Astăzi numai tag-ri băieți și fete….și un mic trip nocturn. Nimeni nu știa cum va începe, dar mai ales cum se va încheia. Nu există nici un fir epic în povestea care urmează. Purul adevăr în imagini, tag-it absolut la întîmplare.
Și o frază aproape genială: E bine să găsești ce cauți, dar e și mai bine să găsești ce nu cauți!
Și încă una parafrazată: I’m so forced to carry my secret because you are too weak to keep it….
[media id=118 width =”450″ height= “320”]
Când afară plouă – mie-mi place. Aici cam plouă de câteva zile….
Când ești în vacanță și nu trebuie neapărat să faci curat – asta vacanță!
Când poți purta același maiou câteva zile – e foarte relaxant…
Când faci poze fără dram de makeup și nu te sperii de tine pe poze – înseamnă că ți-ai luat un super aparat, știe să lucreze cu lumina – eu sunt bravo….
Când rămân singură acasă – ador….
Când copii lasă farfuria goală și adorm rapid la prânz – și asta îmi place…
Când cineva îmi aduce un pahar de vin alb australian, în timp ce eu nu-mi mișc fundul de la computer – îmi place…
Când nu sunt luată cu de-a sila la shopping – e super pur și simplu…
Când soarele prăjește frumos conturul costumului de baie, iar niște teenageri gălăgioși trec pe alături și pe mine nu mă interesează comentariile lor – asta tot îmi place…
Când nu mi-e foame, în timp ce toți se așează la masă și pot să mă uit în continuare la film – asta e mișto…
Când știu că în scurt timp ies la o plimbare, după ploaie – cool…
Când știu ce bine e să mergi la bufet chinezesc și eu mă duc acolo – uuuuuuu….
Când știi că tot ce-ți place e pe sfârșite – asta nu-mi place…da ce să fac? întrebarea asta nu-mi place…
A fost o zi în vacanța aceasta în care m-am simțit ca la muncă. Mda, prea mult bine, tot nu-i bine.Or poate e bine?
Știi ce-mi trezește un gust amar? În Moldova vine week-end-ul și ești gata să-ți iei lumea în cap, din lipsă de oportunități interesante de a-ți petrece timpul liber. Iar aici, în Canada, oamenii au nevoie de ani întregi că să încerce toate distracțiile.
Cui nu-i mai ticnesc fructele de la supermarket, se poate duce la fermă. Sunt o sumedenie în zonă. Te duci și îți aduni căpșuni, zmeură sau blueberry (un fel de mure, care nu știu de ce google translate le traduce ca și coacăz). Ca să vă faceți o idee. La market o cutie medie de căpșuni costă circa 4,5 $. La fermă, ți le alegi pe cele mai frumoase și coapte, mănînci pînă nu mai poți și nu plătești pentru asta și dacă vrei, poți aduna 3 coșuri de două ori mai mari ca cele de la market, cu 6 $ bucata, ca al 4-lea coș să-l primești gratuit. Bineînțeles că părinții mei s-au scăpat la căpșuni, iar maică-mea de 3 zile tot fierbe dulcețuri.
După ferma de căpșuni, a urmat fermă de orhidei. Una la care poți vedea concomitent înflorind vreo 60 de soiuri de orhidei.
Și în sfărșit,după ce doar din citite aflasem că mai sunt și orhidei care emană parfum, am avut ocazia să miros cîteva. Aroma este extrem de fină, și diferă la un soi la altul.
Am văzut și orhidea din semințele căreia se produce vanilia. Și am înțeles în pielea cui aș vrea să mă reîncarnez într-o altă viață. Asta dacă cineva o să mă întrebe… În pielea unei vînzătoare de la ferma de orhidei. Asta viață! 
Pentru cei pasionați ca și mine de aceste creaturi cosmice, am pus în galerie mai multe poze.
După amiază, la Jardin Botanique din Montreal, a doua cea mai mare grădină botanică din lume, nuferii se pregăteau deja de culcare. 
Natura este o femeie cu moravuri ușoare, dar și cu o fantezie fără concurență.
La finalul unei zile, în care n-am apucat să mă uit la ceas decît o singură dată, ca să înțeleg că ora somnului pentru cei mai mici a și trecut, a venit apogeul impresiilor. Atunci am realizat un lucru. E foarte important cînd ești sictirit, extenuat și nu mai ai chef de nimic, să se găsească un om în viața ta, care să te ia de guler și să te ducă cu de-a sila undeva, unde neapărat o să-ți placă. E chiar mai bine, decît dacă te-ai fi dus tu singur acolo,din proprie intenție. Pentru că satisfacția primită este mult mai mare. Fratele meu a insistat să vedem Festivalul focurilor de artificii. 
În fiecare vară locuitorii din Montreal, ies sâmbetele în stradă,cu scaunele în spate, că să stea o jumătate de oră cu ochii în cer. Fiecare spectacol este oferit de o țară anumită. Eu am văzut meduze și romanițe din focuri de artifici, oferite de Suedia. Sâmbătă viitoare vine rîndul Franței.
Cine crede că e simplu de întreținut un blog, să încerce. Aici, în Canada însă i-am găsit o justificare rezonabilă. M-a ajutat să cunosc cîțiva oameni extraordinari, care aflînd că sunt am ajuns pe aceste meleaguri,mi-au propus să ne vedem. Carpediem, pe această cale țin încă o dată să-ți mulțumesc pentru ocazia de a te cunoaște. Natalia și Artur, m-am simțit azi foarte bine, ca pe vremurile cînd stăteam cu părinții și veneam tîrziu acasă.
Sunt la volan, într-o intersecție imensă.Aștept semaforul să-și amintească și de verde.Atmosfera este pașnică și sufocantă.N-apucă să se facă verde, dar totul în jur brusc, neînțeles de rapid, se schimbă. Apare o mașină a poliției. Sirena e pornită. Aceasta întră în intersecție pe roșu și blochează circulația pe una dintre străzi. Tocmai pe-o stradă , de care eu nu am nevoie. Curiozitatea însă îmi cere să ignor verdele, dacă apare.Polițistul iese la fugă din mașină, cu un pistol în mână și fuge spre una dintre case. Mașina acestuia, cu un coleg la volan, continuă să se miște la începutul străzii, înainte-înapoi, înainte-înapoi, interzicînd accesul atît al pietonilor, cît și al mașinilor. Imedia de după colț mai apare o mașină polițienească, și încă una, și încă una și încă una. Amintesc, toate acestea încă se mai întîmplă pe culoarea mea verde. Văzănd care-i situația, am renunțat la curiozitate și mi-am văzut de-ale mele. Dar plecînd de la locul “ca în film”, am observat cum de pe fiecare stradă perpendiculară răsărea cîte o mașină cu sirenele pornite, toate îndreptîndu-se spre locul cu pricina. Poate descrierea durează ceva. În realitate, toate acestea au durat nu mai mult de 3 min .În acest timp am numărat 12 mașini care s-au deplasat ca săgețile spre locul incidentului. Nu știu cine a călcat pe bec, dar n-avea șanse de scăpare. Viteză cu care operează aici poliția este UIMITOARE! Aceștia nu pestrițesc peisajul vieții cotidiene, decît dacă se întîmplă ceva. E suficient însă să miroase a carne, metaforic vorbind, și cît ai zice pește,oamenii legii își fac mușuroi în jurul incidentului.
Mai tîrziu am aflat că un pedofil din Laval a forțat un copil de 9 ani să intre în camioneta sa. Copilul însă a reușit să se rupă din măinile străinului, fugind spre cel mai apropiat om și cerîndu-i telefonul mobil. Copilul și-a sunat mama, iar poliția din acel moment organiza razii. Cine știe poate tocmai văzusem începutul sfărșitului unui nemernic.
După spectacolul de mai sus, ajung într-un supermarket unde mă apucă pofta de un tort. Torturi, cîte vrei și mai colorate, și cu mărgele, și cu floricele. Eu însă caut un tort mai sănătos…. Așa, măcar pentru autosugestie, dacă nu for real. Găsesc un cheescake. Mă bucur. Pe el scrie 13 oct….Adică termen de valabilitate 3 luni. Ce fel de ingrediente trebuie să intre într-un cheecake ca să poată fi consumat și după 3 luni din ziua în care a fost produs? Eu încă nu am poftă de plastic…rămân fără dulce…
Cel mai plăcut episod este să descopăr cum funcționează sistemul de cumpărături online. Ai nevoie de o nouă baterie la laptop? Nu mai trebuie să ieși nicăieri, la nici un Best Buy. Intri la HP pe site, alegi modelul și achiți sau suni. Aceștia notează nr contului și adresa de livrare. În dimineața următoare, bateria era la ușă, eu însă nu eram acasă. Așa că am găsit un mesaj: Sorry, we missed you. Veniți vă rog la adresa cutare să vă ridicați coletul.În 10 min eram la oficiul companiei de distribuție, unde foarte frumos îmi ridicam noua baterie. Măcar la fel de simplu mi-aș dori să se încheie epopeea cu realizarea visului meu tehnologic. Azi trebuie să bată la usă. Aștept…
Când te duci la pescuit, socoteala de acasă niciodată nu se potrivește cu cea de la târg. Și foarte bine….
Mă simt sărăca,vrând să povestesc despre această aventură. Săracă și total neinspirată. Probabil acesta este efectul pe care il lasă un frumos de nedescris pe care ai avut norocul să-l vezi cu proprii ochi.
Trezitul de dimineață nu e o noutate pentru mine, dar trezitul la o oră la care poți să-ți plimbi privirea într-o mare de aburi de lapte de-asupra munților….
Ajunși la locul cu pricina, lacul Tureau din regiunea Matawine îți vine să strigi de bucurie, dar te abții – atît de sacră este atmosfera.
Grație părinților mei, aventurieri în tinerețe, am aflat gustul vacanțelor în cort, cu mîncarea gătită pe rug,somnul în saci de dormit, pescuit, escapade după ciuperci și mure. Așa că, în afară de un refugiu în cel mai virgin săn al naturii canadiene, am avut parte și de o revenire în vremurile cînd grijile mele erau la fel de mici ca și anii.
De mult timp caut un teren pentru casă. Caut și nimic nu mă inspiră. Angajații agențiilor imobiliare sunt fix ca jeleul pe vreme caniculară, gazeta Makler – prea multă bătăie de cap, prietenii recomandă cunoștințe care contra sumei de 100 euro sunt gata să te poarte cîteva săptămâni pe tot felul de dealuri ca în final să te lași bătută și să nu mai ai obraz să-i ceri banii înapoi. Totuși s-a chinut un pic omu cu tine….Așa că mai caut…..
Un mic salt spre un alt subiect….Cîți moldoveni care-și vînd businessul prin propria imagine cunoașteți? Eu nu cunosc nici unul.Adică dintre cei care grație reputației și numelui căștigă în afaceri mai cunosc: Pinchevschi, Miculeț….Eu însă ma refer la utilizarea propriei imagini în promovarea propriei afaceri….La noi,adevărații oameni de afaceri cu cât mai rar se “zasvetesk” cu atât mai bine.
Revenim la subiect: Aici însă, fizionomia omului este cartea lui de vizită. Dacă nu ai un agent imobiliar în Canada, n-ai șansa nici să vinzi, nici să cumperi un imobil.
Un mic exercițiu de imaginație: Ești în Canada, ai nevoie de serviciul unui agent imobiliar. Cum îl alegi? Aici sunt sute…dacă afli că printre ei există și moldoveni, search-ul devine mai îngust, nu-i așa? 
Dar dacă mai afli că există experți, care știu în baza căror criterii să-ți aprecieze imobilul…
Fețele moldovenilor noștri , deși se văd mai rar apar al noi, pot fi văzute pe panourile publicitare din Canada. 
Mi s-ar parea un lucru nemaipomenit, dacă unii dintre ei ar reveni acasă, în Moldova și i-ar învăța și pe ai noștri cum să-și înfrunte inhibițiile și să-și poarte mîndri drapelul de-asupra capului.
Atâtea momente frumoase adunate într-o zi – asta merită doar cei mai cuminți. Eu însă doar învăț să fiu cuminte.
Explorez Montrealul.Metropolă în toată legea. Strada principală, St.Catherine este în posesia gaylor.Montrealul, de fapt, este considerată capitală mondială a gaylor.Aici chiar și gogoșeriile Tim Hortons pot avea un curcubeu la fereastră.
Totul ar fi fost ok, dacă nu erau atîția vagabonzi și drogați. Aceștia ies în plină zi la vînătoare și se poartă ca o ceată de maidanezi flămînzi.Change, do yo have any change…? Colac peste pupăză…dacă îți place să faci poze, așa cum îmi place mie, aici trebuie să fii deosebit de precaut spre cine îți îndrepți obiectivul. Ieri a sărit o emo la mine, că de ce mother fucking i’m taking pictures here? Cînd și-a întins lăbuță spre aparat, mi-a mai potolit zelul de fotograf…dar noroc că nu eram singură.
1.În sfîrșit, îmi petrec zilele așa cum mi-am dorit atîta timp. La teren de joacă.Ca o mamă exemplară. Răsplata e pe măsură. Petrecînd cît mai mult timp cu copii înțelegi cît de puțin timp petreci cu ei. Adevărul e că această comunicare devine din ce în ce mai interesantă.
2. În sfîrșit am făcut un shopping onorabil. Undiță, cizme de cauciuc, cîrlige, momeală, termos. A rămas de prins 3 știuci.În curând. Cel mai frumos pescuit l-am avut acum un an, tot în Canada. Abia aștept următorul.
2.În sfârșit am făcut rost de bilete la Sting și Michael Buble.Cel din urmă are două concerte la rînd și biletele s-au vîndut mult mai repede decît cele pentru Sting. Bodaproste lui Dorin Țurcanu care m-a ajutat să-l descoper pe Buble.
Acum mă simt și eu îndatorată să fac același lucru pentru cei care încă nu au auzit de Buble.
