5 ȚĂRI, 3 FESTIVALURI, 1 CARTE ȘI-O FATĂ

A trecut ceva timp de când nu am scris pe blog. Mai exact vreo 3 luni. Timpul de fapt nu a trecut, eu nu l-avut. Dar am dus dorul scrisului . De fapt, am scris, dar nu pe blog, ci pentru carte.De fiecare dată când mă apucam să scriu ceva pe blog, ajungeam cu ochii înecați în pernă și îmi ziceam: lasă, poate mâine.

Acum am pus  un playlist de vreo 50 piese cu Bee Gees și am zis…hai să încerc.

Ce-am făcut între timp? De la sfârșit de aprilie, de când am încheiat sesiunea la Universitate, și până acum am trăit cea mai fructuosă nebunie a vieții mele conștiente. Parcă aș fi băut un cocktail care m-a îmbătat pe mult timp. Viteza cu care se derulau lucrurile mă speria, dar mă și incita.  Exact ca pe Montagne Russe, când ți-e frică până la leșin de viteză, dar văzând că ai centura de siguranță cuplată și că mai sunt vreo sută de nebuni ca tine, parcă te liniștești și savurezi zborul. Întrebarea care a devenit un motiv de a face singură mișto de mine , atât de frecvent mi-o adresau oamenii, era: ”Cum de le reușești tu pe toate?”

În aprilie am început cu o super vacanță, petrecută în Olanda. Am prins sezonul lalelelor și am realizat că anume primăvara  este perioada ideală de revenit în această țară frumoasă, curată, îngrijită și atât de bine organizată. Am sorbit inspirație din Olanda așa cum nu reușesc din nici o țară, din toate pe care le-am văzut până acum. Poate doar din Spania. Iar Marea Nordului rămâne marea mea de suflet, pe care nu aș schimba-o pe nici una din mările lumii.

M-am bucurat că am prieteni împrăștiați prin lume, m-a mângâiat ospitalitatea moldovenilor noștri. La Maastricht am organizat un atelier de colțunași într-o Hamburgherie deschisă de moldovenii noștri: Dorina și Alex.

Ajungând la Chișinău, pe 16 mai ,am dat sfoară în țară și am adunat în grădină mea lume bună și pofticioasă la un Restaurant Day. Așa am început să colectăm primii bani pentru proiectul Arterapia.

Pe 21 mai am trăit, pentru prima dată, la invitația Women Summit, experiența unei întâlniri tête-à-tête cu 300 de femei, care au vrut să-mi audă istoria și cărora le-am deschis sufletul, în schimb. Nu le-am dat nici un sfat, nu le-am învățat cum să trăiască, nu le-am încurajat să rupă relații sau să-și părăsească soții. Dar după acest eveniment 2 indivizi m-au contactat pe FB, reproșându-mi că le-am învățat prostii pe nevestele lor, care vor acum să-i părăsească după ce au fost la întâlnirea cu mine. Bărbații care chiar și atunci când  nevestele lor pleacă de la ei, sunt gata să vadă vina în oricine și orice, numai nu în propria lor atitudine, sunt de compătimit. Dragi femei, voi nu aveți nevoie de sesiuni cu mine sau cu altă lume ca să luați decizii importante în viața voastră. Fiți și voi mai independente, mai curajoase și mai decise. Și asta nu înseamnă neapărat să vă lăsați soții.

Peste o zi după seminar, pe 21 mai, în orașul Bălți, K Lumea a mai lăsat o pată de culoare. E vorba de banca-păretar. Oamenii din Bălți până și acum ne trimit poze și ne pomensc de bine. Mi-aș dori atât de mult să instalăm câte o bancă în Cahul, Orhei, Soroca, Drochia. Și asta nu ar fi atât de greu. E nevoie de o companie locală să ridice mâna și să spună tare: ”Eu aș fi gata să sponsorizez așa o bancă la noi în localitate.” O altă șansă pentru aceste bănci ar fi moldovenii plecați. Oriunde s-ar afla, orheienii, cahulenii, drochienii sau sorocenii, ar putea să pună mână de la mână  și să aducă aceste pete de culoare în localitățile lor de baștină. Dorință să fie.

Apoi a urmat un 24 mai, când Chișinău a devenit MAI DULCE.  Împreună cu echipa noastră K Lumea am făcut așa ca oamenii să vadă și să creadă că pot locui într-un oraș colorat și gustos. Din păcate însă mulți vor ca cineva să le facă binele pe care și-l doresc, și mai mulți vor ca totul să fie gratuit. Și eu vreau. Numai că gratui nu există nicăieri, iar acolo unde se dă ceva gratuit, de fapt, în spate fie este oferită susținere din partea instituțiilor statului, fie din partea celor locale. Prea puțini sunt cei care nu așteaptă, ci acționează. Sunt extrem de mândră că despre MAI DULCE s-a scris  pe boredpanda. com ca despre THE SWEETEST FESTIVAL FROM EASTERN EUROPE.

Imediat după MAI DULCE am avut o deplasare până în Franța, în Saint-Etiene – Orașului Designului, potrivit UNESCO. Mai multe nu vă spun, ca să nu meargă vorbele înaintea faptelor. Din această deplasare ar putea ieși ceva frumos  și important pentru imaginea țării noastre.

În mai puțin de o lună am mai organizat un eveniment. S-a numit LAVENDER FEST. Acest festival neapărat trebie să aibă o continuitate. Are un potențial extraordinar de promovare a țării noastre. Important e ca și cei de acasă să înțeleagă asta. Un feedback care pentru mine contează l-a dat nutriționistul Alec Blenche din România, invitatul nostru la acest festival. Iată ce a scris el pe blogul său: Festivalul lavandei, o experienta inedita in Moldova.

A doua zi după LAVENDER FEST am tras o fugă până în Polonia. Am fost încântată să fac cunoștință cu o serie de artiști și designeri polonezi, tineri și în vogă. Roadele acestei călătorii încă urmează să fie culese.

Anul acesta IA MANIA  ne-a oferit o experiență nouă. Pe 4 și 5 iulie am trăit ultima sută de metri pentru sarcina mea, dar și 2 zile de festival destul de tumultoase. Am avut musafiri foarte interesanți din România. Oameni cu care sper să legăm relații care să treacă dincolo de ”one night standuri”. Și vă promit că nu vom bate pasul pe loc cu IA MANIA și vom continua să creștem și dezvoltăm acest festival. Cu o condiție, că această îngrozitoare criză economică, pe care ne-au copt-o politicienii în Moldova, să nu ne lipsească definitiv de oxigen.Ceva mă face să cred că râsul Guvernatorului BNM, Dorin Drăguțanu, a fost unul nu ironic ci isteric.

Din toate aceste evenimente am colectat puțin peste 70 mii lei pentru proiectul ARTERAPIA. Sper cât de curând posibil să vă putem arăta primele rezultate ale acestei inițiative. Spitalul pentru copii de pe str. București colț cu S. Lazo va avea în curând  o atmosferă mai prietenoasă pentru micii săi pacienți.

Între timp, se apropia de final munca asupra cărții mele de rețete.  Pe 9 iulie am scos-o de sub tipar, iar acum trăiesc o nouă distracție. Răspund de zeci de ori pe zi celor care mă întreabă unde pot găsi cartea. Am creat pe FB chiar și o pagină specială  ”MOLDOVA DIN BUCĂTĂRIA MAMEI MELE” pentru această carte, iar toată informația necesară este postată acolo. Vă invit să comandați cartea, pentru că a ieșit frumoasă și ar fi păcat să nu prindeți și voi una. Iar pe la sfârșit de septembrie va apărea și cartea în Engleză. Într-un tiraj și mai redus decât cea în română. Vă recomand, dacă doriți o carte-cadou pentru vreun prieten străin, să nu amânați achiziția ei. Chiar aici, pe blog, în coloana din dreapta a ecranului vostru.

Pe 10 iulie am aterizat la Montreal, iar peste 2 zile a venit Magda pe lume. Și de atunci împărăția femeilor în casa noastră a devenit un fapt care nu mai poate fi negat. Cum am născut, cum e Magda, cu cine seamănă, cum doarme, am sau nu lapte, e capricioasă, mănâncă bine?  Acestea și multe alte întrebări au ocupat locul grijilor de altă dată.

Acum că m-am scuzat pentru lipsa de pe blog, am doar o singură presupunere pentru întrebarea: Cum le reușești tu pe toate?  Dar răspunsul e atât de banal, că veți râde: Asta nu eu. Asta gândurile mele….și norocul trimis sub forma unor oameni buni, cărora le mulțumesc neîncetat și le trimit gânduri bune înzecit. Încep cu părinții, copii mei și Andrei, cărora le mulțumesc pentru iubire și răbdare. Continui cu Viorica și întreaga echipă K Lumea, apoi cu Helga de la Casa Imago și toate companiile mici și mai mari  precum Gura Căinarului, Vinăria din Vale, Donaris Vienna Insurance Group, Caparol, Metro Moldova, Youbesc, Panilino, Sudzuker Moldova, MIMI și mulți alții, care au susținut proiectele noastre Klumea))

Vă doresc tuturor să aveți gânduri luminoase și pozitive pentru voi și pentru lumea care vă înconjoară și atunci întregul Univers va conspira la realizarea lor. Eu altă explicație nu am.

Dar vouă, ce vi s-a mai întâmplat vouă vara asta?

Comentarii