Prima dată am fost în Grecia prin 2003. Era sfărșit de septembrie, în Nea Moudania, din Halkidiki. Nisipul alb, apa super curată și plaja pustie adunau într-o impresie frumoasă farmecul sezonului de catifea. Dar gastronomia greacă, încercată atunci pentru prima dată, mi s-a părut formidabilă: cu multă verdeață și legume proaspete, cu mult ulei de măsline, cu pește și fructe de mare, cu iaurt delicios. De atunci tzatiki, plăcinta cu spanac, măslinele calamata, marinate în vin m-au cucerit pentru totdeauna. Mai ales așteptam să vină seara, când la un colț de stradă, o brutărie din localitate punea în vânzare plăcinte cu brânză, proaspăt scoase din cuptor. Le serveau cu iaurt răcoritor. Doamne, cît de mult gastronomia unei țări te poate îndrăgosti de ea. Dacă am reuși și noi, moldovenii, să înțelegem asta odată. Și să valorificăm asta cu mai mult bun gust și cu mai multă dăruire.
Acum, de când am devenit o victimă a gusturilor, caut prin călătorii să mă infrupt din tot ce poate oferi anume bucătăria locală.De obicei, asta se înțelege după o vizită la piața agricolă. La supermaket totul este ofilit, veștezit, prăfuit și îmbătrânit. La piață e o explozie de emoții: gusturi și sunete.
