Astrele in tot anii mei de scoala au insemnat “1 septembrie”. Mamica le semana primavara in gradina. Astrele infloreau intotdeauna ca sa-mi aminteasca cind venea scoala, chiar daca eu in ruptul capului refuzam sa cred ca s-a terminat vacanta, .Niciodata nu cumparam flori pentru profesori la primul clopotel. Cu o zi mai devreme ne duceam cu familia la gradina si intotdeauna plecam la scoala cu un buchet mare de flori colorate, mirosind a toamna. Astazi nu ma mai duc la scoala. Nu sunt foarte nostalgica, dar astrele din gradina oricum ma arunca in trecut. Toamna asta ma doare.
Astazi am realizat cit de putin ma entuziasmeaza ideea de weekend. Ba dimpotriva. Cind ma gindesc la zilele de simbata si duminica care urmeaza sa le petrec in Chisinau, iar acestea ar fi 90 % din week-le unui an, aproape ca intru in panica. In Chisinau nu exista nici un loc de agrement civilizat pentru familie. Nu ma refer la unul foarte sofisticat, dar nici parcul din Valea Trandafirilor nu-l pot considera loc pentru odihna. Ati vazut cum arata? Un munte de metal uzat, al carui demontare probabil este foarte costisitoare. Doar de asta mai sta acolo. Si inca din cauza ca sute de oameni vin cu copii acolo, se inghesuie, platesc bilete. Toate caruselurile scirtie, revopsite de zeci de ori, urite. Nu mai zic de Aventura Parc, ca nici acolo mai mult de 15 minute nu ai ce face cu copiii.La Zoo am fost. De multe ori. Ramin doar parcurile. Avem destul de multe, frumoase, dar cam lasate in voia sortii si nu sunt absolut deloc amenajate pt ca sa-ti petreci timpul in ele cu copiii.
Deci, Minimax rules! In curind vine septembrie si incep activitatile de week-end pentru copii! Parcurile pentru familii pe care le-am vazut in strainate erau gratuite, eu as fi bucuroasa sa platesc si bilet de intrare, daca ar exista in Chisinau. Foarte simple, dar bine gindite, curate si prevazute pentru mamele cu carucioare, pentru copii mici, pina-n 5 ani. Gradina Botanica a fost pe vremuri un parc de acest gen. Avea si locuri pentru gratare, avea si o mini-gradina zoologica, puteai sa pescuiesti in lacul de acolo, avea si niste trambuline pentru copii. Pacat ca nu mai e. Apropos, cit ai fi gata sa dai pentru un bilet intr-un loc de odihna pentru familie?
Am fost placut suprinsa de reactia civilizata a d-lui V. Filat la cele intimplate azi in sedinta parlamentului. Nu pot spune acelasi lucru, urmarind comportamentul presedintelui. Mi-era mila de el. Cind l-am vazut asa, rezemat pe umarul d-ei Z.Greceanii, cu capul plecat si privirea-i obosita iesita de sub fruntea-i lata, ma apucase o jale. Nu mi-a placut deloc ce am vazut. Ce pacat ca unii alesi ai poporului nu inteleg la timp ca poporul nu-i mai vrea. Ce pacat ca nu-si pot face bagajele inainte ca sa li se arate cu degetul spre usa. Ce pacat ca nu-si pot accepta umila situatie, sa plece capul si sa se retraga. Pentru ca cel putin sa-si pastreze “fata” in fata celor care inca i-au mai votat. Si din acestia nu sunt chiar atit de putini. Cred ca un psiholog bun ar putea talmaci orice cuvint din memorabilul discurs al d-lui Voronin. Eu cred ca nu trebuie sa fii mare psiholog ca sa intelegi ca “Nahren” este de azi un nou diagnostic. O afectiune cu tendinta de agravare. A celor care nu stiu la timp sa se retraga. A celor care si-au infipt prea adinc coltii in carne. Oare sa-l predispuna atit de negativ pe d-ul presedinte sarbatorile nationale?
A mai trecut un an din mult prea fericita noastra independenta. Cind stau si ma gindesc cum ne-am ales cu aceasta “independenta”, imi vine sa pling. A venit pe 24 august Ukraina la rusi si a plecat independenta. Apoi am venit noi pe 27: “Kto? Maldova? Svabodny!” Da, tare greu ni s-a mai dat aceasta “scumpa” independenta. Si mai ales tare am avut nevoie de ea. Of, of, of. Asa de tare, incit nici macar nu s-a pastrat documentul original al marelui eveniment. Gata. Nu-i. A ars.
Noi suntem “MARI” si mai ales “MULTI” . Avem petrol,gaz, munti,mare, zacaminte, aur…si toata lumea din jur cauta cum sa puna mina pe ele. Si daca nu ma intreba mamica de ce nu se aude nimic despre sarbatoarea din acest an, cred ca imi aminteam de ea, doar dupa ce trecea. Scuzati-mi lipsa de patriotism si excesul de ironie acida pentru un subiect atit de delicat. Anul acesta, gratie unui om teafar din tara noastra, am reusit sa ne pastram privilegiul de a ne marca sarbatorile in Piata Marii Adunari. Ca de nu, era sa fim expediati in Valea Morilor, pe malul lacului secat. Acolo sa ne sarbatorim “Independenta”. Am facut un sondaj de opinie, sa vad cu ce se va ocupa maine lumea:
1. Pleaca in Turcia. O zi de independenta s-a transformat in 5 zile de vacanta.
2. Se duc la frigarui.
3. Se duc la cumparaturi pentru copilul care va merge la scoala.
4. Muncesc din zori pina in noapte la birou.
5. Se duc la nanasi in vizita.
6. Isi termina reparatia.
Tu ce vei face cu independenta?
P. S. Imi iubesc tara. Asa cum e ea. Pur si simplu. Eram prea mica ca sa fiu intrebata daca vreau asa soi de independenta.
Mi-am dorit extrem de mult sa incepem impreuna saptamina cu piesa asta. Dar nu am reusit. Sunt foarte, foarte prinsa. Mi-e teama sa va spun cite lucruri fac concomitent. Am timp exact cit sa activez mesajele voastre. Sunt cu capul in citeva activitati care ma pasioneaza enorm si ma ajuta sa-mi alung multe ginduri. Sper sa va luminati la fata ascultind bucata asta muzicala. E maxim ce pot sa va ofer, dupa un “multumesc” pentru ca existati si faceti parte din viata mea.
Cit am fost 3 saptamini pe continentul american, am intrat in citeva centre comerciale. M-a impresionat, in pofida crizei, zelul cu care consultantii de vinzari intimpina cumparatorii. Zic in pofida, dar poate fi si din cauza crizei.Orice magazinas are o promotie. Nu e mare lucru,dar fiindu-mi servita momeala de catre vinzator chiar din prag, imediat ma apuc sa cotrobaiesc pe rafturi. Spun nu e mare lucru si ma refer la promotii gen: Un maiou costa 12 $, cumperi 3 la 30 $. Eu care nu aveam de gind sa cumpar nici unul, ma las dusa de val si cumpar 3. Poate le fac cadou, poate port si eu vreunul. Si cind ma gindesc…Cita forta de atractie are o promotie? In loc sa las maxim 12 $…cheltui de 3 ori mai mult, si ramin cu senzatia ca am facut un superdeal. Si asta doar din cauza maiestriei consultantului de vinzari. Maiestriei sau vrajelii… Continue Reading
Cum fumul de tigara imi este cunoscut nu doar din teorie, intotdeauna ma bucur cind pe cineva il duce capul mai bine decit pe mine, sa spuna lucrurilor pe nume. Ma refer la disconfortul pe care ni-l creiaza fumatorii nostri apropiati.
Am fumat 7 ani buni. Fumam si cite 2 pachete pe zi. Nu stiu cum e la ceilalti.Fumatorii din mass-media folosesc pauza de tzigara pe post de relaxare, inspiratie,schimb de noutati-birfe. Intram uneori in panica. Ma gindeam cu groaza la momentul cind voi hotari sa ma las de fumat si nu voi putea. Cum adica eu sa maninc ceva bun si dupa aia sa nu trag o tzigara? Cum adica eu sa stau la povesti cu lumea, fara sa tin strins, asa “stilino”, o tzigarushka intre degete? Traim in vremurile cind sanatatea buna e la ordinea zilei.
Astrele in tot anii mei de scoala au insemnat “1 septembrie”. Mamica le semana primavara in gradina. Astrele infloreau intotdeauna ca sa-mi aminteasca cind venea scoala, chiar daca eu in ruptul capului refuzam sa cred ca s-a terminat vacanta, .Niciodata nu cumparam flori pentru profesori la primul clopotel. Cu o zi mai devreme ne duceam cu familia la gradina si intotdeauna plecam la scoala cu un buchet mare de flori colorate, mirosind a toamna. Astazi nu ma mai duc la scoala. Nu sunt foarte nostalgica, dar astrele din gradina oricum ma arunca in trecut. Toamna asta ma doare.
