10 ore de zbor de la Montreal la Istanbul și un super service cu Turkish Airlines .
Alte 3 ore îngrozitoare de prizonierat în avion și un service îngrozitor cu același Turkish Airlines și apoi încă 3 ore de zbor de la Istanbul până la Amsterdam.
Alte 2 ore de drum de la Amsterdam la Maastricht.
Când am ajuns să pun capul pe pernă, pe la 6 dimineața, orașul arăta așa.
Când am deschis ochii arăta așa: o dimineață de duminică, ploaisă și leneșă, cu rîul Maas în geam. O curățenie idilică.
Maastricht ar fi unul dintre cele mai vechi orașe din Olanda. Binecuvântat cu arhitectura păstrată de pe vremuri, locul cucerește print frumusețe și o stare de aerisire de invidiat. Mașini puține, 120 mii de locuitori.
Pe lângă tot ce e vechi și bine păstrat în Maastricht, întâlnești abordări proaspete, cum ar fi această poartă spre biblioteca universitară, creată în 2009 de artistul ceh Borek Sipek. Construcția este din metal forjat, iar bulbii de sticlă multicoloră seamănă cu muguri de flori. O instalație impresionantă.
Peretele unei clădiri vechi, dărâmat de timp și indundație, a fost salvat așa cum numai olandezii știu să o facă. Iar bicicletele, daca ar lipsi din peisaj, parcă nu m-aș mai simți în Olanda.
Olanda fiind patria mondială a florilor, nu are cum să nu se mândrească cu ele în fel și chip. La balcone, la geamuri, la colț de stradă, în magazine, oriunde este loc de o floare, vei vedea neapărat o grămadă înflorită.
În contextul clasicismului arhitectural, aceste mici pete de culoare , sub forma unor instalații suprinzătoare, întâlnite la colț de stradă, nu-ți permit să uiți că te afli și în țara în care se nasc și cei mai talentați și non conformiști designeri și arhitecți.
Toate magazinele, obligatoriu, au o vitrină cu suvenire olandeze.
Iar în timpul unei plimbări pe străzile din Maastricht nu ai cum să te plictisești. La tot pasul vezi o poveste. Fie o vitrină a unui magazin de încălțăminte artizanală, care este, totodată, și atelierul meșterului .
Fie o vitrină al cărui decor te face să vrei să-i fotografiezi.
Poate pentru mulți nu e mare lucru. Pentru mine însă prima masă în Olanda trebuie să fie neapărat heringul, ascuns într-o chiflă, cu ceapă tocată și catraveți murați. Trebuia să vedeți fața mea înainte să zăresc buticul cu pește, ca să înțelegeți diferența de lumină în fizionomie. Faceți cunoștință. Ea este Dorina Baltag, gazda mea primitoare din Maastricht. Mâine sper să vă pot povesti mai multe despre Dorina, iubitul său Alex și localul pe care îl vor deschide în curând în Maastricht.
După hering, cumpărăm neapărat și o porție de cașcaval Old Amsterdammer pentru acasă.
La un târg local de artizanat gustăm cel mai bun brownie și ne minunăm de frumusețea pâinii făcute fără drojdie.
Înainte să mergem spre casă, ne parfumăm cu ceai de mintă proaspătă – altă invenție locală, pe care am gustat-o acum câțiva ani în Olanda și am adoptat-o și în obiceurile mele casnice.
Prima zi de Maastricht – bucuria de a reveni în țara mea preferată, amestecată cu plăcerea descoperirii unui nou oraș, plin de personalitate. Mâine este cea mai mare sărbătoare națională a olandezilor. Până acum 2 ani era Ziua Reginei, acum e a Regelui. Mâine toată lumea poartă oranj, vinde tot felul de lucrușoare drăguțe în stradă și se distrează până-n zori.
Am văzut cum sărbătorește Amsterdam aceeastă zi. Să vedem cum o marchează cei din Maastricht.
2 Comments
Salut! Unde pot cunoaște mai mulți oameni care trăiesc in Maastricht? Mi-as dori prieteni 🙂 abia m-am mutat aici. Mulțumesc.
Scrieti pe grupul Adopta un Vot. Sunt sigura ca gasiti pe cineva acolo.