Mâine, eu cu omuleanul ăsta mă întîlnesc la Prânzul în Aer. Doru Boguţă.Aquarelle FM. Ora.13.00. Ore cum o să fie?
Drăguţă seară. Fără prea multă agitaţie. Echipa de marketing de la Mall – destul de bine organizată şi inspirată. Deci totul a mers strună. Aşa cum îmi şi doream, rochia de la Ted Lapidus a fost, în primul rând, o sărbătoare pentru mine. Şi chiar dacă era cu o mărime mai mare, nimeni nu şi-a dat seama. Iar eu am avut loc în decolteu să-mi ascund şi rujul şi telefonul mobil.
Aşa deşteptare ca azi, mai des….Mi-am luam elanul să ies din pat de vreo sprezece ori. Una dintre tentative a fost însă cea mai dulce. Când a venit cea mai mică, Sonia, în pat la mine, fiind dornică de comunicare, şi văzându-mă aşa somnoroasă, în loc să insiste, aşa cum fac de obicei copii, îmi declară: Mama, nu te mai deranjez. Mă duc jiosi. Hai domi, mama. Învăţ şi eu la 30 să fiu simţită, cum e ea 2,5 ani. Tot Sonia azi a înţeles legătura directă între faptă şi consecinţe. Mama, dacă facem dezordine, nu mai vin azi musafirii?
Eu azi am timp de mine. Frig aceste vorbe. Mai ales după ce ieri am revăzut o cunoştinţă care are tot timpul pentru ea. Este echilibrată. Este împăcată. Este împlinită. Nu, nu aş vrea să fiu ca ea. Dar nici ca mine nu poate mult dura. Se uita la mine şi mă întreba dacă mai pot. Eu de unde să ştiu?Când n-o să mai pot, atunci voi şti.
Dar să nu ne mai lingem rănile atâta. Azi aştept musafiri şi am o satisfacţie nebună din timpul petrecut la bucătătrie. Am ales 4 reţete de salate pe care nu le-am mai gătit până acum. Morcovi ca la El Paso, Salata de telina cu pui, Salata de pasta cu rosii uscate la soare si Salata de varză cu chimen şi alune.
Dacă Jamie Oliver lucrează azi la bucătărie, eu la bucătărie mă odihnesc – în mica mea biserică, în care intru foarte rar, dar în care mă încarc cu energie, ca în cel mai sacru lăcaş. În curând, aceste sporadice plăceri de gospodină vor deveni partea din activitatea mea zilnică. Ştiu că vreţi mai multe detalii, dar încă nu, nu acum. Promit să vă placă.
O zi confuză.Dar nu proastă.Nu proastă. Nu există zile proaste. Există zile foarte proaste şi zile în care n-ai timp să te gândeşti cum e ziua.
Am început printr-un “La Mulţi Ani” cântat în cor cu 3 voci. Eu, Eva şi Sonia. Am continuat cu mască pe păr, lut pe faţă şi nici o picătură de apă în robinet. Asta e vesel. Tare vesel. Dar fiecare inel îşi are degetul lui, aşa cum fiecare pantof îţi găseşte Cenuşăreasa.Iar eu mi-am încălzit apă în ceainic şi mi-am imaginat că lipsa apei e doar o coincidenţă şi nimic nu mă poate împiedica să arăt azi bine. Azi e un Fashion Show la Malldova. Iar eu îl prezint şi abia aştept să văd dacă rochia aia super tare pe care am ales-o va arăta la fel de bine pe mine ca şi fără mine.
Dacă nu veniţi la Mall, să vedeţi care-s tendinţele de toamnă-iarnă, începeţi să valorificaţi cum se cade primele clipe ale acestui weekend. Un film ca Inception puteţi încerca, nişte coşuri de ciuperci sau măcieş, un grătar în geci mai calde, nişte reţete noi la bucătărie, o carte demult amânată. Voi ştiţi mai bine ca mine ce să faceţi, ca să reveniţi la insuportabilul cuvânt LUNI cu bateriile încărcate. Dar aţi putea veni şi la Mall.
Pe la 13.00, astăzi, ne vom întîlni cu ea la radio, la Prânzul În Aer.Acum ea încă mai este pe scaunul de la stomatolog. Acolo ne-am văzut ultima dată. Era extrem de frumoasă, subţire şi finuţă. Mă gândeam la ea de câteva zile, dar ştiind politica ProTv-lui nu îndrăzneam să o sun ca să aud un refuz. Întîlnirea de la stomatolog însă mi-a dat curaj. Hai, vii?, i-am spus. Vin!, dar n-am ce-ţi povesti. Această modestie a ei întotdeauna m-a lăsat fără replică. Cu anii, a devenit şi mai frumoasă şi mai interesantă şi mai glacială în faţa glamourului. Ea este zgârie norul – în jurul căruia mulţi se rotesc, muntele – la vârful cărui mulţi visează, apa – adâncimea câreia mulţi ar vrea să o cunoască. Ea este femeia fără seri acasă, dar cu seri în multe, multe case. Astăzi iau Prânzul În Aer cu Angela Gonţa. Ne auzim la Aquarelle FM. Ce-s alea care îţi fac inimna să bată un pic mai rapid. Emoţii?
Cafea cu usturoi şi miere sau cardamon şi scorţioară. Azi mă aşteaptă CEVA cu aromă de cafea şi un om-mitralieră. “Prânzul în aer” la Aquarelle Fm, 90.7 cu Alexandr Stukalov – un ciuvak care ştie să prepare cafea de nota 10 şi să vorbească despre toate în cele mai frumoase culori.
Puteti asculta şi on-line: www.aquarellefm.md
Uniii scriu cărţi, alţii doar sms-ri.Şi unii şi alţii fac bine – se exprimă. Am fost taxată pentru prea multă sinceritate pe blog. Cică, de ce oamenii chiar ar trebui să ştie totul despre mine. Chiar aşa. De ce? Oricum acest totul e atât de relativ. Noi, nici măcar în faţa oglinzii, nu ne recunoaştem nouă înşine totul. Iar nevoia de exprimare nu e decât o posibilitate de eliberare.Altfel crăpăm.
Natura, topirea în ea, ascunderea în ea, evadarea în ea, respirarea ei, admirarea ei, contemplarea ei, răpirea ei, risipirea în ea, tânjirea după ea. Am intrat pe ultima sută de metri înainte ca să ne retragem prin vizunile cui ne are şi să ne sugem labele încărcate cu amintiri şi dor în serile cu ger.
Rug, chitară,lemne, soare, cahor, ciuperci, placinte, caşcaval tare bun, muzică, prieteni, fum, pui de somn pe bancheta din spate…deci se poate şi altfel.
