Browsing Tag

cinema

EVENIMENTE

CE UNGEM PE PÂINE, AIA MÂNCĂM

Zilele acestea la Chișinău se unge pe pâine Domnica. La cât de expirat este subiectul și mai ales subiecta, mă mir și nu mă mir cum se  încearcă acumularea vizualizărilor pe seama ei. Mai înțeleg când se scufundase vasul și am rugat-o pe Ana Mardare s-o găsească de sub pământ și să-i fure un interviu. A fost primul interviu cu eroina. Interviul a fost cumpărat de la Jurnal cu mulți bani de o sumedenie de televiziuni din întreaga lume, iar Ana a luat o primă binemeritată. Atunci era actual. Atunci nu conta ce prostii scoate pe gură. Conta să aflăm cine este ea. Dar acum, când știm cine este, de ce o mai ungeți pe pâine? Oare audiența de 3 zile poate fi comparată cu răul pe care îl faceți transformând acest personaj în vedetă, mai nou, și în una dintre cele mai sexi femei ale Moldovei? Mă întunec.

În schimb, m-a luminat o fotografie acum câteva seri. Unde regizorul Igor Cobîleanski  pășea falnic pe covorul roșu al Ceremoniei Premiilor GOPO, alături de un cuplu misterios.

igorbab3 Continue Reading

De-ale mele

7 ZILE. DESPRE CHIȘINĂU.DE BINE.

Am revenit acasă, la Chișinău, și am descoperit că s-a schimbat parola de acces la wifi. Am sunat la Moldtelecom. După doar câteva luni petrecute acolo, unde formulele de politețe elementare nu se limitează doar la ”Bună Ziua”, fără să-mi dau seama, în afară de ”Bună ziua” am întrebat: ”Ce mai faceți?”. Știu că sună foarte ciudat să întrebi un tehnician necunoscut de la Moldtelecom ce mai face. Dar multă lume pe glob așa percepe comunicarea de zi cu zi. La celălalt capăt a urmat o pauză de 3 sec. Apoi, întreabarea: Spuneți care este problema.

Am  coborât pe Pușkin,  în scuarul liceului Gh. Asachi. Băncile tricolor, aranjate în fața unui ecran pe care rulau niște imagini cu icoane, m-au făcut să înțeleg că mi-au scăpat niște știri. În afară de faptul că scuarul, destul de încăpător, brusc a devenit destul de mic, aceste bănci tricolor mi s-au părut o pedeapsă nemeritată pentru Chișinău, de rând cu ceea ce rula pe ecran.

Am coborât din mașină și am început să pășesc prin asfaltul spart și bâltoci pline cu țârfâială. Și m-a lovit în față un vânt rece și neprietenos. Și m-am gândit la primar. Iar. Și apoi nu m-am mai gândit la el

Vreau să mă schimb. Vreau să văd cât mai multe lucruri bune în jurul meu. Lucruri care mă uimesc plăcut.

Într-o săptămână de aflare la Chișinău ele au fost destul de multe, aceste momente plăcute de uimire.

conferinta

Continue Reading

EVENIMENTE

PREMIERĂ! UN FILM DESPRE IUBIRE ÎN TOATE „CULORILE”


 

<RO> A fost o perioadă în relaţia mea cu Viorica, acum 2 ani cred, când pur şi simplu a dispărut din vizor. Nu ne vorbeam, nu ne sunam, nu ne întălneam. Nu că ar fi fost mult mai activă comunicarea noastră până la asta. Dar, cel puţin, 1-2 ori pe săptămână ne vorbeam la telefon. Aici însă, a fost o tăcere totală. Când am sunat-o să întreb ce  s-a întâmplat, mi-a spus simplu: scriu un scenariu. Îmi este greu. Trebuie să transmit o idee foarte importantă, dar să o transmit aşa ca lumea să o prindă, să o înţeleagă şi să o accepte.  Peste ceva timp mi-a trimis şi scenariul să-l citesc.  Viorica are un talent mare în a rămâne femeie în meseria sa cinematografică. Adică în a ţese intuiţie, cu experienţă personală şi cu întortocheri de situaţii psihologice foarte interesante. Mie scenariu mi s-a părut curios, bineînţeles că am adăugat eu ale mele 5 kapeici, dar neînsemnate. Apoi Viorica iar a lipsit din vizor. Intrase în producţie. Producţie anevoioasă, complicată, cu casting, costume, echipamente, locaţii, filmări nocturne. Apoi a venit o altă perioadă, poate chiar mai complicată. Post producţia. Montaj video, (montaj) sunet, grafică, muzică specială pentru film. Ce să mai zic?  Cinematografia are o bucătărie atât de complicată, atât de consumatoare de energie şi eu încă multe nu le cunosc. Lucrurile devin şi mai complicate când trebuie să te încadrezi într-un buget, să renunţi la idei bune pentru că nu ţi le poţi permite. Sponsorii nu stau la rând să-ţi suplinească bugetul şi trebuie să te descurci cu ce ai şi pe lângă asta, mai trebuie să respecţi deadline…care, firesc, se schimbă de vreo 3 ori cel puţin. Eu mai apucam, în trecere pe la studioul Atelierului Sergiu Prodan, să văd frânturi de dialoguri, câteva scene şi să o tot întreb, hai când îl scoateţi, hai c ând, că ard de nerăbdare.culorile_20

Continue Reading