Hai că e timpul să vobim şi despre asta. Despre 8 martie. Unele o fi având mai mare noroc la gesturi neordinare. Dar, în general, în ziua asta cele mai mari vânzări sunt la parfumuri, poate bijuterii şi într-un caz foarte fericit – la lenjerie. Deseori, acestea se cumpără în fix 2 exemplare. Ca şi acasă, şi în afara ei, totul să fie la fel: la fel să sclipească, la fel să miroase, la fel să ademenească. Pentru ce? Ca nu cumva să se piardă din preţiosul confort personal. Laie se schimbă pe bălaie, doar pentru ca bălaie e un pic mai proaspătă decât laie, dar în rest, totul e la fel. De aceea, la capitolul cadouri, mai cu seamă, se bifează, decât se impresionează. Mi se par amuzanţi bărbaţii care revin acasă din deplasare cu 2 cadouri similare luate din dutyfree. Unul pt doamnă şi altul pentru iubită. Doamnele oftează, iubitele îşi fac speranţe. Iar, el, crede satisfăcut că şi capra şi varza au rămas împăcate. Ce-aş mai da să stau puţin de vorbă cu vânzătoarele din dutyfree. Iată unde se ascund toate tainele sufletelor zburătoare (la modul cel mai direct).
Revenind la 8 martie. Mi-e milă de bărbaţi că au această sărbătoare în calendar. Chin şi năcaz. Banalitate şi consumerizm aiurea. Unii poartă în sms denumirea parfumului visat, alţii umblă cu palmele-luntre căutând sutienul care oricum va fi scos mai repede decât vei clipi, iar prin pietricele şi metale preţioase se spală cei mai vinovaţi. Sub pietre şi metal e mult mai uşor să-ţi ascunzi păcatele.
Eu aş fi de-acord ca bărbaţii în ziua asta să muncească, iar noi să nu ieşim la muncă. De dorit, oficial, prin lege. Uite ăsta ar fi un adevărat 8 martie. Şi aş mai fi de-acord ca din 8 martie să se anunţe că taţii sunt obligaţi să-şi ia concediu paternal, cel puţin 3 luni. Ca în Suedia, de ex. Şi aş mai fi de-acord să văd mai mult decât 3 femei în cruce participând la luarea deciziilor în Moldova. Iar, Лучший подарок на 8 Марта – вибромассажер!, tigăi şi toate celelalte ţineţi-le pentru altă dată.
Maică mea, până acum îşi aminteşte, deşi asta s-a întîmplat mai bine de 20 de ani în urmă, când taică meu şi cu frate meu au plecat pe 7 martie la pădure şi s-au întors cu un lighean plin de viorele. Iată, de ce avem noi nevoie. Nu toate. Unele dintre noi. De flori şi de fiori.