BRIOȘE PENTRU COPII SPECIALI

Eva și Sonia merg la tabăra de vară. Am remarcat că  tot acolo merg mulți copii cu nevoi speciale: cu autism, cu sindromul Down, cu disabilități fizice, unii în cărucioare. Fără să-mi pot explica, m-am emoționat de la gândul că fetele mele pot să vadă cum în societatea în care ele trăiesc se  pune valoare pe oameni, indiferent de condiția lor fizică sau mintală.  Astfel Eva și Sonia  primesc un model de atitudine și comportament față de semenii lor, care, indiferent cum merg, vorbesc, se poartă sau arată, sunt la fel ca ele. Iar acceptarea, prin comunicare și prietenie, le dă acestor copii o șansă de integrare extraordinară în societatea în care s-au născut .

Am întrebat pe unul din supraveghetorii de  la tabără: cum se explică numărul atât de mare de copii cu nevoie speciale la ei în camp. Răspunsul a fost că acești copii au parte de acces la tabără inclusiv datorită faptului că beneficiază de câte un monitor (supraveghetor ) individual pe parcursul întregii zile. La 2 copii cu nevoi speciale revine câte un adult. În mod normal, la un camp de vară, la un grup de 10-15 copii revine un singur monitor.

Plecând de la tabără, am remarcat pe ușa liftului un anunț care solicita părinții să participe la un Bake Sale,  însemnând  că poți găti acasă o tartă, prajituri sau niște brioșe și să le donezi, iar ei, inclusiv copiii cu nevoi speciale, vor vinde aceste copturi și banii adunați vor merge spre susținerea East Foundation. Este vorba chiar de fundația care achită serviciile monitorilor pentru copiii cu nevoi speciale.

Le-am propus fetelor să venim și noi cu ceva. Am ajuns târziu acasă. Atât de târziu încât Eva pe bune adormea cu nasul în făină, dar ne-am onorat angajamentul și am dus niște brioșe spre vânzare. Pe la 2 dimineața erau coapte, iar dimineața fetele cu mândrie le-au dus la camp, știind că au făcut un lucru bun.

Brioșele le-am donat, iar fetelor le-am dat niște bănuți, ca să-și cumpere prăjituri aduse de alții.

Atitudinea oamenilor care treceau pe alături și aflau despre cauza târgului era atât de luminoasă! Păreau să fie receptivi, ca copii care le explicau gălăgios, cât de important este să cumpere o prăjitură.

Mi-am luat și eu niște copturi și cât o alăptăm pe Magda, m-am gândit că acest subiect trebuie neapărat vorbit în Moldova cu cât mai multă lume, în special părinți. Avem și noi copiii noștri speciali, numai că ei nu sunt o prioritate, pentru câte probleme are țara noastră. Nu există un sistem social civilizat, complet, pentru familiile care au copii cu autism, nu există o alocație suficientă care să acopere anumite servicii chiar și private. Iar lipsa resurselor financiare, asigurate de stat, face așa ca părinții acestor copii să-i țină mai mult pe acasă.

Din această cauză, noi avem impresia că nu avem prea mulți copii de acest fel și deci nu ar trebui să ne batem capul de ei.

Ba nu, ei există și ei deloc nu sunt  puțini. În realitate, acești copii, nefiind integrați în societate, devin o povară atât pentru părinți lor cât și pentru întreaga societate. Ei nu se dezvoltă normal, ei nu au prieteni, nu au ocupații care să-i pasioneze și să-i ajute să-și dezvolte talentele. Ei sunt neîmpliniți, neputincioși și dependenți de ajutorul altora, simțindu-se inferiori și complexați. Bine, există cazuri mai fericite în Moldova, dar sunt atât de rare, încât îmi permit să generalizez.

Iar un asemenea Bake Sale e o inițiativă atât de simplă și ușor de organizat. Nu le ceri bani oamenilor, nu-i pui să vândă nimic. Roagă-i să contribuie cu o prăjitură și asta deja va conta foarte mult. Cred că vom face și noi un Bake Sale de binefacere la Mai Dulce 2016, dacă avem norocul să facem festivalul la anul.

Și nu uitați că și copiii noștri trebuie educați. Noi,  părinții, trebuie să le vorbim despre copiii cu nevoi speciale, despre faptul că suntem cu toții egali și că trebuie să ne susținem,  ca să reușim să ne apropiem de nivelul unei societăți civilizate, unde este loc de altruism, ajutor și fapte bune.

Comentarii