“Combinatia exceptionala de jazz si soul care-i caracteriza muzica l-a facut pe faimosul producator american Quincy Jones sa declare ca Amy e atat de talentata incat “vine de pe alta planeta.”
Probabil ca tot acolo a revenit deja.Altfel cum s-ar explica faptul ca din atitea celebrebritati netalentate, dependente si ele de anumite vicii, tocmai aceasta, la doar 27, sa se lase luata.
Cele 2 discuri originale pe care le am cu Winehouse, imi erau atit de dragi, incit mi-a parut rau sa le port in masina, ca se ferfeniteaza. Mi le-am copiat pe citeva suporturi si le-am pus intr-un sertar. Chiar m-as uita acolo, sa vad daca n-au plecat si ele pe alta planeta.
Cu toate ca lumea showbizzului international este incomensurabil de indepartata de Moldova, azi, chiar si un foarte glumet medic-legist, care nu cunoaste nici o piesa de Amy Winehouse, s-a aratat trist la aflarea acestei vesti. N-as numi-o noutate. Cind moare un om, asta nu e o noutate, ci mai cu seama o veste….trista.
Revenim la deceptia medicului-legist. Nu stiu daca tristetea lui era una pur profesionala sau doar umana, eu insa m-am gindit imediat la acei oameni care aprovizionau aceasta supertalentata, dar foarte slaba fire, cu mici picaturi de moarte. Cum unii primesc bani ca sa vinda moarte. Si m-am mai gindit la ceva. Din moment ce o persoana publica, prea publica, se stinge in ochii lumii, si nu era vorba despre un fenomen scurt, ci de o istorie tumultoasa si indelungata, de ce oare nici politicieni, nici politie, nici jurnalisti si nici parinti nu au bat alarma. Adica nu au insistat asupra unui razboi, eventual, impotriva celor care profitau de pe urma acestei oi ratacite.Ba dimpotriva, Amy apare si rupe gura tirgului cu o piesa despre cum taica-su o baga la dezintoxicare, dar ea refuza. Piesa devine hit, iar Amy are si mai multe motive sa se drogheze in continuare.
Eu nu cunosc raspunsul, dar as putea sa ma dau cu presupunerile. Unii filosofi ar spune ca acest talent pierdut a facut parte dintr-un proces de echilibrare a lucrurilor in Univers. Unii crestini ar spune probabil ca asa o trebuit sa fie.Unii moldoveni au scris pe fb ca odata cu moartea lui AW in sfirsit li s-a implinit visul de acum 6 ani si se apuca, exact cum e si normal cind moare un om, sa se injure unii pe altii la tema cine si de ce a scris sau nu a scris despre moartea lui Amy Winehouse. Mai am o presupunere. Publicul a mistuit-o. O javra incontrolabila si dezlantuita, dornica de carne, singe si ratati pe care sa-i compatimeasca, bucurindu-se in adincul sufletului sau bintuit de puterea propriei vointe.Asta nu e condamnare a publicului. Doar o constatare despre el.O constatare a unei realitati din care as vrea sa nu fac parte. Consumam la greu violuri, omoruri, accidente, cataclisme si alimentam speranta celor care ne hranesc cu ele, ca asta e ceea de ce avem nevoie.
Trist destin si din neferice, acum chiar i se pot ierta toate pacatele.
Caut sa va recomand o piesa. Probabil cea care imi place cel mai mult, dar intr-o versiune care imi place cel mai putin. E o versiune a carei vizualizari vor creste insa acum in mod deosebit, aceasta fiind probabil ultima aparitie a lui Winehouse in scena. Concertul, daca am putea sa-l numim asa, a avut loc acum o luna la Belgrad. 20000 de fani au platit biletul ca sa vada si sa auda aceasta splendoare sinistra. Amy nu-si mai apartinea, publicul a huiduit-o, iar turneul sau European a fost suspendat. De aici foarte clar se vede la citi metri de tristul eveniment se afla Amy Winehouse. Dar era prea tirziu, se pare…