Nu e neapărat ca un simplu film să vă schimbe radical viaţa. Dar e foarte posibil ca viaţa voastră sau măcar starea de spirit să devină un pic mai bună. Deşi toată lumea îmi recomanda să mă uit neapărat la Seven Pounds, e floare la ureche pe lângă emoţiile pe care le veţi trăi urmărind “Patch Adams” cu Robbin Williams. După ultimele evenimente care s-au întîmplat în medicină moldovenească, m-aş bucura să-mi spuneţi dacă aţi cunoscut măcar un medic moldovean care v-a tratat asemena personajului principal. Scrieţi-i numele, spuneţi şi numele instituţiei în care acesta profesează. Aş vrea cred că voi avea nevoie de mai mult decât 10 degete de la mâini ca să-i număr.Sănătate vouă şi celor pe care îi iubiţi.

Azi nu vreau să mă plâng. Prea mulţi o fac.Şi nici nu vreau să intru în armata antiValentine-lor. Pentru că nu am nici o aşteptare în legătură cu ziua de azi. Şi sunt foarte împăcată cu mine. Nu am aşteptări nu pentru că mi-e frică să rămân dezamăgită, ci pentru că aşa pur şi simplu, nu le am. Ieri nu am le-am avut, alaltărieri nu le-am avut. De ce le-aş avea azi? Şi cu toate acestea, Universul are grijă să-mi facă azi ziua. A început cu Eva, care fără a şti că e ziua îndrăgostiţilor, mi-a sărit în braţe, m-a îmbrăţişat şi a început să mă sărute şi să-mi spună cât de mult mă iubeşte.  E vorba de fiica mea cea mai nepupăcioasă, care tot timpul se şterge pe faţă după fiecare sărut pe care il dau. Sonia, care o copiază în toate, nu s-a lăsat mult aşteptată şi a continuat pornirea iubăreaţă a Evei. În drum spre serviciu am văzut un gospodar vânjos şi sprinten cu lopata în mână, curânţindu-şi zăpada din drum şi din faţa curţii. Era atât de mândru şi atât de frumos în ceea ce făcea. Nu e greu să fii frumos în ochii oamenilor. Trebuie doar să faci ceva ce-ţi place şi să fii foarte mândru de asta. Ziua a continuat cu un buchet de trandafiri frumoşi. Apoi  a sunat o bună cunoştinţă şi mi-a spus că azi e ziua faptelor bune şi să am grijă să fiu azi mai bună cu lumea. Iar afară ninge atât de frumos…..Un 14 februarie măcar cu o faptă bună, vă doresc….şi vă spun că vă iubesc…

N-am timp să trec pe aici pe parcursul săptămânii. Dar sâmbătă , când toată lumea se hodineşte, iar eu mă hodinesc în cabina de montaj, trec pe la ei să-mi iau un latte la pachet. Asta măcar cumva mă consolează şi mă ajută să uit de atmosfera înmlăştinită care mă absoarbe zi de zi. Bineînţeles, consolarea nu durează mult. Şi-atunci trecem la artileria grea – cheescake-le. Au la ieşire şi scorţişoară, şi nuci tocate şi zahăr brun nelimitat. Pentru toate gusturile. Atmosfera de la ei este cea mai bună pt o porţie de aşa numit chat, mai simplu spus – bârfe de sâmbătă sau duminică.

Personalul la ei încă mai zâmbeşte, torturile la ei încă mai sunt proaspete şi foarte important….nu se fumează.

Mi-aş dori Tucano să cunoască secretul unei vieţi lungi pt un local bun. Pentru că s-au mai deschis la noi localuri bune, dar nici nu se mai zâmbeşte în ele ca înainte, nici nu te mai salută nimeni, nici frişca nu mai este naturală, nici atmosfera nu mai este primitoare.Toată lumea uită că politeţea nu este un bonus, ci un standard. Şă dacă nu-l mai respecţi, nu mai poţi pretinde că eşti un brand.

Deocamdată, mă bucur că avem şi noi un singur loc în Chişinău, în afară de McD, din care poţi să-ţi iei cafea la pachet, iar dacă o bei pe loc – uiţi că te afli în Chişinău.

Apropo de postarea anterioară. Pe naiba. Nimic nu durează mai mult decât e nevoie ca să înțelegi că nimic nu durează. “Pt clipa fericirii, ce o clipă ține poate.” Și acum îmi amintesc de această frântură de poezie de pe peretele din clasa de fizică. Pe-atunci mi se părea prea efemeră. Acum știu exct ce-a vrut să spună poetul. Și profesorul de fizică.

Tot mai prețios începe să mi se pară somnul la peste 30 ani. Cineva mi-a spus că e suficient să dormi o oră și jumătate sau orice ciclu complet din 1,5 ore înmulțit la cît vrei tu. Important e ca durata somnului să fi divzibiă la 1,5 ore. Cică, doar așa creierul reușește să aibă o odihnă calitativă, iar organismul se poate regenera. Așa că azi mai bine dorm.Oricum Vip Magazin m-a pus a 2-a în lista celor mai tari 50 bloguri. Noroc că-s cu A în familie. La școală credeam fix invers. Bineînțeles că e mai sexy acest clasament, decit clasamentul nesexy al celor mai sexy. 50 bloguri e cam mult ca să le citești pe toate. De aceea eu nu citesc nici unul. Și nici pe al meu nu l-aș citi. Păcat că nu-s atât de multe bloguri, ca să te simți oarecum mai special, în obiceiul de a vorbi singur cu tine pe net. Cred că unul dintre cele mai triste lucruri care i se pot întîmpla cuiva este să fie lipstit de posibilitatea de a comunica. Ciudat însă fenomen se întîmplă. Folosim internetul, cel mai periculos inamic al comunicării vii, pentru a comunica, virtual ce-i drept. Inventăm medicamente de la care ne îmbolnăvim și cu care ne și tratăm. Dar ne tratăm noi oare?Iată întrebarea. Totul e atât de lipsit de sens în socilizarea virtuală.. Sau poate cineva nu crede asta, citind acum monologul meu virtual. E o lume prea ostilă. În viața reală oamenii îs mai ipocriți sau au mai mult bun simț. Ceea ce uneori e același lucru. Și de asta se mai abțin de la a-și expune ostilitatea. În lumea virtuală libertatea de exprimare este însă greșit percepută. Și nu e de mirare. Deci mai bine dorm.

Scrieți-mi cât timp vă ia despărțirea de lumea virtuală. Adică din momentul deciziei de a închide netul și pănă la închiderea reală. Mie azi mi-a luat 40 min.

P.s. Sper să ajung in sfîrșit să fac niște poze în locul din care puteți lua oricînd cafea la pachet. Mie tare mi-a plăcut. E unic în Chișinău. Dar nu vreau vorbe, vreau să vă arăt imagini, ca să-l laud pt bunul gust pe proprietar.