CANATA

DESPRE INVITAȚI, EMISIE ÎN DIRECT ȘI SIMȚUL UMORULUI

Am început studiile. Învăț franceza la Universitate. Mă gândesc să încep să documentez sub formă video evoluția mea în franceză, așa doar, pentru eternitate:)) Aș vrea să mă uit peste 1,5 ani la mine, vorbind franceza de acum, și să înțeleg cât de mult am evoluat. Dacă găsesc suficiente argumente, voi începe un video report pe acest blog.

Deocamdată însă citesc, absorb, mă îmbogățesc, descopăr, cresc. Lărgesc orizonturile și nu-mi vine să cred că am putut vreo dată admite să nu fac pasul acesta în viața mea. Nu e o perioadă de huzureală. Dar piatra cunoștințelor niciodată nu s-a ros ușor.

M-am gândit chiar că, poate într-o zi, aceste cunoștințe vor putea deveni un produs de oferit altor oameni. Dar deocamdată.O întrebare.

Cu ce personalități din Moldova jurnaliștii noștri se feresc să facă interviuri? Eu, pe vremea când munceam în tv aveam o listă de oameni pe care în ruptul capului nu-i puteam intervieva. Fie pentru că nu erau interesanți, fie, mai simplu vorbind, erau proști ca interlocutori, fie nu reușeam să găsesc în cariera sau activitatea lor nimic care m-ar fi făcut atât de curioasă încât să pot să-i fac și pe spectatori curioși.

Dar nu îmi amintesc să-mi fi sabotat cineva interviul în direct. Așa că nu știu cum m-aș fi descurcat eu în situația de mai jos. Probabil m-aș fi făcut și eu într-o ureche. Cu toate că în direct e mai greu.
De aceea comportamentul prezentatorului este și el demn de urmărit ca și cel al interlocutorului.
Iată un caz curios pentru profesioniștii din media noastră. S-a întîmplat acum 4 ani. Este un interviu realizat de către o vedetă destul de mare din Canada,Jian Ghomeshi,cu Billy Bob Thornton. Pe cel din urmă, dacă cineva îl mai ține minte, apoi datorită faptului că o bătea pe Angelina Jolie, când era nevasta lui și că numele lui a ajuns să fie tatuat pe fina piele a divei cu buze mari, și că a realizat niște producții cinematografice ca actor și regizor. Dar tocmai această parte a carierei sale cinematografice a fost făcută tabu de câtre agentul actorului, atunci când a fost stabilit interviul. Nici un cuvânt despre actorie și regie, doar despre cariera sa muzicală și trupa cu care este în turneu. O carieră muzicală, de altfel, destul de puțin cunoscută și poate nu foarte interesantă pentru publicul larg. Prezentatorul radio a respectat condiția, dar parțial. Și-a permis o excepție. După mine acceptabilă. Iată ce a urmat.

Reacția publicului a fost foarte interesantă. Reacția presei a fost și ea interesantă. Tot ce a urmat, a fost interesant. S-a ajuns până la parodii.

Loading

Blog

BEST OF 2013

Recunosc, am făcut un efort de 3 nopți, ca să fac ordine în telefon și să eliberez memoria lui de aceste momente. Știam că nu va fi ușor să aleg cele mai colorate clipe, unele dintre ele nepublicate, dar nici chiar așa. Acum sunt mândră de rezultat. A ieșit un artcolaș de 1 km, dar ce contează? Sfidăm toate regulile bunului simț de blogger și ne încălzim de la aceste clipe minunate. Încep cu 1 ianuarie, 2013 și închei tot 1 ianuarie, dar 2014.

1 ianuarie, 2013, or. Colmar, Alsacia, munții Vosges, Franța.Un loc în care arhitectura, gastronomia și natura sunt cel puțin 3 motive pentru care merită să vii aici.

Vosges

Continue Reading

Loading

CANATA

– 38

Aici e ger. Trândeț de frig. Îngheață aerul în nări. GPS-ul începe să delireze în mașină. Geamurile îngheață nu doar pe dinafară, ci și pe dinăuntru. Lăcățile la uși împietresc. Munții de zăpădă par să triumfeze de la ideea că se vor topi abia peste vreo 6 luni, conform spuselor  fratelui meu. Oamenii de aici știu cum să înfrunte asta. Asta se numește GER canadian. Se încalță în niște creații îngrozitor de simpatice,bombate, de cauciuc, dar călduroase, cu păsle înăuntru. Eu încă mă mai țin cu păslele mele de la Amsterdam. Dar simt că nu pentru mult timp. Cică în februarie e adevăratul crivăț. Qubeqois mătincă așa și îl numesc: Krivetzi sau creveți. Eu abia învăț să mă împac cu gerul. Mâine încercăm să ne îmbujorăm cu câteva ore pe patine. În Vieux Port. Unde un om cu sufletul cald din Moldova a promis să ne arate niște mișcări pe ghiață. Eu, de fapt, mă tem de patine. Pentru că tare nu-mi place să cad în fund. Și nici în genunchi, și nici în coate. Cineva s-a mirat că am pus la cale această distracție ”teafără” a noastră la -22 grade, care se simt în realitate ca  -38. Mi se pare super tare tot ce mi se întâmplă. Interersant, cât oare mi se va părea?

Am avut un revelion foarte vesel. Așa cum îmi place mie. Am adormit fix pe la 00.15 și m-am trezit supărată că nu mi-am împlinit somnul, râcâind la toți oamenii mei dragi, cu care speram, în sfârșit, după atâția ani de depărtare, să sărbătorim Revelionul împreună.

Am fost nevoită să explic a doua zi că tare nu-mi place când nu-mi împlinesc somnul. Atunci se trezește ariciul din mine.

Am fost iertată.

În schimb, la toate cele întâmplate nu tare bine, se pot adăuga și câteva bucurii.

haitura

Continue Reading

Loading

EVENIMENTE

BALUL BRAZILOR DE CRĂCIUN 2013. REZULTATE KLUMEA

Să vin acasă într-o vizită atât de scurtă și atât de încărcată este o experiență nouă pentru mine . Încă nu am înțeles dacă mi-a plăcut sau nu. Am apucat să fac atâtea lucruri, dar nici o seară, din cele 2 săptămâni, nu am stat cu părinții, în liniște, la masă. În plus, e un stres prea mare pentru mine toată treaba asta cu diferența de fus orar și nesomn. Oricum vă datoram, după atâta trâmbițeală, și o poveste post Bal al Brazilor de Crăciun. Mai cu seamă, niște concluzii.

Prima concluzie: nobila misiune pe care am ales-o, de a susține prin acest proiect un domeniu atât de sărac cum este învățământul și educația viitorilor oameni din domeniul artelor din Moldova pe nimeni nu interesează.  În afară, bineînțeles, de cei vizați nemijlocit de proiect: stundenți și instituții. Colegii mei din presă vor să știe de ce am plecat, cu cine am plecat, pe ce bani trăiesc. Iar când treceam la premizele sociale ale Balului Brazilor cu  toții începeau să caște. Eu îi înțeleg, pentru că vin din același domeniu și nu-i mai înțeleg, pentru că tot timpul am avut grijă, pe lângă cancan, să dedic timp în emisiunile mele și celor care alegeau să nu fie în viața lor niște simpli consumatori.

Concluzia nr 2: Expoziția Brazilor de Crăciun a fost un experiment fericit și poate fi repetat. Muzeul Național de Artă a înregistrat peste 2000 de vizitatori în doar 7 zile de uși deschise. Pentru anul viitor, am discutat deja cu administrația muzeului, să extindem expoziția pentru o durata mai lungă, dar și să modificăm programul așa încât în zilele de muncă să poată reuși mai multă lume să vadă expoziția.

Concluzia nr 3:  Nici la cea de-a 3 ediție a proiectului nu am apucat să valorificăm până la capăt potențialul acestui proiect. Se pot scoate mult mai multe foloase. Mai ales dacă sunt brazi mulți, înteresanți și variați. Pentru anul viitor încercăm să fim mai înțelepți.

Și acum despre Bal. Parcă s-a simțit neîncăpătoare sala pentru câtă lume am invitat la eveniment. Cineva mi-a sugerat că ar fi bine la anul să renunțăm la ea în favoarea altui local. Eu însă vreau să cred că se poate reduce lista invitaților și de rămas la cei care chiar vor să contribuie la colectarea de fonduri prin licitarea unui brad. Și poate avem noroc, între timp, să vedem încheiată și reparația unei săli mai mari din muzeu . Pentru mine defășurarea Balului Brazilor la Muzeului Național de Artă e simbolică și nu vreau să renunț la ea.

XK1A6154

Continue Reading

Loading

Blog

7 ZILE. DESPRE CHIȘINĂU.DE BINE.

Am revenit acasă, la Chișinău, și am descoperit că s-a schimbat parola de acces la wifi. Am sunat la Moldtelecom. După doar câteva luni petrecute acolo, unde formulele de politețe elementare nu se limitează doar la ”Bună Ziua”, fără să-mi dau seama, în afară de ”Bună ziua” am întrebat: ”Ce mai faceți?”. Știu că sună foarte ciudat să întrebi un tehnician necunoscut de la Moldtelecom ce mai face. Dar multă lume pe glob așa percepe comunicarea de zi cu zi. La celălalt capăt a urmat o pauză de 3 sec. Apoi, întreabarea: Spuneți care este problema.

Am  coborât pe Pușkin,  în scuarul liceului Gh. Asachi. Băncile tricolor, aranjate în fața unui ecran pe care rulau niște imagini cu icoane, m-au făcut să înțeleg că mi-au scăpat niște știri. În afară de faptul că scuarul, destul de încăpător, brusc a devenit destul de mic, aceste bănci tricolor mi s-au părut o pedeapsă nemeritată pentru Chișinău, de rând cu ceea ce rula pe ecran.

Am coborât din mașină și am început să pășesc prin asfaltul spart și bâltoci pline cu țârfâială. Și m-a lovit în față un vânt rece și neprietenos. Și m-am gândit la primar. Iar. Și apoi nu m-am mai gândit la el

Vreau să mă schimb. Vreau să văd cât mai multe lucruri bune în jurul meu. Lucruri care mă uimesc plăcut.

Într-o săptămână de aflare la Chișinău ele au fost destul de multe, aceste momente plăcute de uimire.

conferinta

Continue Reading

Loading

CANATA

MACARONS WITH FOIS GRAS OR WHAT IS IT SOUK@SAT?

<ENG>Since I’ve landed in Montreal, I’ve  started looking for events that I’d like and could enrich me. Some of them were too expensive to be visited, the others I discovered only after they were finished. Thankfully in Montreal there is always, always, something going on. And obviously, at one moment, I started feeling frustrated because i was missing something interesting everyday.

Some  feel the Christmas coming thanks to the changes in radios’ playlists, some thanks to sales and house decorations. I felt it by the abundance of Christmas events all around in Montreal. Mostly fairs, exhibitions and markets dedicated to the looking-for-a Christmas -gift craziness.

This weekend I felt lucky to visit SOUK@SAT. Despite the surprise of not being aloud to get inside with my kids, i really enjoyed a short walk through the exposed artists. It was short because i was always thinking of my kids, waiting in the car, but it was so full of impressions. SOUK@SAT is already at its 10th edition and it gathers under the same roof contemporary artists who have the chance to show theirs visions but also to sell their products, BTW, not cheap at all. Its a nice occasion to feel the breath of local, Montreal art and to discover interesting local trends in design, fashion and even gastronomy.

TOYS. The vintage wooden cars were amazing. As well the milk teeth toys and felt colorful rabbits.

TOYS

 

Continue Reading

Loading

EVENIMENTE

BRAZII ÎN FURTUNĂ DE IDEI

Cred că unul dintre cele mai dificile lucruri în viață este să-i convingi pe oameni să-și părăsească găuacea lor de confort pentru a face ceva nou, pentru a participa la o schimbare.  Altfel spus,  să-i motivezi și să-i mobilizezi. Pe 6 decembrie, în ziua de prezentare a lucrărilor la muzeu, vom afla dacă ne-a reușit.

Avem la ora actuală înscriși  în concurs peste 80 de brazi de crăciun  de la ambele instuții participante, AMTAP și UTM. Din ei, 50  de lucrări urmează să fie selectate pentru Expoziția Brazilor de Crăciun. Bineînțeles e loc de excepție, dacă brazi buni vor fi mai mulți decât locuri disponibile.

Deocamdată însă, mă uit la aceste fețe de viitori artiști și mă întreb cine și unde se visează ei? Știu ei oare că  trăiesc acum o perioadă extrem de valoroasă pentru visul lor. Perioada de acumulare a ceea ce ar trebui să-i ajute să-și împlinească visul mai târziu. Și e foarte important ca acești potențiali designeri grafici, arhitecți, creatori de modă, sculptori, ceramiști să fie dotați cu tot ce este necesar, nou și modern pentru a acumula cunoștințe. Pentru  ca ceea ce acumulează acești tineri acum să corespundă necesităților și tendințelor atât de rapid schimbătoare ale viitoarei lor cariere. Veniți și voi să-i susțineți. Votul vostru ar putea unuia dintre ei să-i permită să-și ia o planșetă grafică, iar altuia un set de pixuri grafice. Iar instuțiile în care învață acești tineri ar putea să se aleagă, în urma acestui proiect cu ceva de care au nevoie, dar pentru care niciodată nu se găsesc resurse, pentru că sunt alte griji mai importante tot timpul de rezolvat. 11-19 decembrie, MNAM, str. 31 August 1989 115

COLLAGE AMTAP2

Continue Reading

Loading