Știți, eu fac anul acesta 35. Și încă nu mi-am făcut un obicei din a folosi zilnic setul de creme pentru femeile sub 40. Nu, nu pentru că aș fi eu nu știu cum mai norocoasă, m-ar ocoli fireasca veștezire sau aș fi moștenit niște super gene de longevitate. Pur și simplu, nu folosesc nimic. Pentru că nu cred în nimic, în nici unul din borcănașele super frumoase, mate, colorate, mai mari și mai mici, cu brand cunoscut și mai puțin cunoscut. Mai trag câte o mască de argilă și dacă am noroc, un somn bun. Și atât. Eu mă simt împăcată cu mine. O prietena de-a mea însă, cosmetolog de profesie, mereu când mă vede,îmi tot face apropouri la o cură de botox. Că cică e cam timpul. Și eu tot mă amuz de insitența cu care ea mă convinge că botoxul este elixirul făcător de minuni pe care nici o femeie nu ar trebuie să-l ignore.
beauty
<RO>De când mă țin minte, in casa părinților mei aveam și o plantă de aloe. Ne aminteam de ea la diverse ocazii de urgență: răceală, răni mici, etc. Și acum mai am la un deget arătător cicatricea rămasă în urma unei mânuiri neîndemânatice de cuțit, căt mi-a zburat o bună parte din pernuța degetului și doar cu ajutorul unui pansament cu frunză de aloe, am reușit să “înclei” pernuța înapoi.
Ieri, stând în coadă la un magazin de fructe și legume a arabilor, am văzut în mâna unei cumpărătoare o frunză de aloe. Ce-i drept, una de proporții mult mai mari decât mă obișnuisem eu să văd. Curiozitatea mea profesională m-a făcut să intru în vorbă cu doamna.
– La ce folosiți planta asta?
– Beauty, îmi spune ea. Hair mask, face mask. It’s very healthy. Also, you can drink it. It’s aloe vera, you know? Very healthy.
Imediat în clipa aceea mi-am amintit cum mai mulți ani în urmă, când îmi cădea foarte tare părul, borcanele cu aloe vera, atât de activ promovate și atât de frumos descrise de o cunoștință, așa și nu au mai apucat să intre în viața mea. Probabil pentru că am o reținere față de sănătate naturală conservată în borcane. Citisem mult pe atunci despre aloe vera. Și toate surse spuneau într-o voce: FACE MINUNI!
Aici insă, am mers repede până la standul spre care mi-a arătat doamna ca să descopăr că nu mai e nici urmă de frunze de aloe. Se duc repede, îmi explică ea. Cine se pricepe, le cumpăra rapid.
Văzându-mă probabil puțin dezamăgită, mi-a dat o jumătate din frunza sa. Am reușit să fac din ea o mască de păr, o mască de față, dar cel mai important a fost cocktailul de azi dimineață.
Aloe are o textură gelatinoasă, în plus e foarte amară. Dar amestecată în blender cu zeamă de lămâie, suc fresh de portocale, miere și câteva funze de busuioc sau mintă proaspătă face minuni, dimineața, pe stomac gol. Iese o băutura extrem de energizantă și plăcută la gust. Faceți o probă. Și mai ales faceți din asta un obicei. O să vă placă. Și organismului vostru la fel. Plin netul de rețete. Dar pentru început, găsiți n loc pe pervaz pentru o plantă de aloe. Pup din Montreal.
Da, apropo, de azi încerc să scriu și în engleză. Pentru o universalitate mai mare. Așa că nu ma penalizați prea dur pentru greșeli. Învăț în fiecare zi.