NU MAI DAȚI ÎN MOLDOVA!

Precum era de așteptat, azi mai tot omul se simte obligat să spună cât este de decepționat de țara lui pe nume Moldova. Un fel de aniversare a 24 de ani de decepție. Și eu îi înțeleg perfect. Pentru că este normal să fii decepționat, ba nu, chiar descurajat, deziluzionat și frustrat. Și este normal să nu-ți ardă a sărbătoare când satul arde. Arde, da. Arde în fața ochilor tăi, iar tu nu poți decât să dai din umeri și să spui ”ce coșmar, ce năpastă, eu nu pot face nimic pentru țara asta de că..at” (să mă scuzați că scriu fără majusculă)

Cu toate acestea, aș vrea să lămuresc pentru mine, în primul rând, și apoi pentru voi un lucru. Când spuneți că Moldova e o țară de că..at, la ce anume vă referiți? Că doar Moldova nu este un om, o prăvălie, o cafenea, o instituție care muncește rpost. Ce înseamnă pentru voi o țară și ce face dintr-o țară să fie una prielnică pentru trai fericit sau dimpotrivă? E clar că nu e vorba de un criteriu geografic. Cum poate să nu-ți placă o ditamai frumusețe de lac Beleu, plin de pelicani sau stâncile de la Nistru sau peisajele rustice de la bunica din sat. Țara este un tot întreg, o simbioză între pământ și om. Pământul nostru e minunat. Pe el și pietrele încep să rodească. Canadienii se plâng că au ierni infernale și că pâmântul lor e prost și tot scot din el foloase.

Dar omul nostru, uite omul nostru pricepe mai greu faptul că doar el sfințește sau spurcă locul. Și când spun sfințește, mă refer la faptul că Moldova înseamnă nimic altceva decât oamenii săi și ceea de ce sunt ei capabili să facă pentru ca țara lor să fie una prielnică pentru un trai fericit. Cei care spun că Moldova e o țară de că…at, să fie onești și să spună pe șleau: oamenii din Moldova sunt de că..ăt, toți ca unul, nu-i așa? Asta îi include și pe părinții voștri dragi, prietenii voștri , frați, surori, nănași, colegi. Ah, ei nu sunt de că…ăt? Păi cum așa? Ei tot sunt Moldova! Și atunci când aruncați cu pietre în țara voastră, de aproape sau de departe, aveți curajul să recunoașteți vouă înșivă, că, de fapt, acuzați toți oamenii acestei țări de toate păcatele. Pe când, eu, de exemplu, am o grămadă de oameni dragi în Moldova: talentați, onești, muncitori și puternici, pe care îi iubesc din toată inima și din cauza cărora, nu vreau să arunc cu glod în țara mea, ba mai mult anume ei mă fac în continuare să asociez patria mea cu ei. Da, țara mea înseamnă oamenii săi.Și dacă tot vă vine greu să spuneți La Mulți ani Moldova, pentru că nu e nimic îmbucurător de sărbătorit, apoi măcar spuneți din cauza cui nu vă arde a sărbătoare. Spuneți pe nume celor care fură țara asta de puținul care i-a mai rămas și nu generalizați.

Eu știu că asta sună patetic, dar noi nu mai putem schimba în Moldova nimic pentru generația noastră. Am putea însă să fim mai șmecheri și să ne gândim la copiii noștri și să ne imaginăm ce fel de moștenire le lăsăm. O țară plină de hoți, golită de oameni klumea sau o țară în care la un moment dat moldovenii au conștiintizat că ei își fac țara, cu propriile lor mâini și tot ei poartă vina pentru ignoranță, inerție și lipsă de voință de a acționa și a schimba.

Eu, aflându-mă acum departe de casă, simt permanent nevoia să fac ceva pentru țara mea. Fie că sunt în Canada. Olanda sau Moldova. Iertați-mă pentru optimismul incurabil. Dar ceva mă face să cred că fiecare dintre noi, în special cei plecați departe, putem face ceva pentru fata asta pe nume Moldova,violată ani la rând de atâția nemernici precum comuniștii, creștin democrați, democrații, liberal democrații, liberali, socialiștii și toate lăcustele de pe lângă ei. Și iarăși e greșit să generalizăm. Să fim avut măcar încă vreo 5 liberal-democrați ca Mai Sandu, poate nu era chiar totl pierdut.

La mulți ani Moldoveni,oriunde v-ați afla. Azi e ziua noastră și aș vrea să învățăm să scriem peste tot Moldoveni cu majusculă. Azi este ziua în care am scăpat chipurile de sub jugul sovietic ca să nimerim sub unul și mai strașnic. cel al nemernicilor născuți în Moldova . Ziua din care țara a început drastic să-și piardă oamenii. Dar mulți oameni buni au ales să rămână în pofida la toate.Și eu cred că asta este și ziua lor.

Ziua în care te iubesc, oricât de greu îmi e și nu-mi vine deloc mai ușor printre străini, dar cineva cândva mi-a spus: Da e nemernic, dar eu îl iubesc, pentru că este nemernicul noștru.

Așa spun și despre Moldova. E un dezastru, dar e dezastrul meu și fac tot ce pot ca să schimb ceva în ea spre bine. Și dacă efortul meu va însemna să schimb măcar un pic spre bine viața măcar a unui om, atunci cum să spun eu că țara mea e o țară de că..at?

Comentarii