PENTRU CE NE TREBUIESC ARTIȘTII?

Trăim zilnic sute de emoții. De la cele mai plăcute, până la cele mai dureroase.  Iar felul nostru, al fiecăruia, de a trăi aceste emoții este o parte a personalității noastre.  Cineva simte nevoia să-și exteriorizeze emoțiile din viață, pe rețele de socializare de exemplu: de la nașterea unui copil, ziua de naștere a soțului, obținerea unei diplome și pănă la pierderea unui părinte. Altcineva alege să trăiască aceste emoții într-un cerc foarte restrâns de oameni apropiați sau chiar în interiorul sufletului său. Vă închipuiți, sunt oameni care nu folosesc facebook ca să  se bucure de viață? (ironie). În familia fratelui meu, de exemplu, adulții nu folosesc facebook. Ei o văd ca pe o sursă de necazuri. Și nicevo, nu par să fie niște oameni neîmpliniți, din cauza că nu au anunațat toți 5000 de prieteni despre faptul că li s-a întâmplat ceva frumos.

Nimeni nu știe cum e mai bine. Nimeni nu poate spune cu certitudine care e cea mai corectă cale de a-ți manifesta emoțiile: exteriorizat sau interiorizat, cu multă lume necunoscută sau cu puțini oameni apropiați. Îndrăznesc să presupun că aceasta depinde de cât de multă energie are nevoie fiecare din noi în asemenea clipe ca să se reîncarce din bateriile altora.

Mie îmi plac manifestările publice de talent și personalitate, mai mult decât cele de emoții personale. Este o preferință a mea pur subiectivă și nu merită băgată în seamă. Felul în care se pot manifesta unii artiști, când îi podidesc niște emoții, mă face să vreau să-i cunosc mai bine. Valeria Duca, o tânără, luminoasă și talentată pictoriță din Moldova, a înregistrat în nisip tragedia avionului cu destinația Kuala Lumpur. M-am emoționat și vreau și voi să vedeți acest video.

În altă ordine de idei, în urma răscoalei mediatice împotriva câtorva artiști care au cântat de sub aripa lui Dodon la Moscova, mă gândesc tot mai mult la drama de identiate a artiștilor din Moldova. Acum, mai mult ca niciodată, moldovenii au nevoie de eroi naționali: patrioți, participativi, activi, entuziaști, plini de personalitate, incomozi, inteligenți și curați. Suntem într-o criză acută de eroi naționali: o Doină cu Ion, un Grigore Vieru. Cei mai mulți dintre artiștii noștri însă aleg în continuare statutul de habicar și își lipsesc poporul de eroi. Iar drama constă în faptul că fără artiști-eroi, țara e ca și fără văna accea care ar trebui să pompeze în popor curaj,mândrie națională și inspirație.

Dragi artiști din Moldova, nu ne lipsiți de eroii care ați putea fi. În primul rând, nu ne-am întrista deloc să vă cunoaștem poziția socială, viziunile voastre de viață. Nu vă mulțumiți doar cu cântatul. Azi cântecele pot fi găsite pe youtube și ascultate de multe ori, dacă asta ne poftește sufletul . Dacă însă vă asumați responsabilitatea să vă prezentați în carne și oase în fața publicului care vă îndrăgește, atunci aflați că oamenii vor să audă de la voi mai mult decât cântece. Oamenii au nevoie de atitudinea voastră, de spiritul vostru. Pe parcursul activității mele am primit și oferte pe care nu le-am onorat. De la invitația de mă alătura la evenimente cu înclinații politice, până la prezentări de nunți ale fiicelor de deputați care nu-mi sunt simpatici. Și se ofereau bani buni și atitudinea era una cumsecade. Dar m-am lipsit conștient de toate acestea. Pentru că nu am vrut să mă pătez. Pentru că nouă numai ni se pare, că oamenii ușor uită. Ei uită, dar nu iartă. Nu sunt un caz exemplar, dar aș vrea să am exemple pe care să le pot urma și cu care să mă pot mândri.

Oamenii întotdeauna s-au luat după artiștii îndrăgiți. Îi admirau, îi susțineau, îi plângeau, îi respectau. Asta e soarta artistului: să devină o luminiță pentru cineva. Așa că, încercați dragi artiști, în multitudinea de oferte primite, să dați dovadă de responsabilitate pentru statulul pe care vi l-ați clădit. Aveți grijă să verificați, să puneți multe întrebări, să vă asigurați că ceea ce vi se propune să faceți coincide cu valorile voastre și nu încalcă niște principii pe care le aveți, pentru că eu totuși sper că le aveți. Cereți să vi se plătească onorariile oficial, în caz contrar nu vă plângeți că statul nu vă susține și vă omoară cu sărăcia la pensie și de aceea sunteți nevoiți să mergeți acolo unde alții plătesc. ”Eu cânt pentru popor și nu fac politică”, nu este o scuză suficientă pentru a cânta oriunde și pentru oricine, mai ales pentru cei pe care poporul tău nu-i merită nici ca politicieni,și nici în calitate de concetățeni. Cei care cântă la invitația iudelor, împrumută ei înșiși ceva din aura trădătorilor.

Comentarii