Am primit o invitaţie să merg la Strasbourg, la iniţiativa Atelierului de Stil, o comunitate de femei-mame-neveste-gospodine-deştepte-frumoase-talentate-moldovence care sunt stabilite acolo, fie din cauza misiunii diplomatice în care le sunt soţii, fie din cauza unui job primit acolo. Şi aceasta comunitate feminină este destul de prietenoasă, un fapt mai ciudat despre poporul nostru şi destul de solidară, un fapt şi mai ciudat despre poporul nostru. Ele se adună şi crează: bloguri, evenimente, bijuterii, decoraţiuni de Paşti, distracţii pentru copii. Şi toate acestea sub umbrela Atelier de Stil.
Numai cine înţelege ce înseamnă munca manuală, este de acord că o ie nu poate costa puţin.
Mai exact, dacă e să intrăm în pâine, e nevoie de ochi sănătoşi, multă răbdare şi timp. Un meşter lucrează la o ie frumoasă nu mai puţin de o lună.
Cât credeţi că ar trebui să coste muncă acestui om timp de o lună plus stofa care stă la bază?
Cu întârziere, blogul meu se alătură acțiunilor demarate cu ocazia Zilei Universale a Iei. Poate știi, poate nu știi, dar de Sânzâiene, pe 24 iunie, n-ai voie să uitați de ea.
Prima mea ie am cumpărat-o de la Valentina Vidrașcu. De atunci, o iubesc și mă iubește. De aceea, nu mi-a fost greu să o conving să îți ofere șansa să ai și tu în garderobă o ie creată în atelierul său.
Această ie, semnată de Valentina Vidrașcu, ce-și poartă numele de “Maramureș”, poate deveni a ta. Da, a ta! Pentru asta trebuie să-ți faci o poză cu tine, purtând o ie cu mândrie, adică cu atitudine. Poart-o cum o simți. Poart-o cu blugi. Poart-o la birou. Poart-o la petrecere. Mărită-te în ea. Poartă o ie care îți este dragă, pe care o ai în dulap sau ți-o cumperi chiar acum. Fă o poză și trimitemi-o la nataalbot@gmail.com. Nu uita să-mi lași coordonatele tale și o frază în care să descrii povestea iei tale. Mult succes!
Apropo, în sfârșit pe www.valentinavidrascu.ro pot fi admirate toate creațiile Valentinei.
Aștept pozele voastre cu ii purtate cu mândrie. Iar în curând vă anunț detalii despre un atelier de brodat ie la care vă puteți înscrie. Locuri limitate, doar 10. Înscrierea deja a început.
Știu că nu aveți timp niciodată. Nici eu nu am timp. Niciodată nu am timp. Dar de data asta chiar mi-am făcut timp. Pentru că la Galeria Brâncuși până pe data de 16 iunie sunt expuse lucrări din peste 30 de țări și mai ales, ceea ce m-a atras pe mine sunt mai multe lucrări ale celor mai buni pictori din Moldova. Ar fi păcat ca în apropiatele 2 săptămâni să nu găsiți timp pentru Eternitatea Ecaterinei Ajder, Ucraineanca Cezarei Colesnic, nebunia colorată a lui Ion Morărescu , o lucrare frumoasă semnataă de pictorița Valentina Rusu Ciobanu, văduva lui Glebus Sainciuc. În cele 3 săli fiecare își va găsi tabloul și artistul de care să se îndrăgostească. Și dacă nici de data asta nu reușiți să croiți un pic de timp, trageți cu ochiul aici ca să vedeți o mică părticică din ce ratați.
Peste 4000 de oameni ne-au vizitat. Mame cu copii, mame cu mulți copii, tați cu mame și copii. Litri de limonadă, kilograme de prăjituri, cornulețe și turte s-au încercat. 3 scaune s-au furat. 4 șorțuri au dispărut, toate 4 după aceea le-am găsit. Scaunele nu s-au mai găsit. Zeci de metri de ghirlande și hârtie colorată cărate de la Amsterdam. Puteam în loc să-mi iau o pereche nouă de balerini. Nu am avut loc în bagaje. 9 ateliere arhi solicitate și oameni care au rotit roata olarului, au împâslit, au copt prăjituri sau au împletit paie. Și tot s-au găsit voci care au spus că nu au avut cu ce să se ocupe, și că s-au plictisit, și că nu le-a plăcut. 8000 de lei am adunat. Copiii de internat, Ștefan și Ana, se vor înscrie la o școală de bucătari.
Scopul Târgului Mai Dulce a fost pe deplin atins. Gastronomic vorbind, am avut de toate. Atât tradiționale românești, cât și internaționale. Ba chiar și deserturi raw food, havuz de miere și multe alte bunătățuri. Eu nu am apucat să gust din ele deloc.
Eu sunt fix ca şi cizmarul fără cizme. Având acum un cap pătrat de atâtea griji, rugând pe fiecare să facă un share sau să pună un like, nu am apucat aici, pe blog să scriu nimic despre Târgul Deserturilor” Mai Dulce”. Dar am să evit o postare comercială tipică și vă voi împărtătși câteva secrete din bucătărie. Ca să știți, în calitate de vizitatori ai acestui blog, un pic mai mult decât cei care nu calcă pe aici.
Așadar, precum sper că ați auzit deja, duminică, 26 mai, începând cu ora 12.00, pe str. Corobceanu va avea loc un eveniment cu specific gastronomic care are ca și scop să promoveze patiseria de casă, cu rețete tradiționale, românești și internaționale. De asemenea avem și o cauză de binefacere, dar despre asta mai târziu.
1. SECRETUL NR.1: UNDE ESTE STRADA A.COROBCEANU?
Am fost un copil foarte legat de părinții săi. Cu greu suportam despărțirea de ei când plecam la bunei în vacanță. De aceea, probabil, în copilărie, vara, am fost o singură dată la tabăra de pioneri. Prima și ultima. Eram prin a 5-ea. Nu mi-a placut la tabără. În afară de faptul că mă simțeam abandonată de părinți și le duceam nebunește dorul, m-am bătut cu băieții din tabără, am pierdut la Zarnița, i-am strâns în ușă, până la unghie vânătă, degetul unei fete care a început să-mi poarte hainele fără voie, mâncarea nu era bună, piscina era jegoasă, camerele erau urâte, blocurile sanitare deloc plăcute, găseam seringi în pădurea de alături…în fine a fost experiența ideală pentru a mă eschiva de la a mai merge la tabără vreo dată.
De aceea, atunci, când o cunoștință mi-a povestit, pe scurt, despre condițiile super confortabile și moderne a taberei pe care o organizează vara aceasta, într-un loc pitoresc dintr- o rezervație naturală, aflată la o oră distanță de Kiev, am zis să merg și eu până acolo. Cum s-ar zice până nu văd nu cred. Mai ales că aveam și un training la Kiev, deci puteam să îmbin utilul cu plăcutul.
În primul rând, DecCamp este o tabără britanică de instruire pentru copii, ceea ce din start o exlclude din categoria unei tabere de vară obișnuite. Aici, pe parcursul a 2 săptămâni, copii vorbesc și studiază engleza, circa 60 de ore în total. Iar instruirea mai presupune și o multitudine de ateliere, de la educație în business și până la activități artistice sau ateliere de multimedia, cu profesori care vorbesc engleza și care în mare parte sunt veniți din MB. Impresiile copilului din mine, care a rostit azi la tot pasul doar: uau! și incredbil de frumos!…mă fac să vreau ca și părinții de la noi să afle despre această tabără.
Așa dar, vorbim întâi despre locul pitoresc în care se află. E vorba de câteva hectare de pământ dintr-o rezervație naturală forestieră, în mare parte conifere, de pe malul lacului de acumulare Kanevscoe, la 1 oră distanță de Kiev. Stațiunea a fost dată în exploatare în toamna lui 2012 și reprezintă câteva blocuri: de locuit și divertisment, balneo-sportiv, medical și administrativ.