CURĂȚENIE

Acum câteva săptămâni am primit un comentariu la o poză făcută la piața din Montreal, unde am mers cu gașca să împărțim mărțișoare.

Credeam că m-am obișnuit deja cu vecinii de facebook, care scot gunoiul din capul lor și îl aruncă la mine peste gard. Credeam că nimic nu mă mai poate uimi. De obicei, eu fie ignor, dacă e gunoi inofensiv, fie blochez pe cei care își rezolvă frustrările pe seama mea. Dar de data asta, ceva a zvâcnit în mine. Cred că era vocea aceia din interior: deci să aduni, pur și simplu, părul într-o coadă când ieși din casă nu mai e bine? De ce la niște oameni zâmbăreți, care au ieșit la împărțit mărțișoare, singurul lucru pe care îl vede cineva  este că nu-s suficientă de chitită.

Am făcut un print screen și l-am postat, legându-l de faptul că nu e întotdeaună dulce viața de om public. Recunosc, am păstrat numele autoarei și nu ar fi trebuit, pt că nu despre ea era vorba, ci despre ce se întâmplă în capul multor femei ca ea. Prea multor pentru ditamai 2016.

Ceea ce a urmat, a depășit imaginația mea. Zeci de comentarii: unele despre cât de bravo, de fapt, sunt eu și că mie mi se poate să umblu ciufulită, pentru că am 3 copii și nu am timp de mine. Femeile menționau maternitatea mea drept scuză, ceea ce mi se părea și mai grav. Apoi, alte zeci de comentarii acuzatoare la adresa mea despre libertatea de exprimare și despre cum fiecare are voie să zică ce vrea el și cum vrea el – o libertate cu care mulți nu mai știu ce să facă și o folosesc pentru a tăia frunze la câini. Apoi au mai fost comentarii agresive la adresa autoarei precum că ar fi o agramată care nu știe de virgule, ceea ce nu avea nici o relevanță, dar ce mai contează?A mai fost cineva care mi-a reproșat timpul petrecut pe fb pe care aș putea să-l utilizez în fața unei oglinzi. Sincer? Poate vă apucați și-mi faceți regimul zilei, ca în clasa a 5-ea cu vecina Geta, cu care desenam activități pe ore.

În concluzie, ce-am înțeles eu din experiența mea e că trebuie să iau atitudine și să-mi duc misiunea până la capăt: aceea de a vorbi despre importanța vremurilor pe care le trăim și despre conștientizarea rolului pe care îl jucăm fiecare din noi, femeile, în aceste vremuri. Dacă vrem să shimbăm lumea din jurul nostru, începem printr-o curățenie în capul nostru. Începem prin a rupe buruianul cu tot cu rădăcini și prin a planta semințe proaspete acolo.

Acum doi ani am avut norocul să citesc cartea lui Claire Bergeron ”Când femeile erau umbre”. În ea este povestită evoluția femeilor în societatea din Quebec. O sută de ani în urmă, unica lor datorie era să fie frumoase și atractive. Grație acestui fapt puteau mai ușor să își găsească un soț, să facă mulți copii și să asigure pacea și căldura căminului familial. Deci misiunea vieții unei femei era destul de mărginită. Normal, că în asemenea condiții aspectul femeii era o valoare incontestabilă și unică. În timp ce era elogiată pentru frumusețea sa, femeia nu putea avea un cont în bancă, nu putea vota, nu putea face un copil fără să fie măritată, iar dacă se întâmpla un copil din flori, biserica o obliga  să-l dea la orfelinat ca să nu pățească rușine familia. Femeile, încorsetate de biserică în dogme și obligate să își știe locul, nu prea aveau drepturi, nici să riposteze soțului, nici să viseze la independență, nici să administreze o afacere pe care poate și-o doreau. Iar dacă moșteneau ceva de la părinți, erau datoare să transmită totul în administrarea soțului. Și pentru că altfel decât prin frumusețe, femeile nu se puteau afirma, aspectul era chiar important atunci.

Între timp, femeile au luptat pentru drepturile lor și au evoluat, mentalitatea colectivă s-a schimbat. Încă mai este foarte mult de lucru pentru a educa noi generații, care vor contribui la ameliorarea statutului femeii în societate. Dar totuși, a fost făcut un pas gigantic. Azi suntem mai libere și avem o sumedenie de victorii, comparându-ne cu predecesoarele noastre. Ne alegem singure calea, școala, profesia, soții, țara, guvernanții și felul în care ne cheltuim banii. Azi putem face câți vrem noi copii sau să nu-i facem deloc. Azi putem iubi bărbați, dar putem iubi și femei. Azi putem să purtăm lung, scurt sau rupt în genunchi. Azi purtăm păr albastru, verde sau ciufulit. Ne-am revendicat drepturile firești și încă mai avem nevoie de afirmare socială.

Pentru multe femei aspectul fizic încet-încet trece pe alt plan, undeva pe policioara ”e bine dacă este, dar mă descurc de minune și fără”.  Femeile noastre încep să pună preț pe ce și cum gândesc, pentru ce militează, pe fapte, la urma urmei. Azi să fii sexy, să fii într-un top sexy, pentru o bună parte de femei nu mai este o realizare de care să fii mândră. Pentru că aspectul fizic  nu este un succes obținut prin muncă asiduă, este o decizie a naturii, amestecată cu moștenirea genetică, primită de la părținți, la care tu personal nu ai nicio contribuție. Alta e treaba dacă sacrifici efort și timp ca să faci sport, să te menții într-o formă de invidiat, în pofida vârstei înaintate sau a copiilor pe care i-ai adus pe lume și care au lăsat niște kile pe tine. În rest, aspectul fizic rămâne un ambalaj. Pentru ce? Numai femeile pot decide. Unele ascund sub ambalaj intelect, lecturi, cultură generală, viziuni, păreri, curaj, ambiții, vise și performanțe. Altele nu au ce pune sub ambalaj și la un moment dat au impresia că le trece termenul de valabilitate. Și pentru că sunt prea fixate pe ambalajul lor, încep să facă depresii și să umble pe la chirurgi esteticieni.

Da, mai rămân femei care își zmulg sprâncenele naturale și pictează altele de-asupra, își ard părul, poartă unghii exagerat de lungi cu pietricele Swarovski, care își botoxează buzele, își scot câte o coastă și care ambalează toată valoarea lor umană în branduri, țoale și tocuri înalte. Sincer, atâta timp cât nu încercați să faceți din felul vostru de a fi o normă socială, puteți măcar și machiate să dormiți, ca nu cumva soțul să se dezamăgească de ce vede dimineața.

Mă întristez însă când văd părinți pe fb postând imagini cu fiicele lor adolescente în ipostaze sexy și comentariul: Sunt mândră de fata mea”? Ce anume te face să fii mândră? Că ai o minoră sexy în casă? Ce anume a trebuit să facă fata ta pentru a te face mândră de ea? Greșit, dragi părinți. Nu vă mândriți cu fiicele voastre sexy, prin asta arătându-le ce trebuie să facă ele ca să câștige lauda voastră. Prin asta arâtându-le că e suficient să fii sexy pentru a aduna aprecieri. Aprecieri, poate, dar respect – niciodată. Mândriți-vă cu realizările fetelor voastre, cu notele bune la examene, cu victorii la olimpiade, concursuri de performanță, lucruri făcute de mâinile lor sau pentru că au făcut o faptă bună. Mândriți-vă că ați crescut un om bun. Dar nu le educați matricea: ești sexy deci ești bravo sau ești sexy deci mama sau tata e mândru de tine.

Îmi doresc să ne eliberăm spiritul de cătușele moștenite de la generațiile  anterioare de femei și să învățăm să luăm atitudine corectă atunci când public oamenii sunt taxați pentru felul în care arată – pentru că asta este irelevant față de valoarea acestor oameni. Nu vreau să tolerez mujicii care vorbesc despre cât de prost a început să arate nevasta unui politician după ce s-a măritat cu el.  Culmea, ținta atacului, de fapt, este politicianul. Nu vreau să văd zarvă în jurul dresurilor albe ale unei ministre, vreau să văd revoltă împotriva politicilor promovate de această ministră. Nu mai vreau să văd reportaje tv cu femei care zâmbesc atunci când reporterul le spune că sunt sexy pentru că au ochi frumoși și dinții perfecți. Asta e atât de umilitor pentru un om cu măcar puțin intelect și orgoliu. Asta trebuie taxat nu tolerat. Și asta o putem face numai  noi, femeile. Numai noi putem pune o dată și pentru totdeauna punct pe atitudinea față de noi ca față de niște cai de vânzare: că-i frumoasa coama, că-s buni dinții, că-s îngrijite copitele. Noi trebuie să-i punem la respect, pentru a ne face respectate.

Țin să menționez că admir, cu toată sinceritatea și fără gram de invidie, femeile frumoase, îngrijite și cu gust îmbrăcate. E minunat că putem fi ademenitoare și deschidem ușile mai ușor, dar nu e grav dacă suntem doar curate și bine mirositoare, importanța igienei sper nimeni să nu o conteste niciodată. Și hai să ne afirmăm în fața oamenilor, oferind nu sexualitate ci creativitate, intuiție, hărnicie, grijă, compasiune, fidelitate, sacrificiu, curaj, viziuni inovatoare.  Hai să ne ajutăm pe noi și pe fiicele noastre să trăiască într-o lume în care femeile vor fi și mai libere, și mai fericite și mai împlinite. O lume în care vom obține mai multe șanse de a conduce, salarii egale cu ale bărbaților și atitudine respectuoasă din partea lor.

Ceea ce au reușit acum o sută de ani femeile, s-a datorat faptului că au fost unite și solidare în fața unei cauze. Mă îndoiesc că pornind la proteste pentru a cere dreptul la vot, se găsea una să îi spună alteia: știi, te apreciez, dar înainte erai mai pieptănată și mai chitită. Voi știți câte mai avem noi să revendicăm? Hai să ne concentrăm eforturile pe lucruri cu adevărat importante, hai să luăm atitudine, să ne educăm pe noi ca să-i putem educa și pe alții. #optmart e mai mult decât flori și urări despre gingășia noastră. Dar cine dacă nu noi, femeile, vom avea grijă să amintim despre asta.

P.S Știu, știu că îmi veți spune că nu a meritat un nevinovat comentariu atâta cerneală. Comentariul a fost doar un catalizator.Eu fierb demult pe tema ”frumuseții” care nu mai salvează ci obsedează lumea.

Comentarii