te înghite, te cucerește numai printr-o simplă discuție telefonică.
Vă recomand din tot sufletul să mergeți la întâlnirea Clubului Nostru și să o cunoașteți. Iar marți, pe 29 ianuarie, vine la Sare și Piper, la JurnalTV și vom avea o întreagă emisiune doar cu ea. Vom descoperi cum s-a schimbat viața Mihaelei. În 2 ani a reușit să facă un pelerinaj de 826 km pe jos, a zburat cu balonul, a suportat o operație, a făcut un film documentar despre Sardinia, nu mai mânâncă carne, se alimentează pe princiul combinării elementelor ying și yang. Deci are atâtea de povestit.
Zilnic mă împiedic de tot felul de articole motivaționale. 3 sfaturi pentru ca să fii așa….sau 7 sfaturi cum să devii așa….Uneori am impresia că cei care le scriu au fost puși de cineva special să cultive în noi diverse complexe de inferioritate. Complexe, în special, legate de lipsa de voință a fiecăruia dintre noi. Voință de a te lăsa de fumat, de băut, de mâncat, de muncit, de cheltuit, de pierdut timpul în fb…Și chiar dacă îmi spun că nu e bine să fii perfectă, altfel rămâi fără scopuri în viață, de fiecare dată când mai dau peste titluri cu “5 sfaturi” sau “12 soluți” ajung la aceeași concluzie: singura grijă pe care cu adevărat ar trebui să ni-o asumăm este doar corpul nostru, organismul nostru și respectiv sănătatea noastră. Este unica resursă de care depinde fericira și bunăstarea noastră și , din păcate, cea care are cel mai mult de suferit, în lipsa unei atitudini mai grijulii și a voinței. Ne apucăm de sănătate doar atunci când începem să o pierdem. Mai bună decât orice listă de rezoluți, este o listă cu cele 20 de promisiuni făcute corpului vostru. Mie mi-a plăcut. Aș vrea să vă placă și vouă. Am stat și am numărat, din 20 eu respect zilnic doar 5. Dar voi?
Aceasta este ea, sofisticată în aparenţă, normală în realitate, autentică, misterioasă, femeie în fiecare milimetru pătrat, talentu-i izvorând din fiecare crăpătură – Alexandrina Hristov apărută recent pe coperta revistei All Hollow din România. Tot acolo, într-un apartament cu multe picturi şi un pian, ea înfloreşte, se coace şi dă roade. Continue Reading
Cu ceva timp în urmă citisem o știre despre cum un Dj celebru, nu-mi amintesc că o fi vorba de David Guetta sau de Armin Van Buren își organizase un concert doar printr-un anunț pe twitter, vânzând toate biletele în câteva zeci de minute cu 100 dolari bucata. Mie îmi plac asemenea știri și îmi plac asemenea experiențe. Atunci mi-am zis într-o doară că dacă ar fi să fac un asemenea experiment l-aș face cu Alexandrina Hristov.
Numai eu știu de când visez la acest concert. O iubesc de mulți ani. Ne cunoaștem secretele. Ne unește un om tare drag. O admir, o invidiez cu toat dragostea mea și simt nevoia să fac ceva ca lumea să afle despre ea. Atunci când i-am propus un concert la Chișinău, mi-a spus: Da, cu mare drag! Mi-l organizezi tu? Da!, i-am răspuns. Am făcut un buget, am făcut un proiect, și după vizita la primul potențial sponsor, care mi-a zic că niciodată nu a auzit de Alexandrina și nu ar vrea să dea bani pe un concert cu un artist la care nimeni nu va veni, mi-am pierdut tot entuziasmul. Asta a fost prin 2011 cred.
Acum câteva zile mi-a scris că se află la Chișinău, filmează 2 clipuri. Am invitat-o la emisiune, iar după emisiune am zis, fie ce-o fi. Hai să încercăm!
ACESTA ESTE UN EXPERIMENT! TESTĂM PUTEREA UNUI TALENT ȘI A INTERNETULUI DIN MOLDOVA.
Dragi prieteni vă invităm pe toți la o seară de suflet, să ne relaxăm și să sărbătorim împreună prima sâptâmână după anul nou pe vechi, cu muzica Alexandrinei Hristov.Vineri, 18 ianuarie, ora.21.00, Clubul Albion. În deschidere un jam session excepțional cu Dan Ungureanu și Stefan Negura. Pret Bilet 150 lei. Acesta este un concert organizat adhoc, fara promovare, de aceea orice fel de promovare este binevenita. Veniți și nu veți regreta toată viața voastră:). Organizatori: prietenii și fanii. Fără Jurnal TV, emisiunea noastră Sare și Piper, echipa cu care respirăm în fecare zi aerul meseriei noastre, asemenea idei ne-ar veni muuult mai greu.
Iar cei care vor încălzi atmosfera, chiar o vor încălzi, vă promit. Dan Ungureanu este cea mai frumoasă descoperire a mea pentru anul 2012. Ștefan Negură este o simpatie mai veche. Colaborarea între ei este una dintre sfintele mele experiențe ascunse despre care nu v/am vorbit până acum. Dan cântă la violă.
