CĂLĂTORII

STROPI DE LA MAREA NORDULUI

20130429-001734.jpg

Azi o zi rece, cu mult soare de iarnă. Marea Nordului este genul de apă lângă care voi îmbătrâni. Un litoral imens, gigantic și pustiu.

20130429-001807.jpg

20130429-001824.jpg

20130429-001919.jpg

20130429-001848.jpg

20130429-001900.jpg

20130429-001910.jpg

De-ale mele

Amsterdam, din nou

Dacă un oraș îți dă aripi, te face să te simți fericit de la însăși gândul că în curând vei păși pe străzile lui, dar mai ales dacă te face să vrei să-l fotografiezi la tot pasul – aceasta înseamnă să iubești acest orașul. Ca nici un alt oraș, Amsterdam reușește de fiecare dată să rămână leaderul topului meu. De ce?Pentru bucuria estetică pe care o trăiesc aici: oameni, arhitectură, ordine, gastronomie, biciclete.Vântul rece m-a făcut ieri să iau tramvaiul și pentru 2,8 euro să cutreier orașul de la un capăt spre altul, iar pozele îmi ieșeau involuntar. Eu pur și simplu fotografiam tot ce-mi bucura ochiul. Și ochiul meu nu mai putea de atâta bucurie:))

20130428-095320.jpg

20130428-095431.jpg

20130428-095446.jpg

20130428-095456.jpg

20130428-095508.jpg

20130428-095535.jpg
20130428-095614.jpg

20130428-101900.jpg

20130428-095550.jpg

De-ale mele

NEPUBLICAT

Azi mă apucasem să scriu un text pentru un reportaj şi am deschis la întâmplare un document word de pe desktop. Era un interviu, presupun nepublicat, pentru că nu-mi amintesc să fi apărut pe undeva. Probabil, am uitat să-l trimit înapoi  la redacţia vreunei reviste care mi l-a solicitat. Am şi verificat, a fost făcut prin mai, 2012. În fine, asta nu contează atât de mult. M-a amuzat să-mi citesc propriile gânduri de acum 1 an. Şi să-mi dau seama de ce s-a schimbat şi ce a rămas la fel. Acest stil de interviu e cam expirat pe la noi, dar acum 1 an încă mai era în vogă. Autorul articolului începe gândul şi intervievatul îl continuă.

Studii: Superioare.Jurist licentiat

Domeniu de activitate: Mass media

Hobby și interese: Să –mi iau pe cap mai mult decât pot duce

Eu întotdeauna caut cu ce să mă mai ocup

Eu niciodată nu stau pe loc

Eu consider că Dumnezeu nu se ascunde printre nori.El e în fiecare dintre noi

Eu cred în intuiţie mai mult decât credeam înainte

Eu nu cred că bărbaţii din Moldova vor avea vreodată concediu paternal obigatoriu Continue Reading

De-ale mele

VOM AVEA UN TEATRU NOCTURN!

20130419-225859.jpg

Am auzit că imaginația erotică a moldovenilor riscă să fie puțin gâdilată de acest spectacol. Iar Geta Burlacu joacă rolul patroanei localului. Și, din câte știu, nici un teatru din Moldova nu a avut până acum bilete atât de scumpe. Nu vă place teatrul ieftin? Hai la teatru scump!
Măcar și din curiozitate, mergeți și vedeți.

De-ale mele

ÎNSCRIE-TE LA UN NOU MASTERCLASS DE FELTING

20130419-024724.jpg

Acest iepure, după mine, este cea mai bună dovadă a reușitei primului masterclass de felting, organizat la TÂRGUL DE POST. A fost confecționat de o participantă care nu cunoștea această tehnică, dar care a venit cu planul concret de a realiza iepurele din imagine. Următorul masterclass are loc pe 19 mai, la ora 11.00, la Creme de la Creme. Dacă doriți să participați, scrieți la nataalbot@gmail.com

De-ale mele

MICI BUCURII

Săptămâna trecută, prinsă în treburi, nu am mai apucat să vă spun câtă bucurie mi-au adus acești băieți. Concertino ne-au cântat în platou la emisiune și ne-au vrăjit, și ne-au cucerit și ne-au amâgit că viața e frumoasă. Și în adâncul sufletului i-am mulțumit destinului pentru locul în care muncesc și pentru meseria pe care o am și care îmi permite, mâcar și cu un vârf de spânceană, să mă ating de oameni frumoși și dâruiți cu talent.

Ieri am fost primită în Asociația Culinarilor din Moldova. Sunt o gospodină cu acte în ordine. După aproape 3 ani de rețete gătite în direct,e o mică bucurie.

Tot ieri am văzut cum, cu puține resurse, dar cu bun gust și pasiune, 3 blinele de post, destul de nearătoase și foarte delicioase, din spanac, stevie și urzici, pot fi aranjate într-o farfurie așa încât să arate boierește. Galina Palitu m-a învățat: cu ajutorul unui sos din ardei galben și unul roșu, copți și dați prin blender.

Azi am ascultat-o pe Dara cântând live noua sa melodie. Când o auzi live, ai impresia că ar crăpa și oginzile în jur și că așa ceva nu e posibil, nu, nu e posibil ca o ființă umană să aibă o voce ca a sa. Cred că Dara este un fenomen, care are nevoie de multă susținere, altfel dintr-un fenomen moldovenesc va deveni unul străin.O vom pierde, așa cum numai noi știm.

Eu cu aceste zilnice, mici bucurii, mă mai țin. Dar pentru a le remarca, pentru a le da importanță, trebuie să ai mintea corect setată.
Anume ele, micile bucurii, ne fac viața uneori mai ușoară și atât de….frumoasă.
Vă doresc cât mai multe mici bucurii și neapărat oameni cu care să le împărtășiți.