Numai cine înţelege ce înseamnă munca manuală, este de acord că o ie nu poate costa puţin.
Mai exact, dacă e să intrăm în pâine, e nevoie de ochi sănătoşi, multă răbdare şi timp. Un meşter lucrează la o ie frumoasă nu mai puţin de o lună.
Cât credeţi că ar trebui să coste muncă acestui om timp de o lună plus stofa care stă la bază?
Sâmbătă seara, la Curtea Moșului s-a desfășurat Festivalul iilor.Cum a fost? Ca prima dată. Cu un pic de emoții, dar atmosfera a fost frumoasă. Curtea Moșului are această atmosferă. Îngrijită.
Aș fi vrut să văd și bluzele Valentinei Vidrașcu acolo. Mi s-a spus că ale Valentinei nu prea sunt de acest eveniment şi că bluzele Valentinei sunt o variantă modernizată de ie, nu una tradițională. Asta mi s-a părut cel puțin ciudat. Pentru că am văzut și pe acolo multe variante destul de moderne de ii.
Am admirat-o pe Susana Popescu. O mare artistă. Se uitau chinezii la minunățiile pe care le făcea și li se făceau ochii mari cît ceapa.
Pe prima doamnă, despre participarea căreia s-a vorbit atâta, nu am prins-o. Poate plecase deja. Am observat că mai toți politicienii cînd vin la evenimente, stau fix 5 min, bifează și pleacă. Nu cred că este și cazul D-ei Timofti. Zice lumea că a purtat ie și catrință. Ba chiar a și dansat o horă. Mi se pare frumos că se implică în asemenea evenimente. Și i-ar sta bine pe viitor să fie cît mai prezentă în evenimente de acest gen.Pentru mine, cel puțin, e chiar prima prima-doamnă de care cu adevărat mi-e dragă. Am văzut o rochie-ie de un verde primăvăratic, cu broderii de culoarea piersic. Mi-a plăcut foarte mult. Meșterița mi-a spus că face 9000 lei. Sper că nu am auzit bine. Dar mi-a fost jenă să întreb de ce atăt de mult costă. Până la urmă omul așa își apreciază munca.
Am văzut o pereche de ciorapi de lână. Buni de purtat toamna cu sandale. Costau 150 lei. Cei cu dantelă de la H&M costă la fel. Dar ai noştri sunt o comoară. Cum să coste cei lucraţi manual la fel ca cei făcuţi în serie?
Au fost expuse multe ii frumoase cu semnătura Mariei Cristea. Cele brodate în verde mi-au dat din ochi cel mai mult.
Au fost preyentate cîteva ii vechi de la Muzeu Național de Etnografie și Istorie. Erau fabuloase. După cum arătau m-am gândit că fiecare femeie din Moldova ar trebui să aibă cîte o ie ca asta. Dacă ar ști cât de frumoasă o face ia pe femeie.
Noi tot încercăm să ne autoidentificăm. Nu știm cu ce să ne mândrim, cu ce să ne lăudăm.Lumea încă se obișnuiește cu magicul cuvânt “marketing”. Dar cred că tocmai la capitolul marketing al brandului “moldova” stăm prost de tot. Următorul meu articol îl voi dedica acestui top 10 lucruri cu care ar trebui să ne lăudăm. Deocamdată nu-mi rămâne decât să le doresc organizatorilor să ne ofere ediția nr.2 a acestui Festival. Ideea este bună. Trebuie dezvoltată.
Întrebaţi-l pe Ion Grosu. Sunt unii oameni care aplică trendurile şi alţii care le generează. Apoi, mătincă, în materie de petreceri, a apărut un nou trend. Bineînţeles că cei veniţi în djinshi la event nu se vor grăbi să confirme faptul că i-a apucat un soi de invidie albă pentru faptul că nu ei , ci anume Ion a dat tonul unei petreceri de zi de naştere, despre care toată lumea va tace şi va vorbi. Cert este, că cei prezenţi la sindrofie, vor încerca să nu se mai mulţumească cu beţii banale. Sau din protest, faţă de o idee atât de mişto, dimpotrivă se vor lăsa bătuţi şi vor bea neinspiraţi şi condamnaţi la chileală mai departe. Până la urmă ele toate-s beţii. Mai mari sau mai mici, mai ruşinoase sau mai onorabile, mai pompoase sau mai dipizioşnice.
După petrecerea pe care a dat-o Ion Grosu, fiecare s-a ales cu câte ceva. Omagiatul cu vreo 70 de cărţi primite în dar. În fiecare carte are o rugăminte-rugăciune lăsată de invitat. Aşa că dacă vreţi să ştiţi ce visează peste 10 ani să aibă consilierii lu Filat, profesoarele univesitare, pr managerii, bloggerii cu incisivi, deştepţii, sexoasele, managerii de proiecte, sare şi piper, spuneţi-i lu Ion să vă împrumute vreo carte dintre cele primite în dar.
Foarte bună ideea cu prezentările. Atât de bună, încât nu mi-aş fi dorit deloc să fac parte din ea. Pentru că oi fi eu genială în mica mea lume de om complexat, dar nici până într-atăt încât să admit pentru o secundă că musorul reciclat de creierului meu, poate interesa pe cineva. Unii dintre cei care au înţeles că gunoiul trebuie sortat pe lăzi speciale şi atunci gunoiul în cauză se poate transforma în beneficiu, chiar mi s-au părut interesanţi.
De fapt în treaba asta cu prezentările ar trebui să fiu mai atentă cu aprecierile. Întîi de toate, pentru că tot timpul mi-au fost dragi oamenii mai ciudaţi, şi n-aş fi vrut pe nimeni să judec şi nici să descurajez pe nimeni. Mai ales că întro săptămână s-ar putea, precizez s-ar putea, să trec şi eu prin experienţa de a vaccina un public mai larg cu ideile mele de viaţă. Apropos, dacă vrea cineva să mă ajute şi să-mi sugereze o temă mai interesantă, mai actuală, mai la modă, mai nelamodă, mai gustoasă pentru a mă exprima pe marginea ei, v-aş fi recunoscătoare.
Au mai fost ateliere. Iar invitaţii au putut alege între chiromanţie, curs de masaj, bătut în tobe, interpretare de vise, mafia şi desenat pe pietre . Eu mi-am adus câteva kilograme de pietre de mare, vopsele, periuţe şi m-am întors acasă tot cu ele,cu aceeaşi pungă, cu aceeaşi greutate. Numai că, atenţie, ce simbol frumos, punga s-a rupt în drum spre casă. Pentru că am plecat la petrecere cu pietrele moarte şi m-am întors cu ele vii. Un trofeu. Două trofee. Fără nici un fel de i în plural.
Autor:Dragoş Turea. A zis că viaţa lui nu va mai fi ca înainte din moment ce a descoperit această îndeletnicire
Mariana Postovanu: prima piatră a pus-o în buzunar.Aici o vedeţi pe a doua şi cred nu e ultima.
Doina, nu-ţi cunosc întregul nume, dar îţi cunosc semnătura, prin această piatră.Acum şi tu cunoşti secretele învierii pietrelor.
Un tânăr de la ArtLabirint. Pictează la fel de frumos precum bate în tobe şi suflă întro şmecherie
Cred că se numeşte Inga.
Valeriu Tihai a demonstrat încă o dată că bărbaţii nu-s ca femeile. În timp ce noi o desenam pe a 3-ea , a 4 -a, el o tot vrăjea pe prima. Cu multă răbdare, adusă la perfecţiune.
Cine o vede pe Sabina, spuneţi-i că a pictat cel mai frumos mâncător de pizza
Şi în final, înainte de a vă arăta şi pietrele mele, vă spun ca luni, la 13.00 la AquarelleFm Ion Grosu va veni să-mi povestească cât de mândru este de cea mai tare beţie de zi de naştere pe care a organizat-o chiar el.
