Azi e ziua cind cineva are grija sa ne aminteasca despre frumosul cuvint pe care ne invata parintii sa-l rostim de la prima bomboana pe care o primim: Multumesc. Dupa prima bomboana, vine prima mina de ajutor, prima educatoare, prima profesoara, prima iubire, apoi a doua. Desi se cuvine sa spunem “te iubesc” ori de cite ori avem chef si “multumesc” ori de cite ori este necesar, chiar si mai des, sa nu credeti ca veti gresi facind asta azi. Unii oameni cu siguranta vor ramine surprinsi. Imagineza-ti doar, iesi din casa, formezi un numar demult invechit in telefonul tau si spui: stii, demult nu ne-am mai vorbit, dar azi….tra-la-la-la-la-la-la.

Azi in patiserie. In una dintre acelea unde, clienti sunt tot timpul si cu toate acestea, service-ul este destul de bun.Au intrat trei oameni: Unul dintre ei incepe foarte zgomotos sa examineze vitrina si sa exclame intr-o romana frumoasa si cu voce tare: Moldova tara rapanoasa, cu oameni lenosi si puturosi! Asta a fost reactia musafirului nostru din Romania la rugamintea chelnerului de a se aseza la masa si de a plasa comanda nu  de la vitrina, ci de la masa. Clientul incepe  sa se sparga in figuri de conquestador in fata unor oameni cu petec in loc de chiloti si ii cere chelnerului cartea de reclamatii, intrebindu-l numele si promitindu-i ca maine va zbura de la servici. Toate astea se intimpla la volum suficient de mare ca cei prezenti in patiserie sa auda triumfatorul monolog. Pe mine ma infoaie o furie si o dilema: sa-i spun vreo doua sau sa-i dau vreo palma?… Continue Reading