Italienii au prosciutto, mozzarela și limoncello, spaniolii au jamon, pimientos de Padrón și tapas, francezii au cașcavaluri, patiserie fină și vinuri, danezii au tartinele cu pâine de secară, iar olandezii au bere, cașcavaluri și hering. Și în cele mai multe cazuri, nimeni nicăieri nu mai poate numi și vinde o brânză drept mozzarella, o băutura tare drept cognac sau un spumant drept șampanie, dacă ele nu provin din regiunile unde sunt original produse. Iar asta pentru că aceste produse se bucură de un statut special, protejat prin lege.
Ce avem noi, moldovenii? Dacă e să-l cităm pe președintele Timofti: ”asta nu s-a hotărât, fiindcă nu avem încă, ştiţi, nu ştiu ce nu avem, dar era bine să fie, vă spun sincer.” Da, era bine să fie. Pentru că vrem să ne cunoască lumea și să putem să le povestim străinilor când ne întreabă: ce aveți voi aici bun de văzut, gustat, cumpărat.
Experiența pe care am acumulat-o în ultimii ani de lucru cu producătorii locali și studiile pe care le fac la Montreal în marketing și turism gastronomic, îmi dau curaj să fac o încercare de a crea o listă de specialități locale, care provenind dintr-o zonă anume, proaspete sau procesate într-un fel anume, cu respectarea condițiilor legii, ar putea deveni cărți de vizită ale țării, cu care să putem atrage turiștii și ne lăuda cu ele. Această listă ne-ar permite, cel puțin, să conștientizăm și să polemizăm. Așadar, noi, moldovenii, cu ce ne lăudăm?
Azi voi încerca să fac mai multă lumină peste 3 noțuni care, dacă ar fi atribuite unor anumite produse locale, le-ar da un alt statut și le-ar transform în brand de țară. Ați auzit de produsele cu „Indicație Geografică” (IG), „Denumire de Origine” (DOP) sau „Specialitate tradițională garantată” (STG). Aceste titluri sunt atribuite de câtre AGEPI (Agenția de Stat pentru Protecția Proprietății Intelectuale a RM ) în baza unei proceduri și cu respectarea unor condiții speciale.
„Indicație Geografică” (IGP) – se referă la produsele ale căror calitate sau reputație este legată de locul concret în care sunt produse, fie că sunt procesate sau preparate, chiar dacă ingredientele folosite nu provin neapărat din zona geografică respectivă.
„Denumire de Origine” (DOP) – spre deosebire de prima categorie, presupune că metodele, cunoștintele și ingredientele trebuie să provină din aceeași regiune de unde vine și produsul final.
„Specialitate tradițională garantată” (STG) – nu se referă la zona geografică, ci la tradiție și anume la produsele cu un caracter tradițional, în ce privește compoziția sau modalitățile de producție, fără legătură cu o zonă geografică anume.
Cred că, dacă ar fi să adun un puzzle al specialităților locale, s-ar putea să descoperiți o chestie curioasă despre țara noastră. Moldova este la gust o țară dulce, aromată și îmbietătoare. Specificul nostru local este strâns legat de ceea ce crește pe pământurile noastre și ce se regăsește în cultura noastră culinară tradițională. Să începem!
1.Fructele proaspete: cireșele, piersicii, prunele, căpșunele, merele
Știți voi oare că la Trușeni cresc cele mai mari livezi de cireși din țară, la Tudora oamenii se mândresc de zeci de ani cu piersicii lor, căpșunile de la Costești invadează piețile noastre în sezon, etc. Noi avem în țară o serie de fructe locale, care ar putea deveni un brand pentru anumite sate nde tradițional sunt cultivate, astfel crescând atractivitatea acestora și popularitatea lor. În jurul acestor fructe, legate geografic de anumite sate, autoritățile locale ar putea construi identitate turistică, indicatoare rutiere, instalații la intrare în sate, rute culinare, campanii de promovare a acestor sate și a produselor derivate dn aceste fructe.
Cum sună ”Cireșele de Trușeni”, Tudora – capitala Piersicilor sau căpșunele de Costești.
2. Fructele uscate: mere, prune, pomușoare. Cred, totuși, că cel mai mare potențial îl au prunele uscate. Pentru că se cosumă în străinătate rar, mai mult ca un deconstipant, iar la noi ele au deja o identitate locală devenită tradiție: prune cu nuci în ciocolata (bune de făcut cadou), prune fierte în vin (ca cele preparate la Hanul lui Hanganu de la Lalova) sau servite cu frișcă și nuci în calitate de desert local.
3. Dulcețurile: de trandafir, de cireșe albe, de nuci, din coajă de harbuz
Aceste tipuri de dulceațuri rar le mai găsești în alte părți. Sunt specifice zonei noastre și pot deveni un brand de țară, mai ales dacă în anumite regiuni cineva le-ar mai adăuga o stafidă precum condimente locale, mintă sau o metodă de preparare mai specială. La ora actuală, dulceața de trandafir de la Călărași se bucură deja de certificarea Indicație Geografică Protejată (IGP), oferită de AGEPI.
4. Pomușoarele Moldovei: mure, coacăza. zmeura, agrișul, aronia, goji
Inspirată fiind de felul în care sunt promovate afinele la canadieni, vă pot spune cu certititudine, că și ale noastre pomușoare locale au toată puterea de a deveni un brand de țară. Inclusiv produsele derivate, precum gemuri, siropuri, amestecurile cu miere sau pastilele din pomușoare, atât de gustoase ale celor de la MoBerry.
5. Strugurii de masă: Cardinal, Moldova, Șasla, etc
Atunci când le vine sezonul, aceștia devin desertul preferat la masă: o explozie de arome, culori și gusturi unice. În Moldova sunt cultivate foarte multe soiuri de struguri de masă. Iar aromele acestora sunt inconfundabile. De ce nu am începe să le creștem notorietatea? Doar chișmișul fără sâmburi toată lumea îl cunoaște. Dar Churchkhela georginenilor, făcută din must, nuci și făină, cine nu o cunoaște? Sunt covinsă că dulceața din struguri sau alte produse din struguri de masă ar putea, la fel, deveni reprezentative pentru Moldova, servite în restaurante la desert, delegațiilor oficiale sau vizitatorilor la Centrul Turistic din Chișinău.
6. Mierea: de tei, de salcâm, de flori
Albinile nu doar în Moldova fac miere bună. Dar să transformăm mierea într-un produs național specific, cu care să ne lăudăm în fața străinilor, nimic nu ne împiedică. Mierea simplă sau cu diverse amestecuri, nuci, semințe, fructe uscate, ghimbir sau mintă, așa cum o fac cei de la Mănăstirea Zăbriceni, este un produs foarte ofertant pentru a fi transformată în rută culinară, excursii cognitive pentru copii sau festivaluri locale.
7. Plante aromate uscate: salcâm, trandafir, levantică, tei, leuștean, isop, busuioc
Am mirosit levănțică și prin alte părți, și tei și salcăm mi s-a întâmplat să prind în floare prin alte țări. Și vă pot spune cu certitudine, că așa cum miroase teiul în Moldova nu miroase nicăieri, și salcâmul și levănțică. Ultima este cultivată în țara noastră de zeci de ani pentru extragerea uleiului. E un soi special, Augustifolia K90 (Chișinău 90 sau Chişiniovscaia 90) care conține o cantitate sporită de ulei și, deci este deosebit de aromată, chiar dacă mai mărunțică la floare. Mică, dar voinică, levănțica din Moldova.
Plantele noastre aromate chiar sunt un puternic magnet de atenție pentru Moldova. Important e să știm cum să le branduim. Am putea împrumuta practici bune de la francezi, care fac asta de mulți ani. Apropo, călugării de la Mănăstirea din Zăbriceni au o linie denumită Bio Cămara și sunt de lăudat pentru gama de produse din plante aromate înregistrate deja la AGEPI cu Indicație Geografică Protejată (IGP).
8. Nucile: verzi, uscate, migdalele
Știați că avem în Moldova o climă foarte potrivită pentru cultivarea nucilor? Și nu prea multe țări se pot lăuda cu asemenea plantații de nucari pe care le avem noi în țară. Tot la noi crește bine migdalul. E nevoie doar să conștientizăm această bogație și să începem să lucrăm asupra marketingului său. De ce nu am avea batoane energizante cu nuci și fructe uscate locale sau diverse paste din nuci pentru salate cu IGP?
9. Patiserie tradițională: plăcintele, cușma lui Guguță, turtele, cornulețele cu vișini, prăjițeii, nucile cu lapte condensat, babă neagră și albă
La capitolul Specialități tradiționale putem înscrie o bună parte din dulciurile bunicilor noastre. Dacă francezii au croissant, baghetul și o sumedenie de alte bunătăți tradiționale, nemții au turta de ghimbir, noi de ce nu am putea face din cornulețele cu dulceață de trandafir de la Butuceni sau Plăcinta Miresei de la Crocmaz sau turtele de la nord ale bunicii mele, un produs național, recunoscut și prezentat pe plan internațional drept specialitate tradițională?
10. Pâinea festivă: colacul, pasca, cozonacul
La acest capitol sunt multe de povestit. Avem o tradiție de pâine festivă foarte bogată, pentru diverse ocazii și ritualuri. Cei de la Văleni, de la Muzeul Pâinii, liber al putea patenta Pupăza, iar cei de la Malovata pot pretinde la exclusivitate asupra colacului de nuntă. Astfel încât toată țara să aibă cu ce se mândri, iar felul în care arată pâinea noastră festivă să devină ornament pentru decor de case, cărți poștale, căni și calendare.
11. Uleiurile: migdale, floarea soarelui nerafinat, rapiță
Pe lângă nuci și semințe locale, care pot fi cartea noastră de vizită, avem și uleiuri bune. Adică uleiul de măsline poate fi mândria Grecilor și a Italienilor, iar al nostru, nerafinat de floarea soarelui , scos direct de la oloiniță nu ar putea? Voi ați mai mâncat undeva salată mai bună de roșii, castraveți și ceapă cu ulei de floarea soarelui nerafinat, ca cea de acasă, de la bunei? Avem mai mulți producători de uleiuri presate la rece, dar nu cred că cineva din ei a căutat să își inregistreze produsele la AGEPI.
12. Brânzeturile: vaci, oi, capră, urdă, caș, oi, brinza
Nu putem concura cu francezii, și nici cu olandezii. Dar oricum avem cu ce! Brânza noastră de vaci adevărată, care se taie cu cuțitul, ați mai găsit-o pe undeva? Eu nu. Și nici cașul de oi, făcut primăvara, de Paști. Și nici chișleacul nostru. Important e să le protejăm, așa cum au făcut italienii cu mozzarella lor. La ora actuală avem Brânza de Popeasca înregistrată la AGEPI cu certificarea „Denumire de Origine Protejată” (DOP)
13. Murăturile: harbuz, mere, gutui, varza
Despre murături să nu discutăm acum prea mult, că-mi lasă gura apă. Ați văzut ce ochi mari fac străinii când află că noi murăm harbuzul? Dar varza noastră hăcuită ce gust deosebit are, dacă se face după rețeta mamelor noastre? Așa cum nemții au făcut din varză murată un produs național, am putea și noi face din ale noastre murături o carte de vizită. De-ar prinde vreun producător local la curaj să înregistreze oficial cu tot cu rețetă harbuzul murat ca Specialitate Tradițională Garantată.
14. Lichioruri măcerate: vișinata, socată, nucata, afinata, persicata, capșunată
Nu că am fi primii sau unicii care facem lichioruri din fructe și pomușoare locale, dar de ce nu am face și noi din ale noastre un produs național de mândrit. Rețeta de vișinată de casă o am în cartea ”Moldova din bucătăria mamei mele”. V-o recomand! Cunosc oameni care fac nucată bună. La Tudora se face persicată excepțională. Doar că totul rămâne deocamdată la nivel de produs casnic, artizanal, în cantități mici, pentru consum propriu.
15. Vinuri din soiuri locale: Rară Neagră, Feteasca Neagră, Feteasca Regală, Feteasca Albă
Și bineîneles, vinurile noastre din struguri autohtoni. Cred că într-o concurența internațională atât de mare în domeniul vinurilor, strugurii autohtoni ne pot oferi acea notă de unicitate atât de căutată de vinificatorii din toată lumea. În forma lor pură sau în coupage cu alte soiuri, strugurii autohtoni, care nu sunt atât de mulți și variați la noi precum sunt la italieni, de exemplu, reprezintă acel ”voi cu ce vă lăudați deosebit” pe plan internațional care trebuie valorificat neapărat.
Oriunde am călătători, căutăm să gustăm neapărat ceea ce reprezintă un produs local și autentic. De ce? Pentru că aceste specialități îți dau cele mai multe emoții noi, te ajută să-ți formezi o impresie olfactivă despre locul vizitat și îți trezesc ulterior multe amintiri de neuitat. Tot aceste specialități contribuie la creșterea atractivității unei destinații turistice și o transformă în brand de țară.
Dacă sunteți un producător local și acest articol v-a dat curaj să vă gândiți mai mult la calitatea și unicitatea produsele voastre, aici puteți găsi foarte multe infomații utile: http://agepi.md/ro/gi-ao-tsg/despre. Iar aici http://ea.md/category/autentic-moldovenesc/ puteți urmări istorii interesante, precum și articole despre diverse provocări și experiențe ale producătorilor noștri locali.
No Comments