Știe cineva cum se numește atunci cînd îți ții bicicleta priponită zile în șir, fără să-i acorzi atenție ca atunci cînd hotărăști să faci o plimbare să curgă peste tine “cats and dogs”?
Corect. Asta se numește “un mic noroc”.
Iar dacă ai tendință uneori să mai tragi cu ochiul în literatură ezoterică, îți va plăcea să crezi că nimic nu e în zadar. Și că această ploaie care te-a suprins, deloc echipată, pe bicicletă va mai spăla din zoaiele adunate în capul tău. Și va lăsa loc curat pentru noi gânduri și începuturi.
Aș fi putut să iau un taxi, aș fi putut chiar să o las parcată undeva, ca să rămân gospodină, uscată, curată și….extrem de plictisitoare pentru mine însămi. Dar am întîlnit priviri uimite și amuzate de trecători, iar unii chiar m-au invidiat pentru că sunt așa de mare, îmbrăcată frumos, pe bicicletă, sub ploaie, cu laptopul subțioară (mă gândeam că aș putea să stau puțin în parc, pe iarbă verde, să mai profit de wi-fi-ul public, dar am avut noroc să nu stau cu nasul în computer chiar și într-o oră de pauză).
Acum stau cuminte la birou, udă leoarcă, cu pantalonii puși la uscat, acoperită cu o eșarfă, în poză de lotus, sorbind dintr-un ceai de ghimbir și mă minunez de cît de bine este măcar uneori să-ți permiți să faci ceva ieșit din comun. Ceva ce fac unii doar în filme, alții doar în închipuirea lor….
Iată un top 5 de piese pe care merită să le auzi acum:
și încă unul la desert..

