That’s what friends are for! Ca să-ți amintească de clipe pe care memoria ta selectivă a hotărât să le arunce cîndva la gunoi. A mai dansat cineva pe piesa asta, demonstrînd în fața celei mai bune prietene o pereche de cizme negre, mulate, pînă la genunchi? Jagger o prezenta lumii pe Angelina Jolie, iar eu pășeam în lumea mare cu o pereche de shoes absolut fenomenali. Tu te simți the sexiest in the town – prietena ta, sincer, se bucură pentru tine…
P.S Asta se întâmpla pe vremea cînd în Chișinău nu exista nici un centru comercial, iar SHOPPING putea fi făcut doar la Calea Basarabiei…
Cred că am înțeles că tata este tata, atunci cînd după prînz, pe care vara îl luam la balcon, am intrat în odaia răcoroasă, m-a culcat pe pat și am auzit ceva sub masă. Era un șoricel. Am strigat bineînțeles. Taică meu a intrat în odaie, a luat o mătură și jnap! După aia ținea triumfator șoarecele de codițăîn drum spre lada de gunoi. Iar eu m-am simțit atît de protejată atunci. Senzația de protecție încerc să le-o ofer și copiilor mei. Orice s-ar întîmpla, le cuprind, le țin mult timp în brațe și le spun că mama este alături.
Și pe voi vă îndemn. Cele mai frumoase pietre le-am făcut cadou. Păcat că nu le-am făcut cîte o poză.Așa că de aici în colo fiecare piatră întîi va ajunge în galerie și apoi în dar.
DON’T HATE CAUSE I’M DIFFERENT, BUT BECAUSE YOU WISH YOU WERE…
Dedic aceasta carte clipelor fericite pe care le-am pierdut și părinților mei.
Dragoste. Multă dragoste. Este ceea ce mi-au oferit părinții din prima clipă de viață.Nu alintată, nu lăsată să fac orice… Dragoste și respect. Cînd îmi amintesc de botezurile în urma cărora mă alegeam cu tone de haine, care într-o lună nu se mai potrivea pentru bebelușii mei, îmi vine să rîd. Tot de ce are nevoie un copil este sînul mamei, dragoste și doar un set de haine. Ei au nevoie atît de puțin de ceea ce noi, maturii, credem ca ar avea ei nevoie. În schimb, ceea ce le lipsește cel mai mult, noi le oferim cu țîrîita. Nu judec pe nimeni, nu sunt o mamă exemplară. E doar o remarcă, pentru viitorii părinți. Sînul mamei, dragostea părinților, sănătate prin călit…
Scriu pentru că îmi place și pentru că mă simt liberă să fac tot ce vreau. Deci păstrați nevociferate orice fel de comentarii acide vis-a-vis de această intenție. Scriu o carte. Cartea are deosebit de atractivul titlu “CARTEA CU TITLU ATRACTIV”. Titlul a fost inspirat de unul dintre comentariile voastre. Poate succesul acesteia va ajunge peste mări și țări, poate vă rămîne în faza embrionară. Why not? Să zicem că nu mă voi simți suficient de mult încurajată. Chiar îmi rezerv dreptul ca într-o bună zi să apăs inocent pe un delete, dacă mă enervez. Dar sper să nu. Vreau doar ca cei care vor dori să mă apostrofeze într-un fel sau altul, să mă întrebe înainte de asta dacă MĂ interesează ce cred EI despre asta.Oare cum ar fi asta? Stimată Nata, vrem să vă întrebăm daca sunteț de acord să vă f… un pic pentru lipsă de modestie și vedetism.
Oare care ar fi primul pas? Ce fac oamenii care vor să dea jos de pe ei o povară? Dar oare vreau eu să dau jos o povară? Nu. E povara mea și o port cu mine. Și nu simt deloc necesitatea să scriu despre ea.
Așa s-a întîmplat că azi am reușit să împart niște prime. A fost o emoție plăcută și plină de recunoștință pentru cei grație cărora satisfacția mea pentru job nu este una deloc ușoară. Băieții au reacționat diferit de fete.Ca niște adevărați vînători. Au primit din vînatul comun și au hotărît să sărbătorească cu toată echipa. Ananas, napoleon, zâmbete.Frumos, mai pe scurt.
Rîndul i-a ajuns și lui Alecu. I-am dat prima și în schimb, am primit de la el o povestire din cartea lui Florin Piersic jr. Istoria se întitulează The Producer. Alecu a fost destul de insistent chiar și văzînd că nu mă prea rup să citesc timp de 5 min o povestire de pe fix 2 pagini. Dar a fost ceva acolo care m-a atras. Poate pentru că exact cu 5 min înainte de asta am postat pe blog întrebarea despre carte.Reacțiile oamenilor pe blog au fost diferite, dar incitante.
So, încerc să fiu promtă și să reacționez la feng shui.Povestirea a fost superbă. M-am regăsit în ea. Eram gata să plîng și să rîd în același timp. Dar am simțit că într-atît de tare de de plîns încît îmi vine să rîd. E groaznic. Acest sentiment al autoidentificării cu un om pierdut.
Zacalibeală…asta simt acum. Să fie despre asta cartea mea? Uuuuu what a trash topic. Cîtă lume perversă s-ar aduna să citească despre zacalibeala unui om. Presupun că mult mai multă decît cei care nu s-ar aduna.Așa-i firea omului. Prea sadistă.
Dar pînă voi decide că nu voi scrie despre ceva anume, iau o pauză. Pînă mâine, or poimâîne. Dă-o măsa de feng shui…..Așa-i Dorin?
“Migram” acum pe site-ul tau si nu stiu de ce mi-a venit geniala idee sa vin cu un sfat, si anume cred ca ar trebui sa scrii o carte! Probabil te-ai gandit si tu la acest lucru, si sincer, cred ca ai avea multe de povestit! Ba chiar consider ca ai fi in masura sa dai si niste sfaturi, muuuuulte sfaturi pe care, cu singuranta, sute de tinere din Republica Moldova le-ar “asculta” cu placere! Indiferent de cand se va intampla acest lucru, eu voi astepta cu nerabdare acest evenimet – lansarea cartii Nata Albot. Te pup si o zi frumoasa in continuare.
Aud asta destul de des.Primesc și mesaje. Cineva chiar ar da un ban sa citească o carte scrisă de mine?
