Unii sunt gata să dea un ban gras pentru noul Iphone, alții pentru o nouă pereche de papuci văzuți în vitrină, pentru o copertă de revistă, care să le afișeze fața prin tot orașul natal sau pentru o pereche de buze noi. Tot omul are ceva pentru care ar fi gata să dea mai mulți bani, decât ar da alții, ca să fie fericit. Să le numim slăbiciuni sau mofturi, sau orgolii, whatever.
Eu fac parte din cei care e gata să se despartă de niște bani în plus pentru o mâncare mai specială, dar mai cu seamă pentru o experiență culinară. Fie vorba de mâncarea unui bucătar reputat, care are de spus o poveste, fie despre un loc mai ieșit din comun sau chiar și din interes cognitiv, ca să gust și să învăț ceva nou. Așa s-a întâmplat că Cina gastronomică de la Castel Mimi de acum câteva zile, le-a unit pe toate sub un acoperiș: un bucătar chef francez, Marc Foucher, care în activitatea sa și-a dezvoltat semnătura pe bucate din ouă, atmosfera luxurioasă a castelului, vinurile gazdelor, combinate într-un fel anume cu bucatele. Totodată după diverse experiențe trăite în ultimii mei ani de activitate, era curiozitatea să văd cum arată o experiență gastronomică în Moldova, pentru care un om ar da 125 de euro.
În principiu, într-o experiență gastronomică totul începe de la mâncare. Dar pe lângă asta, există un concept creativ gastro-oenologic al bucătarului, combinat cu o ambianță legată de muzică, lumină, decor și, pentru mine, a mai fost vorba despre oamenii cu care trăiam această expriență la o masă. Așadar, trebuie luată în calcul și atmosfera de convivialitate.
Marc Foucher e un bucătar francez, invitat de Castel Mimi în Moldova, pentru o instruire a echipei de bucătari de la Restaurantul ”Bufnița Albă” a castelului. Și, dacă tot a venit omul în Moldova și a rămas cu gura căscată la ce a văzut în satul Bulboaca, au decis să organizeze un evenment culinar, în care bucătarul francez și cei de pe loc să lucreze în echipă la un meniu, din 6 feluri de bucate, toate având la bază oul, plus combinate cu vinuri produse de Mimi. De ce bucate din ouă? Se pare că Marc Foucher și-a construit întreaga carieră profesională pe acest ingredient și e un mare as. Are carte de bucate, are premii la activ, are reputație onorabilă, face parte din diverse jurii internaționale. Are de toate ca să te simți că mergi la întâlnire cu un artist.
Cina a început cu un quenelle de roșii. E o chestie cu textura unui mousse, din pește sau carne, servit fiind într-un sos rece de roșii, asemănătător cu supa Gaspacho. La acest entrée vin nu a fost servit. Dar mie foarte tare mi-a plăcut această ciudățenie. Și a fost o alegere bună pentru a da tonul serii. Acrișor și proaspăt.
În scurt timp a venit și al doilea fel. Fois gras, sub forma unei prăjituri în 2 etaje, cu ouă de prepeliță pe acoperiș, iar între etaje era întinsă o felie de jamon, presupun. Și eu, încă o dată, m-a convins că oricât de untos și rafinat ar fi un fois gras (apropo gătit din ficat local), pentru mine rămâne să fie o mâncare prea grasă. Iar în combinație cu Ice Wine Riesling din 2014, gustul untos s-a intensificat și mai tare. Mulți dintre cei de la masă s-au mirat de împerecherea unui vin dulce cu fois gras la început de seară. Dar bucătarul Foucher a zis că așa se cuvine la ei în Franța și nu ai cu asta ce face.
A urmat un șalău local, foarte fraged, cu sparanghel local, pe care eu l-aș fi preferat mai crocant, deci mai puțin ținut pe foc, și cu un sos deosebit de bun, la care papilele mele au aplaudat în unison. A fost servit cu o Feteasca Albă de la Castel Mimi. La final, o bună parte dintre cei cu care am împărțit masa, au dat nota maximă acestui fel de bucate.
Eu însă, și la câteva zile distanță de această experiență, țin minte ce mirare plăcută mi-a trezit un firicel de cimbru proaspăt cu o felie de piept de rață, care s-au întâlnit pe limba mea, la cel de-al patrulea fel de bucate. Sincer, vă recomand să încercați să gătiți acasă un piept de rață. Să aveți grijă să rămână fraged, deci încă în sosul său propiu cu puțin sânge, și să-l combinați cu un fir de cimbru proaspăr. Wow și iar wow! Vinul Roșu de Bulboaca însă a fost pentru mine prea astrigent, precum m-au învățat la cursul de sommelier, de la Montreal. Altfel spus, aș fi preferat un Merlot mai duios la acel piept de rață, fraged și moale.
A venit rândul pentru primul desert. O combinație de tăieței de casă, cu măr și un blat spongios, îmbibat cu sirop. Aici comabinața cu un cabernet Sauvignon Rosé a fost perfect pe gustul meu. Fiind desertul destul de dulce, combinat cu un rosé corect răcorit, am decis să continui cu acest vin până la capătul serii.
Mai ales că a urmat ultimul fel. O chestie absolut senzațională, din mai multe texturi și gusturi. Nu știu dacă aș putea să-i dau un nume și nici denumirea din meniu parcă nu ar fi suficient de atractivă pentru ceea ce am mâncat noi ca ultim desert. Dar a fost un fel de focuri de artificiii de 20 de min pe 9 mai seara.
Am ignorat vișinata pentru că nu mai încăpea, dar am mulțumit în gând și în voce gazdelor pentru experiență, iar bucătarului pentru iscusință. Și cred că și oamenii de la mese, unde locuri libere nu au fost, au simțit același lucru. Că merită să dai un ban, ca să poți gusta lucruri pentru care trebuie să călătorești în afara țării, dacă ți-e poftă de ceva rafinat și deosebit. Farmecul unor asemenea experiențe e că într-o singură cină poți gusta și mai multe feluri de bucate, dar toate sunt în porții mici, cu un platting inspirant, cu pauze destul de lungi între bucate, ceea ce îți permite să savurezi din plin experiența și să stai la povești cu vecinii tăi de masă. Iar muzica franțuzească și vinurile de la MIMI chiar au încununat acest festin.
Apropo, țin să remarc, deși toate mesele restaurantului au fost ocupate, m-am simțit foarte bine în acea atmosferă liniștită și discretă, în care nimeni nu și-a făcut cumva simțită prezența, vorbind prea zgomotos sau atrâgând cumva atenția asupra sa. Mie îmi plac mâncăcioșii cuminți și modești. Seara aceasta a fost ca o partidă bună de sex. Și în sex, nu prea cauți să anunți vecinii despre ce faci. Dimpotrivă vrei să te izolezi într-o intimitate deplină, cu tot cu orgasmul tău, în acest caz, culinar.
Sper să vă pot spune în avans despre următoarele cine gastronomice de la MIMI, în cazul în care v-am făcut să salivați. Nu vă opuneți ispitei. Permiteți-vă din când în când câte o asemenea bucurie. Merită toți banii.
No Comments