Organizatorii ”Women Summit ” mi-au propus, știind că vin prin Moldova , să fac un seminar, training sau cum e moda acum la Chișinău de spus ”workshop” cu femeile din Moldova. Mă bucur mult că în țară începe să ia avânt tendința de a împărtăși experiențe și idei prin asemenea seminare, de la unii oameni la oameni. E o practică foarte bună și nu foarte scumpă de a te lumina. Uneori, însă, aș vrea să văd alegeri mult mai selecte în privința speakerilor și mai ales a ceea ce ar fi ei capabili să transmită. Părerea mea, pur subiectivă, este că dacă îți asumi un training, trebuie să fii încrezut că ai ce le transmite oamenilor drept învățătură și mai ales să vii cu niște concluzii care ar putea să le servească drept lecții utile. Eu încă nu mă simt în acea fază de coacere în care să invit oamenii și să-i învăț ceva, decât dacă asta e legat strict de meserie, unde există niște reguli, teorii și lucruri pe care nu le-am inventat eu. De aceea am preferat nu să învăț, ci să confesez. Mai ales că nu sunt deloc convinsă că așa cum îmi trăiesc eu viața este bine pentru alții.
2015
Când am eliberat telefonul de fotografiile făcute în această vacanță din Olanda, am numărat vreo 200 de imagini. Dar pentru a încheia aici pe blog cu aventura olandeză 2015, m-am oprit doar la 10 clipe. Mi-a fost greu să aleg, atât de tare îmi părea rău că nu veți vedea o sumedenie de imagini spectaculoase și cu povești în spate.
Ziua Națională a Olandei – stabilită în funcție de ziua de naștere a monarhului Regatului Țărilor de Jos.
De 2 ani este pe 27 aprilie și se numește King’s Day. Până atunci era pe 30 aprilie, de Ziua Reginei, care a abdicat în favoarea fiului sau, Willem Allexander.
Este unica țară de pe glob și singura sărbătoare cărora le voi rămâne fidelă pentru mulți, mulți ani. Și asta datorită unor detalii mărunte, care pentru mine ca și turist contează: atitudine, frumusețe, bun gust, explozie de design, pentru culoarea oranj, pentru maniera de a sărbători și bucuria pe care o trăiesc de fiecare dată când revin aici cu această ocazie.
10 ore de zbor de la Montreal la Istanbul și un super service cu Turkish Airlines .
Alte 3 ore îngrozitoare de prizonierat în avion și un service îngrozitor cu același Turkish Airlines și apoi încă 3 ore de zbor de la Istanbul până la Amsterdam.
Alte 2 ore de drum de la Amsterdam la Maastricht.
Când am ajuns să pun capul pe pernă, pe la 6 dimineața, orașul arăta așa.
Încep articolul cu un Mulțumesc și cu exprimarea Recunoștinței mele. De obicei, asta se face la sfârșit, dar atunci nu mai aveți voi răbdare să citiți numele sponsorilor. Ori fără ei lucrurile frumoase nu au cum să se întâmple. Dacă cei care stau în spatele unor companii din Moldova, precum Vinăria din Vale și apa Gura Căinarului, nu și-ar fi dorit să susțină apariția acestei cărți de rețete tradiționale, iar echipa de la Casa Imago nu ar fi fost atât de talentată și extraordinară, totul ar fi fost altfel. Mai greu, mai târziu sau deloc. La final de articol am o supriză pentru primii 50 de posesori ai cărții. Iar printre rețetele cărții veți găsi câteva bucate recomandate în combinație perfectă cu un pahar de vin bun de la Vinăria din Vale , iar altele câteva vor fi cu băuturi răcoritoare pregătite cu Gura Căinarului.
Pe Ana și pe Nicu i-am cunoscut recent. Sunt un cuplu de moldoveni – susținători foarte simpatici ai Emisiunii Lumina. Și atunci când Lumina a anunțat că face spectacol la Montreal, Ana și cu Nicu, care stau în SUA, au luat avionul și au venit la Montreal.
Au stat la noi acasă, am gătit cu Ana borș roșu, mămăliga, am stat la povești, ne-am confesat, ne-am cam îndrăgostit unii de alții.
Ana și Nicu vin din domeniul IT. Muncesc într-o companie din orașul Tampa, iar Nicu mai are și propriul proiect.
Este vorba despre o echipă care elaborează teme și pluginuri pentru WordPress, adică design și alte șmecherii pentru bloguri ca al meu. Am impresia că le merge bine. Cel puțin Nicu pare să fie mulțumit. Dacă vă chinuia demult ideea să vă deschideți un blog sau să vă împrospătați designul, poftiți de intrați aici și vedeți poate vă place vreo temă de la ei: http://nrgthemes.com/. La ora actuală peste 2000 de clienți se bucură deja de temele create de NRG themes.
Cursul de azi de la Universitate a fost mai interesant decât de obicei. Profesoara mi-a atins niște corzi sensibile. Acest 7 aprilie cumva mă face să rezonez într-o cumplită decepție. Poate pentru că rezultatul alegerilor din 30 noiembrie m-au făcut să simt că am trăit un nou 7 aprilie.
Profesoara ne-a dat să citim scrisoarea, scrisă și făcută publică de către un cetățean din Quebec, adresată fiind unor politicieni importanți. Mesajul spunea că el, cetățeanul X, este bine merci, are un job, are câteva imobile pe care le dă în chirie. Nu are de ce să se plângă. Dar are copii. Nu-și bate niciodată copiii. Pentru că nu e normal să-ți bați copiii. Dar, atunci când deschide televizorul, se îngrozește să vadă la știri copii bătuți în stradă. Și îi întreba pe policiticienii respectivi dacă se uită la știri, dacă ei își bat copiii proprii și dacă li se pare normal să fie bătuți copiii altora în stradă.