Hai să vă întreb ceva! Căți bucătari celebri în lume vin din Moldova? De-acord, Moldova e plină de probleme, gastronomia nu e cartea de vizită a țării noastre și, în genere, n-avem noi timp să ne ocupăm de o materie atât de fină. Dar câți bucătari celebri măcar pe local cunoașteți? Celebri, în sensul că lumea îi cunoaște la față, îi știe pe nume, îi recunoaște în stradă, sunt vedete la TV, apar în reviste, lumea rezervează din timp un loc la ei la restaurant, au contracte cu companii locale din sfera agroalimentară, merg la concursuri să ne reprezinte? Vreo doi? Atât? Sunt sigură că fiecare dintre voi poate număra, cel puțin, vreo 10 locuri din Chișinău, unde îi place să meargă pentru mâncare bună. Cine gătește această mâncare, v-ați întrebat vreo dată? Oriunde în lume, cu mici excepții, nu patronul face reputația restaurantului, ci omul care gătește mâncarea. Acela care concepe meniul, dozează ingredientele, își folosește toată experiența, secretele și creativitatea.
De ce bucătarii din restaurantele noastre sunt atât de puțin cunoscuți? Cu mici excepții, bineînțeles. Unele nume reușesc să iasă din anonimat, când bucătarul este și patron al localului, cum e în cazul lui Petru Chicu sau, mai nou, localul lui Marian Danu. Chiar zilele trecute, o vedetă de la noi se lăuda pe fb cu faptul că va avea un meniu special în restaurantul său : ”в дни Масленицы наш Шеф Повар подготовил для вас спец блюда с блинами. Поверьте на слово-это очень вкусно и что хорошо, на любой вкус”.
Скажите, a у вашего шеф повара ести имя?, mă întreb eu de fiecare dată când văd asemenea postări. De ce atunci când ieșiți în scenă să cântați nimeni nu vă prezintă ”acum va veni să cânte o artistă”, ci vi se spune pe nume?
Există mai multe motive pentru care bucătarii moldoveni sunt prea puțin cunoscuți de public.
În primul rând, noi încă mai avem urme sovietice în mentalitatea și cultura noastră, unde era încurajat conceptul de ”colectiv” și nu de ”individ”, unde dacă ridicai capul mai sus de nasul tău, gestul era văzut ca tupeu și dorință de autoafirmare, egoism, un atentat la bunăstarea colectivă. În al doilea rând, majoritatea bucătarilor noștri nu muncesc în bucătăria propriului restaurant, ca să poată să-și crească autonom un nume. Majoritatea depind direct de șeful lor. Unii ar spune că patronii de restaurante nu prea vor să investească în marketingul bucătarului lor, de frica unei cereri de mărire a salariului, fie că ar deveni prea vizibil și ar fi furat de un alt local. În ambele cazuri, patronii consideră că investiția în notorietatea bucătarilor este deocamdată o pierde pentru buzunar.
În al treilea rând, noi nu avem cultură gastronomică. Mâncatul în Moldova este văzut drept o formă rudimentară de a pune la stomac pentru a prinde la puteri, ca să poți trage din plug. Dacă ar fi depășit acest stereotip prin educație și culturalizare, ar apărea și nevoia publicului de a identifica eroi ai acestei culturi, promotori care contribuie la dezvoltarea ei. Ar apărarea mai multe competiții de bucătari, festivaluri culinare.
Mai nou, la Chișinău a avut loc o ceremonie de premiere a celor mai buni bucătari. Am aflat absolut întâmplător despre asta. Din postarea unei cunoștințe, care este și el bucătar. Și mare mi-a fost mirarea să nu pot găsi nicio știre relevantă despre această ceremonie, pe niciun portal de știri local. Nicio procedură de voting, niciun top, măcar o fărâmă de informație despre faptul că urmează să fie organizat un asemenea concurs. Să organizezi un eveniment care să celebreze cei mai buni bucătari, iar publicul așa și să nu aibă habar cine sunt acești bucătari? Măcar o pagină de eveniment pe fb. Măcar un comunicat de presă. Dar, pornirea este bună.
Așadar, cel de-al patrulea rând, ducem lipsa de comunicare. Să faci comunicare cu publicul este o profesie, adică este nevoie de abilități și un om responsabil pentru asta. În străinătate, de comunicare între restaurante și public se ocupă oameni sau agenții special angajate. La noi, fie sporadic o face patronul, fie și mai sporadic, când are timp liber, o face bucătarul. Nimic sistemic, nicio strategie bine pusă la punct de a menține vizibilitatea localui și a bucătarului.
Și în al cincilea rând, am înțeles că foarte mulți dintre bucătarii noștri nici nu prea vor să fie scoși din bucătărie, nu vor să dea interviuri, nu vor să vorbească în fața camerei, se jenează, se bâlbâie. Pentru că pe ei nimeni nu i-a învățat cum să comunice cu publicul. Ei au fost învățați să gătească și meseria de bucătar în Moldova nu este tratată ca o artă, ci ca cea a unui strungar, care trebuie zilnic de sub strung să scoată mâncare la cantină. Or odată văzută ca artă și bucătarii vor fi tratați ca niște adevărați artiști. Iar artiștii nu au cum să se teamă de public. Ei își iubesc publicul, creează pentru public și primesc în schimb dragostea și aprecierea lui. Artiștii sunt firi foarte vulnerabile și fragile. Și singurul lucru care le dă curaj este aprecierea muncii lor. Am adus până acum în televiziune 2 bucătari: Petru Scalețchi și Petru Chicu. Odată ajunși pe ecran, sunt sigură că nici unul din ei nu ar mai vrea să fugă de popularitatea pe care au primit-o. Popularitatea este contagioasă.
Am pornit acest articol cu un preludiu atât de lung, ca să vă invit să-l distribuiți și astfel să contribuiți la popularizarea bucătarilor noștri. Nu este un top, este o listă organizată în ordine alfabetică. Și este una pur subiectivă, bazată pe propriile mele experiențe sau ale celor pe care îi cunosc. Depun acest efort pentru ca atunci când cineva ar scrie pe Google : bucătari, Moldova, Chisinau, chef, best, restaurant..să poată afla elementare nume și să vadă fețele bucătarilor noștri.
De ce este nevoie să ne cunoaștem bucătarii? Cum zicea profa mea de Tourisme gourmand, de la Universitatea la care învăț: Bucătarii unei țări sunt ambasadorii gastronomiei acesteia. Ei pot face ceea ce nici diplomații, și nici politicienii nu reușesc uneori: să popularizeze o destinație necunoscută pentru turiști și să o transforme într-o atracție. Important e ca și ei, bucătarii, să conștiintizeze cât de mult implicarea lor poate schimba starea de lucruri. Dându-ne drept exemplu Peru și revoluția culinară pe care au făcut-o bucătarii de acolo, transformând Lima în noua capitală mondială a gastronomiei.
Eu știu că suntem departe de asemenea performanțe, și Chișinău încă are o cale lungă de parcurs până a deveni o destinație atractivă pentru turismul gurmand. Dar putem începe cu ceva, nu? Eu, de exemplu, cred că una dintre cele mai mari atracții ale orașului Chișinău este scena lui culinară. Iar bucătarii noștri ar trebui să iasă din anonimat, să se implice în cât mai multe evenimente, să experimenteze, să reinventeze gastronomia tradițională, să valorifice producătorii și ingredientele locale, astfel creând identitate, contribuind la creșterea economică a micilor producători, contribuind și mai mult la popularizarea gastronomiei noastre. Așadar, să începem.
Svetlana Baranova, Castel Mimi
Baba neagră cu cremă de vanilie, pateurile, gustările pentru vin și felul în carea Svetlana concepe setup-ul pentru mese au devenit deja o carte de vizită a restaurantului de la Castel Mimi, care deseori organizează evenimente culinare, ceea ce foarte mult bucură, deși nu am fost încă la niciun unul. Voi știți cât de puține femei bucătari noi avem?
Este unul dintre bucătarii locali, al cărui pagină de fb cel mai puțin povestește despre meseria de bucătar. Emil, de fapt, e rocker în suflet. Veți găsi poze cu chitări, concerte. Dar Emil gătește legume la wok, burghere și tarte minunate pentru Rozmarin. Iar iarna aceasta la Berry Christmas am gustat un chutney, făcut de Emil, care atât de bun mi s-a părut la un vin, cu un cașcaval și crackeri, încât am ajuns de Crăciun la Montreal și am căutat o rețetă pe net, ca să-mi fac și eu câteva borcane de chutney.
Alexei Chichkevich – Propaganda Cafe
Îmi place meniul lui Leosha de la Propaganda. Are umor. Iar un bucătar fără umor asta unul foarte trist. Îmi plac și câteva rețete pentru care aș reveni tot timpul în local. Pastele cu somn sunt preferatele mele, platoul cu mai multe deserturi de probă îmi place și, bineînțeles, minunata salată de varză cu morcov ”Unde-i miliardul”:))
Petru Chicu, Kiku’s Steak & Wine
Petru este un carnivor și localul lui Petru nu duce niciodată lipsă de clienți care caută o carne bună. Deși aflat într-un loc din Chișinău despre care experții ar spune că nu ar merge nici o cafenea răblăgită, Petru demonstrează că se poate ca omul să sfințească locul. Petru a mai participat recent la deschiderea restaurantului ”Crud” de la Iași și, din câte știu, caută să mai deschidă un local în Chișinău. Nu știu dacă mai avem vreun restaurant în Chișinău cu o carte de vinuri locale atât de variată, cu frigidere destule ca să păstreze vinul adecvat și unul care îți servește la pahar practic orice vin dorit.
Mi Piace și echipa lor de bucătari a fost una dintre cele mai plăcute descoperiri ale mele la evenimentul Berry Christmas 2017. Cât de mult m-am bucurat să văd bună organizare, profesionalismul și creativitatea într-o singură echipă. Demult nu am fost la MiPiace. La drept vorbind, am fost doar o singură de dată, dar trebuie neapărat să merg pe la ei, pentru că pozele postate de Alexandru pe contul său de Instagram îmi lasă mereu gura apă. Știu că a muncit o vreme în Italia. A revenit acasă și creează niște chestii deosebite în bucătaria de la MiPiace. Deci sigur nu e vorba de bucătăria clasică italiană, ci mai degrabă despre modernism și foarte multă pasiune.
Nu prea am avut ocazia să gust din bucatele lui Marian. Mai mult îl văd gătind pe la TV. Știu doar că recent și-a deschis localul și lumea îl laudă frumos.
Ian Masliukov, Restaurantul Osho
La Osho, la fel, am fost doar o singură dată. Dar atât de multă lume îl laudă pe Ian. Știți pentru ce? Pentru că din toți bucătarii noștri el este, probabil, cel mai împătimit de valorificarea ingredientelor locale și de sezon. Salata de mai jos el o descrie precum că a gătit-o din ce a găsit la piață. Am auzit că folosește chiar și ulei de floarea soarelui, nerafinat, produs la vreo oloiniță locală. Cu asemenea entuziaști ca Ian eu aș sta de vorbă ore în șir. Și neapărat trebuie să mai fac o vizită la Osho.
La Jeraffe nu am apucat să mănânc nimic și recunosc, pe Alexei l-am descoperit abia recent. Nu am auzit pe nimeni să-i rostească numele. Dar am văzut postări de la mai multă lume cu laude la adresa localului Jeraffe. Am dat la căutare și am descoperit cel mai frumos și gustos account de Instagram al unui chef local. Acolo mi-am dat seama de unde se inspiră, că este mereu în căutare, că fuge de ordinar și că este specializat în bucătărie orientală. Căutați-l și voi. Aveți pe cine urmări.
Vitalii Voronchihin, Gastrobar
La Gastrobar deseori ajung. Îmi place mâncarea, îmi place ambianța, iar vara îmi place terasa lor. Și apropo, este unul dintre cele mai active localuri la organizat evenimente culinare outdoor, adică în afara restaurantului. Nu în ultimul rând asta se datorează lui Vitalii, care mereu experimentează cu diverse echipamente, tigăi și grill-ri. Mâncarea de la Gastrobar pentru mine e un fel de confort food. Adică orice aș comanda, îmi cade bine pe limbă
Alexandra Zuzu, Ambasada SUA
Mâncarea Alexandrei o poate gusta un singur om și invitații săi de la recepții, Ea este bucătarul șef al Ambasadorului SUA în Moldova. Este încă foarte tânără și probabil nu are la fel de multă experiență prin bucătării de restaurante ca cei cei de mai sus. Vă mai întreb o dată. Voi ați observat cât de puține femei bucătari noi avem? Sau poate ele sunt mai multe, dar rămân undeva ținute în taină?
N-ar fi rău să aflăm cine sunt bucătarii de la Cactus, Pegas, Budda Bar, Vinăria Asconi, Vinăria Etcetera, la Pensiunea Butuceni și multe alte locuri în care poți prinde o mâncare bună. Dar să o luăm cu pași mici. Poate oamenii, în sfârșit, vor începe să le spună pe nume bucătarilor noștri, patronii vor începe mai mult să-și laude bucătarii și atunci când vor promova o seară gastronomică sau o schimbare de meniu vor pomeni numele bucătarului sau char îi vor folosi fotografia, bucătarii vor prinde la curaj și, datorită smartphone-lor și rețelelor de socializare, vor posta mai des roadele muncii lor și își vor promova singuri munca.
Iar mie nu-mi rămâne decât să sper că această generație de bucătari din Moldova nu mai vrea să stea în umbră, este conștientă de rolul său în bucătăria restaurantului în care muncesc, dar și de rolul pe care ar putea să-l aibă ei, dacă ar vrea, ca să scoată din anonimatul gastronomic țara în care muncesc.
Lista bucătarilor oricând se poate completa.
No Comments