UN 2015 OPTIMIST

Al 6-lea an scriu aici. Încep tot mai puțin să cred în nevoia de a mai avea un blog. Dacă pe vremuri radio a fost ucis de televiziune, atunci azi Facebook ucide nevoia de a mai avea un blog personal. Poate e doar o sictireală temporară.

Efortul pe care l-am depus de data această, într-o săptămână petrecută la Chișinău, a fost cam mare. Și brazii, și banca și Mame de Îngeri. Dar tot ce s-a întâmplat a fost atât de puternic pentru mine ca și impact emoțional, încât nu-mi imaginez să fi lăsat ceva din cele întâmplate pentru altă dată. Și trebuie neapărat să vă spun cât de norocoasă mă simt că pot aduna de fiecare dată o echipă. O echipă în care nimeni nu este în plus. Fiecare om are un talent pe care dacă aș putea să-l valorific cum mi-aș fi dorit, chiar am fi răsturnat și munții. Cine știe, poate chiar îi vom răsturna:))

 

Am vești bune de pe tărâmul cognitiv. După aproape 1 an de franceză am fost nevoită să susțin TFI – test de francais international. Nevoia a apărut când am vrut să aleg o nouă specialitate la universitate. Testul l-am dat bine. Nu bine, chiar binișor. După 3 ore de chin și nacaz am luat 905 puncte din 990. Datorită acestui rezultat am fost acceptată la 3 specialități. Acum am o dilemă. Nu știu pe care una să o aleg din 2 care îmi plac cel mai mult. Trebuie să  decid cât mai curând. Reiau universitatea chiar în această săptămână.  Și mă țin de ea până în capăt de aprilie.

Crivățul de afară mă face tot mai des să mă întreb dacă aș mai suporta mult asemenea ierni. Este incredibil de frumoasă iarna în Quebec. Cu multă zăpădă și cu drumuri curățăte chiar și la ora 3 în dimineața de duminică. Nici urmă de flioșcăială. Dar totuși e cam frig pentru confortul meu personal.

Am intrat în 2015 aproape dormind pe picioare. Eram proaspăt revenită de la Chișinău și creierul meu sărbătorea revelionul cu Moldova.

Urmărind ce se întâmplă în politica moldovenească, îmi vine să vă doresc să scăpăm de lepre hapsâne și necinstite, care vor putere mai mult decât schimbare spre bine, În schimb, să avem noroc de profesioniști incoruptibili, curajoși și căpoși.

Rezoluții nu am avut timp să-mi fac pentru 2015. În cap am doar una. Dar e atât de importantă, încât nici nu mă pot gândi la altele.  Celelalte vor veni. Pentru că nu obosesc de un singur lucru. Să rămân pozitivă și optimistă. Și nu obosesc să-mi țin antenele pornite. Ele mă ajută să simt ce, cine, când, încotro.

Oriunde ați fi, vă doresc să primiți și să împărțiți optimism și să credeți în intuiția voastră mai mult decât în orice și oricine. Și să întâlniți cât mai mulți oameni care să fie pe aceeși lungime de undă ca a voastră.

Cât mai mulți oameni K Lumea.

Comentarii