Am în ultima vreme noroc la filme bune. Acasă, în weekend, în voie, în pat, cu plapuma pe mine, cu picioarele lipite de calorifer.

Cele olandeze, îmi plac în mod deosebit.
De Marathon este o tragicomedie extraordinară. Am râs, apoi am plâns, apoi din nou am rîs cu plâns.

Nova zembla este un film istoric pe care l-am văzut la recomandarea unui prieten, care ştie că mă topesc după tot ce e legat de istoria şi cultura olandeză.

The Impossible este o reconstiuire cutremurătoare a dezastrului provocat în 2004 de tzunami în Thainlanda.

Cel de-al 4-lea, rusesc tot merită atenţie. Pentru că în unele scene s-ar putea să vă regăsiţi sau să-i recunoaşteţi pe apropiaţii voştri.

Белый мавр, или Интимные истории о моих соседях

Life of Pi l-am vizionat împreună cu fetele mele. Cu toate că de câteva ori îşi ascundeau ochii în pernă, de frică, au stat până la capăt şi au rămas extrem de impresionate, de altfel ca şi mine. Frumoasă poveste.

Vizionare plăcută. Da, şi nu vă obosiţi să-mi săriţi în cap pentru că nu caut filme în original şi că promovez pirateria şi bla bla bla. Pentru că nu-mi pasă. Fiecare îşi ia porţia de inspiraţie cum îi place. Cui nu-i place să nu se uite.

DE CE POHUI ȘI NU MI-E TOT UNA?
DE CE CU INNA?
DE CE RUSEȘTE?
DE CE ÎNJURĂ?
DE CE VOPSIT PE FAȚĂ?
DE CE INNA NU SPUNE POHUI ROMÂNEȘTE, CI MOLDOVENEȘTE?
JOS! SUS! Continue Reading

De ce mai primesc flori în peliculă, de ce mai văd la televizor politicieni oferind flori în peliculă, de ce la noi florile se mai vând în peliculă?

Pentru că dacă s-ar vinde în hârtie, ele ar fi mult mai scumpe și nu le-ar cumpăra decât bogătanii, spun vânzătorii de flori.

De ce le vindeți în peliculă? Că așa e frumos și că așa le place clienților, mai spun ei.

Întrebare: Oare un om, cu măcar puțin gust, poate cu adevărat crede că florile în peliculă  arată frumos. Oare un buchet de flori vii, ambalat în plastic, colorat sau străveziu, poate arată mai bine decât florile oferite fără nici un fel de amabalaj sau într-o bucată de ziar sau hârtie colorată.

Eu cred că florile, de 8 martie și la oricare ocazie, sunt cel mai bun cadou. Și mai cred că am face cu toții o mare favoare mediului încojurător și educării bunului gust, dacă am refuza pelicula la piața de flori, dacă am învăța bărbații din casa noastră, de la serviciu sau de printre prieteni, ca niciodată mai mult, dar niciodată, să nu ofere unei femei flori în peliculă.

Pentru că îmi faci toate căderile mai moi. Pentru că nu mai ai putere să strigi la mine când fac ceva ce nu-ți place. Pentru că mă ajuți să-mi cresc copiii. Pentru că îi primești pe toți prietenii mei în casă cu brațele deschise. Pentru că faci cele mai bune plăcinte. Pentru că la fiecare cadou făcut de mine îmi spui că nu trebuia să mă cheltui. Pentru că deși uneori  te supăr foarte tare, îmi vorbeși de parcă nimic nu a fost. Pentru că tot timpul îți e dor de mine și mă iubești necondiționat. Pentru că m-ai ajutat să supraviețuiesc celei mai mari pierderi.Pentru că până azi mai crezi în povești despre bărbați fideli. Pentru că vreau să îmbătrânesc cu tine în aceeași casă. Eu mă laud azi cu cea mai bună mamă de pe lume.  Și tuturor mamelor le doresc să fie iubite de copiiilor lor la fel de mult.

Mulțumesc VIP MAGAZIN pentru unica sesiune de fotografie cu mămica mea.

De la un timp încoace, sar peste cină, dar mă oblig să am un mic dejun. Mai ales după ce am văzut cum un fermier englez, vegetarian, îsi începe diminețile și cum arata si ce stare de spirit are omul la peste 60. Mi-am cărat din Anglia și căteva cutii de musli extraordinar de bune, numai să mă pot obișnui cu cereale de dimineață. Dar s-au terminat. Și am hotărât să-mi iau de la Nr1 musli. Mai toate au porcării în ele, nucile din componență sunt oxidate, au prea mult zahăr sau nu sunt gustoase. Așa că mi-am zis să le cumpăr pe cele mai bio și deci cele mai scumpe. Dar cele bio nu numai mie îmi plac. Dimineața, în farfuria cu lapte, am cunoscut o specie de musculițe care și ele, probabil ca și mine, au hotărât să pună accentul pe cereale. E un semn bun că musculițele consumă aceleași musli ca și mine, dar mie nu mi-a mai venit bine. Le-am dus înapoi și, noroc de maică-mea că-i femeie străngătoare, am avut și cecul păstrat. Am pierdut vreo 15 min în așteptarea administratorului care mi-a returnat cei 70 de lei și care mi-a promis că vor face o expertiză și dacă se va repeta și în alte pachete de musli, vor retrage partida de pe rafturi. Dar nu cred. În concluzie: muștelor tot le plac musli. Păstrați cecurile de la cumpărături!

Mai avem noi, moldovenii, o scuză pentru toate. Pentru grave și pentru nesemnificative. Pentru fapte mari și mici. Scuza asta, în afară de faptul că nici măcar gramatical nu e formulată corect, ca semnificație este perfectă pentru toate ocaziile în care este rostită pe teritoriul Moldovei.
Ia hai să testăm:
De ce Roșca a votat cu comuniștii în 2005?
Astăzi spunem că probabil așa s-a primit. De ce? Pentru că dacă așa pur și simplu Nu SE PRIMEA, omul niciodată nu ar mai fi fost lăsat nici de presă, nici de oamenii de rând să deschidă gura și să devină expertul și sursa citată în diverse situații de criză politică. Un asemenea om nu mai poate fi o voce credibilă, nici măcar ca lector universitar. Vă închipuiți el are studenți care îi ascultă lecțiile
De ce culoarea lui Ghimpu, treptat, din azuriu s-a transformat în albastru-trandafiriu?
Fix ca și la Roșca acum 8 ani. Peste 8 ani tot vom spune că așa s-a primit. Dacă eram eu în locul tinerilor de la Ialoveni, vizitați de Lupu și Ghimpu de Dragobete, în loc să-l pup în buzele lui de libidinos, îl huiduiam până ieșea din sală. Dar n-am fost în locul tinerilor din Ialoveni. Așa s-a primit că ei ca mine vor fi, dar eu ca ei deja într-o altă viață. Așa că noi continuăm să ne convingem de diagnosticul lui, citindu-i textele schizofrenice și credem că așa se primește în viață: mai ieri ești într-o voce cu filat, azi deja lingi farfuriile lui Plaha.
De ce au dispărut paginile cu Plahotniuc și Interpolul de la MAI. Recean spune că nu știe, dar eu cred că așa s-a primit.
De ce atâta lume mare a știut despre incidentul de la vânătoare și nimeni din ei nu a scos un cuvânt până l-a scos Mocanu. Și toți care au tăcut rămân în funcții și vor rămâne până la anul și la mulți ani? Așa s-a primit, se primește și se va primi, bleaghi.
De ce Chișinăul a devenit un talcioc mare de gherete. Pe la sfârșitul celui de-al doilea mandat, care sper să fie și ultimul și peste mulți, mulți ani, Dorin Chirtoacă se va uita la ceea ce a mai rămas din monumentele istorice și la odioasele gherete, va strânge din umeri, va spune că așa s-a primit și se va face un deputat serios sau ambasador. Că așa la noi, în general, se procedează cu cei care nici acasă nu și-au făcut treaba.
De ce un tren MODERN, inaugurat cu surle și trâmbițe, se defectează mai ceva decât o căruță și maică mea, alegând trenul în loc de maxi taxi, că-i mai sigur și-i mai confortabil, ca să-și viziteze mama la Lipnic, stă în trenul defectat ore în șir? Așa s-a primit, i se răspunde, de la o țigară.
De ce un copil, merge la stomatolog pentru reparația unui dinte și iese paralizat de acolo după o doză prea mare de anestezie. Și nici un cap nu zboară, nici unul. Pentru că așa se primește la noi. Omul statului este protejat prin legi nescrise și are imunitate la cele scrise.
De ce Focșa rămâne până azi Ministru Culturii, dacă acum 1 an era beat criță la volan. Așa s- primit. Iar astăzi mai are tupeul să afirme că este din nou victima unei campanii de ponegrire ca acum un an. Ca și când mai tare decât s-a ponegrit el singur, beat fiind la volan, poate să-l mai ponegrească cineva.
Și parcă văd cum o să-și facă ăștia anticipate, joi sau vineri, organizate cu 50 mln din buzunarul tă și al meu și o să se ducă lumea la vot și o să voteze nu mai contează pt cine și vom rata tot ce nici nu apucasem să avem. Pentru că așa s-a primit.

De ce-uri avem o tonă.
Scuză numai una, dar bună. Bun venit in Moldova – țara unde totul Așa s-a primit!

De când am venit la Jurnal, lumea știe, am anunțat printre reporteri lupta cu “nu mi s-a primit”. Dar asta e o luptă împotrivă gramaticii greșite. Cu mentalitatea națiunii, clădită pe o scuză de 2 bani, ce facem?