Niciodată, în 17 ani de când am dreptul să votez, nu m-am implicat atâta cât m-am implicat acum în discuții despre alegeri. De ce? Din mai multe motive. Pentru că m-am maturizat și au început să mă preocupe teme existențiale. Dar mai ales din presimțirea că puțini, prea puțini realizează cu adevărat situația în care a ajuns Moldova, crăcănată dureros între două maluri: estic și vestic. Eu am chemat oamenii să voteze, să fie din nou constructivi, chiar dacă și-au simțit înșelate așteptările de acum 5 ani. E ca și în dragoste. Chiar dacă te înșeală un om drag, evident îți tragi concluziile și îți tămăduiești rănile, dar când vine momentul, dai sentimentului pe nume ”iubirea”o nouă șansă. Pentru că așa e normal să fie.
Eu am devenit activă pentru că această despărțire de tine, Moldova, a avut un efect foarte interesant asupra mea. Nu am putut să mă rup de tine emoțional. Mă rup greu de oameni și locuri dragi.
Și dacă ți-e așa de drag, di shi mă rog ai plecat?
S-a întâmplat la un moment dat să înțeleg că sunt foarte dependentă de profesia mea. Ea m-a salvat când mi-a fost greu, dar tot profesia m-a înrobit. Situația la Jurnal devenise în ultima vreme prea greu de suportat. Managmentul era atât de infect și descurajant, încât tot entuziasmul și creativitatea se duceau pe apa sâmbetei . Și când mă uitasem în jur și am înțeles că restul televiziunilor în care se mai investesc bugete de producție aparțin unui om lângă care eu nu am ce căuta, mi-am pus niște întrebări. Eu încotro mă dezvolt? Ce meserie e asta în Moldova unde după atâția ani de experiență, să nu ai o alegere? Iar răspunsul a fost că încă nu e prea târziu și la 34 să o iei de la zero și să devii studentă, să mai înveți niște lucruri noi, să mai iei o gură de aer. Și să începi să trăiești așa cum nu ai trăit niciodată. Fără ajutorul părinților, fără dădacă, fără prieteni cu care să poți ieși oricând la o vorbă de suflet. Cam acesta e răspunsul meu la întrebarea de mai sus.
Dar numai depărtarea m-a făcut să realizez ce relație strânsă am eu cu locul în care m-am născut. Tot depărtarea m-a făcut să înțeleg căt de incoloră este țara mea pentru străini și cât de multe aș vrea să le povestesc despre ea. Iar ruperea de televiziune m-a ajutat să înțeleg că pot face multe alte lucruri și în afara ei și asta m-ar pasiona nu mai puțin.
Și numai maturizându-mă, eu, fetița, care în curtea casei nu era acceptată la joacă de copiii ruși pentru că era ”tzaranca-maldavanka”, numai asistând la înmormântarea lui Ion și Doina și plângând cu toată lumea, deși aveam doar 13 ani, numai fiind cicălită de părinții mei să zic nu ”ghine” , ci ”bine”, numai pregătindu-mă la 16 ani cu Doamna Larisa Gurău pentru examenul de română ca să intru la facultate și îndrăgind atunci româna ca pe una dintre cele mai frumoase și melodioase limbi din lume,numai cunoscând-o pe Valentina Vidrascu și trezindu-se în mine o dragoste nebună pentru identitatea românească, ștearsă intenționat din memoria noastră de neam, am realizat că mie îmi pasă atât de tare de țara mea.
Îmi place să mă asociez cu frumusețea iilor brodate manual, covoarelor țesute de bunica mea Dunea, colindelor învățate la Lipnic, plăcintelor făcute de mămica mea Alexandra, obiceiurilor care încă se mai păstrează prin casele noastre. Mi-e dragă de toate acestea și le iubesc din toată inima. Ele reprezintă țara mea și mirosul rădăcinilor mele. Iată de ce mie îmi pasă atât de mult de ea.
Iată de ce eu nu vreau să o las pe mâna celor care ne-au lipsit de asta fără voia noastră, de lungul atâtor ani. Pentru că sunt atâtea lucruri de iubit și de ocrotit în Moldova. Și de făcut tot posibilul, inclusiv de mers la alegeri, în pofida dezamăgirii noastre, și de votat. Ca să nu o scăpăm din nou pe mâna celor care intenționat ne-au uscat rădăcinile.
LA MONTREAL S-A VOTAT AȘA
Eu îmi iubesc țara, ca pe un copil schilodit de vreun accident nefericit. Și cel mai mult îmi doresc să se învețe să meargă, să fii independetă, să se respecte așa schilodită, dar să meargă cu mândrie și optimism mai departe. Iar singura noastră cale de a o ajuta să facă asta, era să scăpăm o dată și pentru totdeauna de ce-au făcut sovieticii cu Moldova.
Dar rezultatele acestor alegeri arată că nu a fost să fie. Doar 4 mandate în favoarea pro europenilor, care încă nici nu au hotărât să facă o alianță. Presimt că împărțeala care urmează între ei ne vaîngrețoșa și mai mult.
Mai avem de acceptat o realitate amară.Prea mulți dintre noi, au rămas cu mintea în trecutul sovietic. Și când zic asta nu mă refer neapărat doar la rușii din Moldova. Tata copiilor mei este rus. Mulți dintre prietenii mei sunt ruși. Vorbitorii de rusă fac parte din viața noastră și ocupă un loc special pentru mulți. Noi, Moldovenii am fost nevoiți să învățăm și limba și cultura lor. Dar nu am creat nici o condiție ca să se întâmple inversul. Am fost slabi și fără ambiție pentru a ne impune noi înșine ca un popor care, deși găzduiește multe etnii , este totuși stăpân pe țară. Pentru că sentimentul de stăpân ne-a fost luat și dat la alții. Noi nu am pus pe loc de cinste valorile noastre: nici limba română, nici cultura, nici idenitatea noastră și nici nu ne-am complicat să-i facem pe alții să le respecte. Identitatea națională niciodată nu a fost o prioritate pentru noi. Cum să devină ea o necesitate pentru alții? Or acum, mai mult decât oricând, sunt sigură că anume aici se ascund curajul, mândria, demnitatea. Toate acelea care îți dau putere să te simți stăpân și puternic și care te fac să îți asumi o responsabilitate pentru țara ta, să mergi la alegeri, să crezi în puterea votului tău.
Ca rezultat al acestei deznaționalizări îndelungate, căreia eu atât de mult am visat să-i punem capăt, Moldova este un petec de pământ, cu multe etnii care nu se iubesc și nu se respectă, în care a înflorit contrabanda cu țigări și alcool, se plimbă nestingherit criminalii, oamenii care fură un sac de cartofi ajung să fie judecați, iar cei care fură bănci și ucid pe alții la vânătoare nu doar rămân liberi, dar mai și sunt lideri de țară. Se fură, se corupe, se moare de foame, se pleacă din țară în fiecare zi. Moldovenii nu au eroi naționali care să-i inspire și să le dea curaj, nu vor să fie stăpâni pe țara lor, ci s-au obișnuit să fie sub un stăpân. Iar majoritatea rușilor din Moldova nu vor fi solidari cu aspirațiile pro europene, atâta timp cât nu vor fi reprezentați în nici un fel în partidele pro europene.
Eu am sperat foarte mult ca această generație tânără să dea dovadă de voința de a schimba lucrurile până la capăt. Ce-am văzut în realitate însă au fost niște muci de deznădejde întinși pe pereți de facebook pe de-o parte și pe de altă parte o generație de pro ruși foarte determinată să voteze cu ai lor. Da știți de ce? Pentru că ei se regăsesc în comuniști, Dodoni și Usatîi. Pentru că acolo li se vorbește în limba lor și si se promite să li se protejeze interesele. Care dintre pro europeni s-a adresat acestor pro ruși în ultimii 4 ani? Au adus 3 vedete rămolite din Rusia cu 3 zile înainte de alegeri și au crezut că prostălanii dornici de ”hleb i zrelishe” vor merge să voteze pentru Europa?
Am revenit de la alegeri. Am plâns și am căzut în pat de oboseală. M-am simțit ca după o bătălie pierdută. Pierdută în fața alor tăi, nu a inamicilor.Rezultatele acestor alegeri ar trebui să le dea de gândit nu doar partidelor care ne-au dezamăgit de parcursul lor european și s-au ales acum cu rezultatele acestei dezamăgiri. Aceste alegeri ar trebuie să ne facă mai conștienți în privința rolului pe care îl joacă votul fiecăruia dintre noi. Mai multă mândrie națională, dragi Moldoveni, mai mult respect pentru rădăcinile noastre care cer apă. Și mai multă înțelepciune în relațiile cu concetățenii noștri ruși, găgăuzi, ucraineni, bulgari. Să ne definim identitatea, să o cinstim ca pe o copilărie furată, dar să-i apropiem și pe alții de ea.
Deocamdată aceste alegeri arată că fără ei, cei de alte naționalități decât a noastră, noi,românii din Basarabia, suntem impotenți în a ne alege soarta pe care o vrem. De acum încolo mă voi bucura pentru Brega sau oricare alții care vor îndrăzni să-și adune echipe ca să se pregătescă pentru următorul scrutin.
Dar până atunci, Trăiască Moldova. Deam cum o putea.
LA MONTREAL S-A VOTAT AȘA
6 Comments
Povesti de adormit copiii.
Nata, din acest articol sa inteleg ca te dezgusta cei de la guvernare adica liderii partidelor pro-europene, dar te dezgusta si cei pro-rusi. Si nu numai pe tine. Votul fiecarui conteaza – dar cui sa i-l dai? Liderii partidelor pro-europene ne ung ochii cu povesti europene, ei mizeaza pe dorinta asta a moldovenilor sa traiasca bine ca in Europa, eu vad in asta o cale de piar, o manipulare a unor pshihologi. Ne ung ochii ca au obtinut granturi, unul din ei destul de impunator fiind pentru reforma justitiei. Si unde este reforma ? Tu vezi obiectivitate in ceea ca unul din judecatori care a participat la sedinta eliminarii lui Usatii din cursa electorala a zis ca a tinut dosarul in mina 5 minute? Toti din acei 7 judecatori au tinut in mina dosarul 5 minute! Si au hotarit, au hotarit sa il excluda pe Usatii. Foarte obiectiv. Si toti pro-europenii pe facebook asa s-au mai bucurat. Dar nu vad ce se ascunde in spate – reiese ca curtea suprema a RM e corupta. Asta nu preocupa pe nimeni – principalul cu un pro-rus mai putin. Si stii de ce au cistigat alde Dodon- nu pentru ca tare ii este lumii draga de el, ci lumea a votat din razbunare. Astea au fost voturi anti PL anti PLDM anti PD. Ghimpu asa si a zis – deaceea ca asa s-a guvernat. Foarte corect, recunoaste omul, dar cam tirziu. Sturza a zis – ca asa s-a guvernat. Toti asa zic. Si e corect. Nu vreau sa aud povesti ca hai sa votam cu partide pro-europene – asta-i o manipulare ieftina deja de vreo 5 ani. E ca si cum iti vinde cineva placinte cu brinza, tu le cumperi, le gusti, dar brinza nu-i. Concluzia mea: ambele parti sunt de rahat si nedemne de voturile naostre. Dar asa coruptie ca in ultimii 5 ani nu a fost nici pe vremea comunistilor. Oamenii cu functii dati afara pentru ca nu vroiau sa intri in partidele lor – cred ca stii de asta, pentru ca comunici cu oamenii din diferite domenii, sa fim seriosi.
Mda, vorba ‘Modovenilor’ – hoteli kak lucishe, nu?
Insa, ca deobicei:
1. Moldovenii nu au iesit la vot. Socant, nici cei din Romania, nici cei din patrie. De studenti nici nu mai spun – rusine!
2. Lingaii rosii si amatorii de concerte na sharu insa s-au mobilizat peste tot. Vad ca nu-si fac probleme ca au sa-i doara spatele si genunchii de atata matanii in fatza Moscovei.
Concluzia mea este ca directia pro-Europeana e foarte subreda si foarte, foarte posibil sa fie detronata in patru sau poate si mai putini ani. Sa fim realisti – asa cum s-a votat acum, si extrapoland lipsa de coloana vertebrala a compatriotilor nostri, Rosii detin majoritatea (cu sau fara o majoritate de facto in parlament.)
Cat despre Brega, Pavlicenco, Hadarca – spre bucuria Dodonilor – noi am stiut toti ca ei nu vor trece pragul elecoral (chiar daca ne-am dorit opusul, fie de dragul democratiei sau din dorintza de a schimba macar ceva in peisajul politic.) Nu? Insa s-a votat din romantism aiurea. Cu consecintele de rigoare.
Asta-i orice numai NU un bine facut tarii.
De aici, de acasa totul e si mai trist!!! Imi este frica pentru viitorul piciului meu, de aia am facut agitatie pentru proeuropeni peste tot, la serviciu (am reusit chiar sa convertesc citiva colegi), prin saloane de frumusete, la gradinita chiar si prin troleibuse. Am facut-o absolut gratuit, fara sa apartin unui partid politic. Am dorit doar sa ii ajut pe ei sa-si ocupe locurile caldute, in speranta ca ei sa ne recompenseze cu libertatea europeana.
Sau sunt tare naiva, sau optimismul meu nu are limite, iar dorinta de a-mi creste copii acasa, de a transmite identitatea romineasaca care am mostenit-o de la tata anume AICI, e mare mare, dar Eu oricum inca mai sper ca anume asa va fi…
Nata, eu chiar deunazi ma gandeam la tine si la eforturile pe care le depui pentru a sustine si chiar a promova Moldova chiar si din Canada. Pe unde mai esti criticata, pe unde sunt imperfectiuni, dar dedicatia si ne-renuntarea ta sunt admirabile si exemplare. Nimeni din cei plecati din MD nu are dreptul sa-ti stearga nasul in nicio situatie, pentru ca putini din ei au sustinut MOldova din departare asa cum o faci tu. Eu sunt plecata din MD deja de 7 ani si sincer, cam mi-am bagat piciorul, cam am renuntat sa ma mi zbat, ba chiar, cu toata rusinea recunosc, am vrut sa ma integrez atat de mult acolo unde sunt acum ca sa uit de unde am venit. Dar te urmaresc pe tine si putin, dar ma inspir. Inca odata, jos palaria pentru perseverenta cu care sustii Moldova . Si pashli ani v jopu, cei care iti reproseaza ca ai plecat. Ei, de pe loc fiind si nu au facut nicio 1/10 din cate ai facut tu.
Rabdare ,Rabdare … De mult am invatat sau mai bine zis a trebuit sa învăț asta (dar nici acum nu o am” uneori” Rabdarea asta) Si am mai invatat un lucru CONTEZ numai pe mine din simplu motiv ca la nimeni nui pasa de familia mea …si mare Mia fost mirarea cind am venit siara acasă si pe strada noastră întunecată ca in evul mediu ,stralucia o lumina ca in Hollywood chiar mare mia fost mirarea… Așa ca cu răbdare poate …nustiu peste CIT timp vom avea si canalizare:)) așa ca Răbdare Moldoveni Răbdare :(((