MI-AM VĂZUT VISUL CU OCHII

Nu cred că după o aventură ca Mai Dulce și Ia Mania, aș fi putut îndată să descriu ce am trăit și prin ce am trecut  în aceste 7 săptămâni de aflare acasă, în Moldova. Dar m-am gândit că în curând toate se vor uită, or eu nu vreau să uit despre cum a arătat cel mai frumos vis împlinit din viața mea de până acum. Și cum mie nimic nu-mi cade ușor din pod, voi începe cu un preludiu plin de realitate.

Primele reacții după aterizare în Chișinău, la început de mai, au fost aceleași ca după fiecare călătorie în afară: Chișinău e un orășel-sat, în care cu cât mai multă dezordine e,  cu atât mai ordinar asta devine. Dezordinea o fac, în primul, oamenii, iar oamenii nu au de la cine învăța cum să facă să fie mai bine. Nu se tem  nici de amenzi, nici să li se ridice mașina parcată neregulamentar, nici să vândă mâncarea chiar pe marginea drumului. Mașinile se cațără una peste alta, pietonii nu au pe unde trece, șoferi își suflă mucii din nas drept peste geam, în timp ce tu treci pe alături, un traseu galben pentru biciclete realizat cu posteriorul, oameni care nu zâmbesc, nu se salută, panouri publicitare care sufocă orașul cu greșeli de română, care pentru unii devin o regulă. Bun venit în Pachistan, îmi șopteam și mă întristam. Nimic nu-ți vine să faci acolo unde oamenii nu vor să trăiască frumos împreună.

Apoi, am luat o gură de apă și  ne-am apucat de treabă pentru festivalul ”Mai Dulce”. Căutam, în primul rând, să evităm îmbulzeala de anul trecut. Apoi căutam să avem o stradă cu mulți copaci, ca să nu trebuiască să dăm un pumn de bani pe corturi și să putem îmbunătăți un cadru deja existent al unei străzi din centrul vechi. Ne lipseau forțele de muncă. Ne lipseau banii ca să putem plăti forțe de muncă. Colac peste pupăză, la lipsa banilor s-au mai adăugat clienți care ne țineau cu răspunsul pănă pe ultima clipă ca apoi să ne refuze sau un client, care în pofida unui contract deja semnat și mai ales a promovării pornite cu numele și logo-ul său, a refuzat să mai sponsorizeze festivalul. Motivul? Oficial – nu ne mai interesează evenimentul vostru, neoficial – e prea josnic pentru a vi-l spune.  Apoi, diverse probleme cu funcționarii de stat. Aceia care au fost educați încă de sistemul comunist și al căror răspuns automat la orice întrebare este: NU! De la refuzul de a ne permite să instalăm un gard de protecție, angajați care fără să-i ungi la buzunar se simt îndatorați să pună bețe în roate, până la participanți care se apucau să cheme poliția pentru că biletul era prea scump și nu le vin vânzătorii – răutatea și negativismul oamenilor scoteau din mine câte o cărămidă de optiism în fiecare zi. Probabil nu vreți să știți care este adevăratul preț al organizării unui eveniment public în Moldova. În două cuvinte: pierderea entuziasmului și a sănătății.

Mai Dulce în acest an nu a fost sută la sută strălucit, dar a fost mai bun decât anul trecut. O spun cu toată doza de autocritică pe care o am față de tot ce facem noi la Klumea. Poate doar la următoarea ediție vom înțelege exact ce trebuie să devină acest festival. După mine, are șansele să devină un spectacol gastronomic extraordinar – carte de vizită pentru Moldova și tradițiile sale culinare. A fost frumoasă experiența cu Târgul copiilor cuminți și o vom relua neapărat, vom pune mai mult accentul pe bucătari  și ateliere de gastronomie,  pe rețete casnice și tradiții și vom păstra doar ce este mai dulce. Mai jos am ales pentru voi poza cu care Mai Dulce rămâne în acest an în memoria mea.

Pentru tot stresul pe care l-am trăit la primul eveniment am fost răsplătiți pe deplin la Festivalul ”Ia Mania”. Și asta în pofida cireșelor care i-au speriat pe oameni cu dezordine și mame frustrate, a prognozelor meteo care promiteau ploi exact când nu ne trebuiau, a distanței de tocmai 50 km de Cchișinău care unora li s-a părut prea lungă și a primarului de Holercani care, semnând cu noi contractul de parteneriat, și-a luat subit un concediu, exact până a două zi de după festival.

La ”Ia Mania” salvarea a venit de unde nici nu ne așteptam. Comisarul de Dubăsari, Vitalie Grabovschi, și întreaga sa echipă parcă s-au simțit provocați de această încercare ca să demonstreze tuturor de ce sunt ei capabili.  Personal mă tem de cei care promit multe, fără nici o condiție: totul va fi bine, nu vă faceți griji. Firesc, eram precaută și cu promisiunile lor. Până am început să mă  asigur că vorba dată de acești oameni chiar are greutate. Dacă se întâmplă, vă doresc tuturor să contactați cu așa forțe de ordine cum sunt cele de la Dubăsari.

Ne-au mai salvat un grup de voluntari absolut extraordinari, care ne-au oferit  forța de muncă necesară pentru o bună organizare. Și ne-au mai dat un sentiment de liniște că totul va fi bine.

Cu ajutorul unor oameni colaborativi, gata, în virtutea funcției ocupate, să ne sară în ajutor, să răspundă la întrebări, să răspundă la telefoane, să găsească soluții, lucrurile s-au mișcat totuși. De la Lucia Culev – șefa Direcției Cultură a Primăriei, Dorin Recean – Mininistrul Afacerilor Interne, Mihai Harabagiu – șeful Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, Octavian Bodișteanu – Ministrul Tineretului și Sportului, Luminița Suveică – șefa Centrului Municipal de Sănătate Publică, Nicolae Platon – Directorul Agenției Naționale a Turismului, Mircea Surdu – Director M1, Sergiu Porubin – viceprimarul de Holercani  și până la  Monica Babuc – Ministra Culturii, am avut parte de colaborări care m-au făcut să văd altfel lucrurile din țară.

Nu e chiar totul atât de pierdut. Nu e chiar totul atât de lipsit de speranță. Cred că sloganul cu care ar fi bine unii să  meargă acum în alegerile din toamnă ar fi: Ba da, se poate!

Și chiar să se poată! Am refuzat orice mesaje politice la Ia Mania, mai ales că nu am fost susținuți de nici un partid, în pofida unui an electroral. Dar și fără dsicursuri politice s-a văzut foarte clar cum trebuie să-ți cucerești alegătorul, cum să-l convingi că ești omul faptelor și nu al sloganelor electorale. Adevărata politică se face atunci când fără să atragi atenția asupra culorii tale politice, faci așa ca oamenilor să le fie bine.

S-au găsit și la Ia Mania șmecheri care cumpărau bilete la prețul special pentru holercăneni și le vindeau la preț normal. Au mai fost și alți șmecheri care săreau gardul sau intrau pe teritoriu prin intrarea  tehnică sau au plecat acasă cu obiecte care nu le aparțineau. Dar nu am auzit nici un cuvânt urât la adresa organizării, parcărilor, traficului, imbulzelii de la bilete sau amplasării toaletelor.

Am făcut un festival în care efortul câtorva zeci de oameni și organizații au făcut alte mii de oameni să fie fericiți și mândri de țara lor.

A fost o experiență foarte dificilă și tumultoasă care mă face să sper că acest efort poate într-o bună zi să fie luat în seamă mai serios de cei care fac politica în țară, pentru a oferi și mai multă susținere și facilități, inclusiv fiscale. Noi semnăm contracte oficiale și toate plățile le facem oficial și din fiecare plată turnăm în bugetul statului ceva. Mă îngrozesc când vine timpul salariilor și când văd cum jumătate din ce muncim noi se duce la stat, în timp ce statul ar putea mult mai mult să se implice când vine vorba de susținerea financiară a politicilor sale culturale și de imagine pe plan internațional. Nu e chiar corect așa. Să investești atât de puțin și să iei atât de mult de la oameni.

Dar voi încheia cum îmi place. Cu ce a fost mai bun.

Decorul evenimentelor noastre întotdeauna stârnește admirație. Știm și de ce. Pentru că e conceput de oameni talentați și totul e lucrat manual, de la coșuri de baschet cu cheițe colorate, instalații haioase lângă care vrei să faci măcar o poză, până la porți de fotbal țesute cu panglici.

Prin asta vrem să spunem STOP evenimentelor în care se urmărește numai rostul banilor. Sunt urâte și triste. Și încurajăm companiile comerciale din Moldova să-și trateze aparițiile la diverse târguri, expoziții și iarmaroace cu mai multă creativitate și suflet. Așa cum au făcut, de exemplu, Lia Fia.

Am fost impresionată să văd cum și-au tratat cei de la Gura Căinarului participarea la festivalul nostru. Satul Neamului a fost o dovadă că o companie comercială poate, dacă vrea,  mult mai frumos și deosebit să trateze un eveniment pe care îl sponsorizează. Că nu doar vânzările contează.

Contează și emoțiile pe care le lași în sufletul oamenilor. Amintirile lor frumoase fac mult mai mult decât câteva sute de sticle de apă vândută. M-au impresionat cei de la Vinurile Bostavan care printr-un setting special te făceau să te apropii de standul lor ca să le guști vinul.

M-a încântat seriozitatea celor de la Ministerul Tineretului și Sportului, care  cu trânta lor, improvizată chiar pe teritoriul festivalului și cu berbecul care își aștepta smerit noul stăpân, au adunat lumea la un adevărat spectacol de lupă națională. Ei, copiii din imagini, sunt cei la care vrem să ajungă spiritul Ia Mania.

M-am liniștit văzând câtă lume a venit nu doar să mănânce și să beie, așa cum se îngrijorau unii, ci și să asculte discursurile invitaților noștri talentați la Podul de Flori. E sigur că la anul repetăm această secțiune. A fost prea frumos și prea scurt. În plus, am rămas cu câteva datorii din anul acesta. Sper mult ca Alina Zară și Alin Prunean în 2015  să nu-și uite pașapoartele acasă.

Mândria și-a meritat tot efortul. Preselecție, filmări, contramandări, repetiții, anulări, verificări, playlisturi, solicitări. Atât de multe componente pe care trebuie să le ții sub control. Și e greu. Dar m-am umplut de bucurie văzând colecțiile celor 11 tineri designeri pentru Concursul Mândria.

Ansamblul Veselia m-a făcut pentru jumate de oră să uit de ceas și de scenariu. Băieții de la Mamaliga Warriors au profitat cum au știut ei mai bine de spațiul pe care le-am oferit pentru a-și promova proiectul lor aventuros din această vară. Cei de la Because au, în afară de bean baguri colorate, un spirit foarte colorat. Și sunt și profesioniști pe lângă toate.

Fetele de la Ingenium ne-au convins unde e cel mai bine să-ți duci copiii pentru ateliere și distracții creative. Am avut la festival o zonă a copiilor de toată frumusețea.

Dara a fost splendidă cu noul său program folc, artizanii noștri au fost formidabili cu toată varietatea de meșteșuguri vândute.

Iar gastronomia, cu toate că nu am apucat decât să fac o singură  tură și de emoții nu am putut nimic mânca, din poze arată tare bine și delicios.  Avem o performanță mare și aceea se numește prietenia cu oamenii pasionați, cu care vom colabora din ce în ce mai des.

Am regretat doar că nu putem transmite live toată nebunia asta frumoasă, ca și cei plecați din Moldova să poată urmări Ia Mania. Poate reușim la anul. Deocamdată vă doresc o vară cu de toate și sper să avem din nou șansa să ne vedem printre cei mai frumoși și creativi brazi de Crăciun.

M1, Pentruea.md, unimedia.md, unica.md, locals,md, diez.md, madein.md, allfun.md ne-au ajutat cu ceea ce pot face ei mai bine: promovare. Și dacă nu erau ei, mai puțini oameni ar fi avut norocul să să laude că au fost la Ia Mania. Știu că la anul veți fi mult mai mulți. Și asta mă bucură. Cumpărați-vă de pe acum biletele ca să reveniți acasă pe la sfârșit de iunie. Ne facem luntre și punte ca să găsim susținerea necesară pentru aceste festivaluri.

Cei de la hailatara.md se fac vinovați pentru destinația pe care am ales-o pentru Ia mania din acest an. Nu știm încă unde vom merge la anul. Dar sigur nu rămânem în Chișinău.

Vă mulțumesc  și din numele unei găști Klumea pentru că ne-ați fost alături. Noi foarte tare avem nevoie de voi și de încurajările voastre. Pentru vă vorbele bune nasc bine. Și când am zis că mi s-a împlinit un vis, exact asta s-a întâmplat: mi-am văzut cu ochii împlinindu-se un vis de demult: oameni din Moldova mulțumiți.

Comentarii