Au mai rămas 5 zile cruciale pentru Moldova, unde trăiesc vreo 3 milioane de oameni și din care vreun milion a plecat. Vreau să ne mobilizăm, să simțim că putem fi împreună pentru ca și Moldova să devină în timp o țărișoară europeană de invidiat. Fiind uniți am putea schimba ceea ce nu au putut mulți pănă la noi să o facă: să detronăm această dominație post sovietică de-asupra capului nostru. E mai simplu și mai comod să-i condamni pe cei care au eșuat până acum: Snegur, Lucinschi, Voronin, Roșca, Ghimpu, Filat. Pentru că așa ne scutim noi de orice vină. Da noi ce? Noi i-am votat. Noi am făcut tot ce am putut. Continue Reading
Da, eu nu locuiesc în Moldova, dar eu m-am născut și am locuit pănă la 34 de ani aici, eu plătesc aici salarii, achit taxe, utilizez servicii , ofer oamenilor de lucru, instruiesc oameni când sunt solicitată, urmăresc știri, particip la luarea unor decizi, am părinți și prieteni și tot în Moldova am câteva proiecte K Lumea și sper să le am și mai multe.
Poate că mie ar trebui să-mi pese mai puțin, fiind acum plecată . Zic acum, pentru că niciodată nu știi cum se întoarce scenariul vieții. Poate că e mult mai simplu să stai comod în banca ta, să te mângîi cu ideea că nu îți dai tu prețiosul vot pentru nimeni, pentru că nu tu ai de suportat consecințele , ci alții, pentru că oricum toți ăștia sunt niște kazioli, care doar profită de poporul lor, dar nu își iubesc poporul. Poate ar fi mai simplu să-mi promit că vor veni unii mai buni și atunci o să-i votez. Poate că ar fi mai bine să ascult de părinți și să nu ies la rampă cu mesaje de solidarizare a oamenilor împotriva răului. Dar eu nu pot așa. Eu nu pot fi comodă. Eu nu mă pot uita la acest tren fără mecanic pe nume destin, care trece pe lângă mine. Eu vreau să sar în el și să mă așez la volan. Și să fac ceva ca să ajungă în siguranță la destinație. Uit în aceste clipe că-s femeie, uit că-s mamă. În mine rămâne doar luptătoarea care are nevoie de dreptate, de victorie și să fie stăpână pe situație. Continue Reading
Știu că, în plină campanie electorală, tinerii artiști, designerii și cultura în general nu sunt subiecte de uns pe pâine. Dar eu simt nevoie să vă împărtășesc un of pe care îl țin în mine de ceva timp.
Vara aceasta am orgnizat un concurs pentru tinerii designeri din Moldova. Concursul acesta a dat naștere la 11 colecții de haine, inspirate din portul nostru tradițional. Nu știu dacă voi mai reuși vreo dată să motivez designerii noștri să își cheltuie puținele resurse ca să participe la un asemenea concurs, pentru că efortul a fost mare, iar premiul a fost unul – participarea la Săptămâna Modei de la Oxford. Continue Reading
Festivalul ”Ia Mania” din acest an mi-a dăruit nu doar o groază de emoții frumoase, ci și câteva prietenii noi. Una dintre ele este cu Nicoleta Chirica, o fată frumoasă și deșteaptă din București, care a creat acum câțiva ani brandul de genți Iutta. Gențile Nicoletei se deosebesc de altele prin faptul că poartă pe ele semne românești. Ornamente tradiționale pe care le pescuiește de pe unde poate ea și le transmite mai departe. Gențile Nicoletei au și câte un nume. Eu am primit în dar o geantă pe nume Basarabia.
Ieri am postat pe FB o poză cu mămică-mea, pozând cu un certificat, oferit de Agenția Turismului a Republicii Moldova. Mai apoi pe www.pentru.ea pozele au devenit o știre. Apropo, vă mulțumesc pentru asta. Datorită Nadei Darie, care mi-a transformat amuzamentul în știre, mi-a picat fisa.
M-am gândit puțin azi și am decis să vă întreb ceva. Ce credeți dacă, pentru prima dată în viața mea, voi lua în serios un titlu? Ambasador al Turismului Moldovenesc. Sună magnific de măreț! Și îl primești doar pentru 2 ani. Continue Reading
Cum numai trec de aeroportul Chișinău încep să întâlnesc oameni cu fețe încremenite. Nu, mie nu mi-e mai ușor să critic de departe, fiind plecată din Moldova, așa cum îi văd pe unii că mai tot timpul mă apostrofează. Și nici nu mi-e mai simplu să rămân zâmbitoare și împlinită când vin în Moldova, știind că voi pleca în curând, cum mă apostrofează alții. Mai pe scurt, oriunde m-aș afla, mie îmi este mai ușor, in viziunea unor oameni.
Deși nici părinții mei, darămite niște străini, nu au cum ști când îmi e mai greu și de ce.
În schimb, eu sunt un om foarte curios. Și datorită acestei calități viața mea este nu ușoară sau grea, ci foarte interesantă. Iar când viața este interesantă, te simți mai des fericit, decât nefericit. Și atunci, m-am gândit eu, poate moldovenilor anune “curiozitatea” le lipsește pentru a fi mai puțin frustrați și mai zâmbăreți. Dar curiozitate de aceea, sănătoasă, ca a unui copil căruia nu i se mai termină: “de ce” – le. Pentru că atunci când curiozitatea ta este trează, reușești foarte bine să te deconectezi de la grijile tale și să-ti focusezi atenția pe alți oameni, frumoși, deosebiți, talentați, speciali, unici, extraordinari. Mă simt o norocoasă, pentru că sunt curioasă.
Știți, eu fac anul acesta 35. Și încă nu mi-am făcut un obicei din a folosi zilnic setul de creme pentru femeile sub 40. Nu, nu pentru că aș fi eu nu știu cum mai norocoasă, m-ar ocoli fireasca veștezire sau aș fi moștenit niște super gene de longevitate. Pur și simplu, nu folosesc nimic. Pentru că nu cred în nimic, în nici unul din borcănașele super frumoase, mate, colorate, mai mari și mai mici, cu brand cunoscut și mai puțin cunoscut. Mai trag câte o mască de argilă și dacă am noroc, un somn bun. Și atât. Eu mă simt împăcată cu mine. O prietena de-a mea însă, cosmetolog de profesie, mereu când mă vede,îmi tot face apropouri la o cură de botox. Că cică e cam timpul. Și eu tot mă amuz de insitența cu care ea mă convinge că botoxul este elixirul făcător de minuni pe care nici o femeie nu ar trebuie să-l ignore. Continue Reading
