Săptămâna trecută la Montreal am participat la o conferință dedicată managementului de evenimente, organizată de Evenko, unul dintre cei mai mari operatori în domeniul evenimentelor. În ziua a doua lumea s-a împărțit pe echipe, câte 10 membri în fiecare. Sarcina noastră era în 4 ore să creăm conceptul unui eveniment, să calculăm bugetul, să elaborăm planul de marketing și comunicare și să semnăm contractele cu artiștii implicați. O sarcină deloc ușoară pentru un interval de timp atât de scurt. Dar pentr asta există echipă și competiția.
Pentru început, odată întâlniți la o masă, le-am propus tuturor să facem cunoștință și să spunem fiecare la ce ne pricepem cel mai bine. Apoi o tănără a întrebat dacă e cineva care are experiență de organizare de evenimente. Ne-am adeverit doar două persoane din zece: eu și încă un băiat, care cu destul de mult patos a vorbit despre experiența sa și despre mica afacere pe care o conduce, de organizare de evenimente.
Mie nu-mi iese să mă dau tare. Mie nu mi-ar plăcea de mine, dacă aș face asta. Pentru că, la rândul meu, detesc oamenii care vorbesc mult și se dau tari în parcare. Mie îmi place când oamenii buni în meserie, sunt și modești, tac și fac. Așa ca să-ți fie tocmai ciudă pe ei, pentru cât de cuminți și modești sunt.Deci eu am fost modestă și cuminte vorbind despre mine.
Odată făcute prezentările de rigoare, am zis că ar fi bine să facem un brainstorming de idei și când ne place una în mod deosebit începem să o dezvoltăm. Cineva din fete a propus să creăm un eveniment cu ocazia aniversării de 375 de ani a Montrealului, care va fi marcată în 2017. Spre uimirea mea, băiatul cu experiență în organizare de evenimente, fără să asculte vreo părere, s-a agățat chiar de această primă idee și s-a apucat imediat să scrie ceva, să calculeze onorarii de artiși pe care tot el i-a ales, să meargă la organizatorii conferinței cu întrebări diverse. Restul, printre care și eu, stăteam mască și ne uitam unul la altul fără să înțelegem ce se întâmplă. Am încercat de câteva ori să intervin și să sugerez să nu ne oprim la prima idee, să discutăm ideile în grup, să fim o echipă, să votăm pentru ideile care ne plac, dar degeaba. Locomotiva o luase înainte, iar vagonașele s-au arătat neputincioase să schimb direcția și s-au lăsat trase înainte.
Văzând situația asta, m-a împrietenit cu vecinul meu de echipă, un belgian simpatic, și am stat la povești despre una despre alta, trăgând doar cu coada ochiului la procesul de creație. La un moment dat, am observat că băiatul devenise nervos. Nu se încadra în timp. Nu reușea să facă bugetul și nici planul de marketing. Nu reușea, având lângă el alți 8 oameni care numărau muștele. El însă, se simțea că-și pierde cumpătul. Ca rezulat, comparând cu cele 9 echipe participante, ideea echipei noastre s-a adeverit a fi simplă și banală. Prezentarea proiectului s-a rezumat la un discurs ținut de băiatul cu pricina și ceilalți mebri care au dat din cap. Restul echipelor au prezentat câteva proiecte, pregătite la cel mai înalt nivel, cu implicarea tuturor oamenilor din echipă, cu discurs împărțit între fiecare, cu poster de event, logo și strategii complicate. Normal că echipa noastră nu a intrat nici măcar printre primii trei. Normal că m-am uitat la fața omului să-i văd nedumerirea, sau poate dezamăgirea. Și am văzut-o. Și nu mi-a părut rău de el. M-am bucurat, sperând că a învățat o lecție.
Și vouă aș vrea să vă las niște observații, care mi se par utile, mai ales atunci când aveți de condus o echipă, de format o echipă și de generat proiecte de succes.
1. Echipa înseamnă DELEGARE de sarcini.
2. Echipă înseamnă ATENȚIE la părerile altora, să te uiți în ochi, să manifești interes față de ce spun alții.
3. Brainstorming înseamnă să fie aruncate în discuție cât mai multe idei. Nu există idei bune sau proaste în brainstorming. TOATE IDEILE SUNT BUNE, notate și apoi discutate pentru a o găsi pe cea mai bună.
4. Când facem brainstorming în nici un caz NU ACCEPTĂM PRIMA IDEE. Prima idee e cea mai previzibilă și deci șansele să naști un proiect banal și previzibil sunt foarte mari.
5. FII CREATIV și prevăzător! Alege căile pe care simți că alții nu au cum păși.
6. Dacă vrei să fii un manager bun de echipă, trebuie să fii și un MANAGER BUN AL TIMPULUI.
7. Munca în echipă înseamnă DEADLINE-ri, să supraveghezi procesul de execuție al sarcinilor și să urmărești respectarea deadline-lor.
8. RESPECT nu este doar un cuvânt frumos. Respectul este o atitudine, care fie este manifestată față de membrii echipei, fie există doar în teorie.
Acestea fiind spuse, mă închin și sper că v-am fost de folos.
P.S Când s-au anunțat rezultate, belgianul era și fericit. L-am întrebat dacă i se pare normal că am renunțat așa ușor și l-am lăsat pe ”șef”să ne ignore. A zis destul de relaxat, că i se pare normal să nu ne indignăm, ci să ne căutăm de-ale noastre. Și uite așa în mine s-a mai frânt un os de luptătoare.
3 Comments
Interesanta relatare, dar din pacate in 9 din 10 echipe formate mai mult din 3 persoane se intampla neintelegeri care duc la un proiect cu final dezastruos. Tocmai din aceasta cauza nu este suficient de aceste basic skills si aspecte de project management. Imagineaza-ti ca vi s-ar fi incredintat un proiect de un buget de sute de mii de $ si voi pursisimplu a-ti lasa pe altcineva sa faca ce ii trece prin cap. Aici e nevoie de people influencing skills, cunostinte in organisational behavioral, etc. Nu degeaba organizatiile inovative la interviuri mereu si pe orcine (chiar si pe cei mai juniori) intreaba cum ai proceda in diferite situatii gen: cum ai proceda daca managerul tau iti zice sa faci ceva sau sa lucrezi la un proiect care tie ti se pare total aberant si pt care ai toate dovezile ca o sa fie un total fail. Deci angajatorii isi dau seama juniorii uneori s-ar putea pricepe mai bine la ceva decat managerii lor, deci e si in responsabilitatea lor (al simplilor angajati) sa isi utilizeze people si influencing skills ca sa isi vireze echipa subtil pe calea cea corecta.
Sunt o groaza de carti de project management si de lucru in echipa, in special group behaviour; vei ramane surprinsa sa descoperi ca in asa cazuri proiectele esueaza numai 10% din cauza acestui tip de indivizi, care nu sunt decat niste amatori. Deci e de “datoria” celorlalti mai cumpatati sa asigure successul, daca tot pretind a fi mai priceputi 🙂 Si apropo, in organizatiile moderne exact asta se intampla cand un proiect esueaza, se pun intrebari despre toti membrii echipei.
Ina, solutia mea era sa merg șa organiatori si sa-i anunt ca nu reusim sa lucram in echipa si sa le propun pentru a evita vreun coflicat, sa ma mute in alta echipa. Dar, probabil timiditatea m-a facut sa stau cuminte in banca mea.
Te salut Nata,
Felicitari pentru articol! As dori citi mai multi directori de companii sa citeasca articolul!
Vizitati site novajobs.md, ce reprezinta un portal de posturi vacante!
Succese!