Bintuie un virus. Unul foarte naspa. Iti infunda nasul, nu mai poti deloc respira spre seara.Iti vine mereu sa stranuti, dar nu tot timpul iti iese. Si asta e foarte enervant. Trag apa cu sare pe nas, ustura si injur in minte tot globul pamintesc, apoi incepe putin sa ma lase. Dar obsev cum ii atinge pe cei din jur. Familie, colegi. Deci, paziti-va. Bantuie un virus.
In aceasta toamna, fara sa-mi dau seama, am pornit sa realizez un vis mai vechi de-al meu. Acela de a petrece si altfel sarbatorile noastre. Acum 3-4 ani am scris un proiect. Am ajuns pina la a negocia cu cei de la Cartea Recordurilor Guinness. Vai, cit business e si acolo. Pentru a certifica un record iti cer sa le respecti proceduri, sa platesti cu bani grei echipa de experti si tot sa. Deci era nevoie de prea multi bani pentru o idee aplicata in MD. Si nu-s buna eu la a-mi vinde ideile. Ma pricep la a le inghesui in cap, dar nu si la a bate pe la usi cu: dati-mi si mie niste bani, am o idee geniala. Multi bani. Asa ca am ramas cu proiectul neimplinit si l-am lasat de-o parte pentru vremuri mai senine.
Acum, de citeva saptamini, ma framint cu Hramul Chisinaului. As fi putut sa ma ascund dupa diverse circumstante si obstacole si sa-mi petrec aceasta zi cumva mai omeneste. Nu, m-a impins pacatul sa-mi iau belea pe cap. Dar, ce belea.Vom organiza cu Jurnal Tv primul din istoria Chisinaului show gastronomic in plina strada.
Hramul Chisinaului pentru mine, in special in ultimii ani, cind am devenit mai critica si mai pretentioasa, este mai tot timpul o deceptie. Mesteri populari, minunati, scumpi si talentati, inghesuiti pe un gazon, fara mese, fara scaune, vinzindu-si munca direct pe jos, pe trotuar. Concerte fara un concept mai iesit din comun, scenarii create nu de dragul sarbatorii ci pentru a unge ochii. Deci, sufletul meu nelinistit, cauta ma mult. In primul rind, niste traditii instituite si respectate de-a lungul anilor. Cum ar fi o stilistica vestimentara si cromatica a Sarbatorii. Toti Chisinauienii ar trebui de buna voie si mai ales cu multa mindrie si bucurie sa stabileasca culoarea orasului lor. Daca e alb, alb sa fie, vorba cintecului. Daca praful nu va permite sa vedeti alb, hai sa alegem o alta culoare. Si sa poarte toata lumea aceasta culoare in par, haine, accesorii, drapele. Cei care nu au aceasta culoare in garderoba sa poata imediat sa-si cumpere in strada un tricou, o boneta, o ghirlanda sau o geanta de culoarea orasului. Olandezii au ales oranjul pt ziua lor nationala. De ce nu si-ar alege si chisinauienii culoarea pentru a o purta si a aduce un omagiu orasului lor? Oare nu ne-ar face asta sa ne simtim mai aproape? Tot de Ziua Reginei olandezii organizeaza si cea mai mare vinzare de second hand. Dar ce second hand! Asa cum pentru noi second handurile reprezinta notiuni gen sarac, murdar, rupt si mai ales purtat de altcineva, am putea sa organizam ceva ce ne reprezinta. De ex, sa avem cel mai mare Tirg de Mirese, adica fete nemaritate, care sa-si demonstreze calitatile, in speranta gasirii unui mire. Sa vinda o mincare gatita de ele, o haina cusuta sau crosetata de ele, sa demonstreze ce conseve pt iarna pot face, cum se pricep la cusut un nasture direct pe sacoul imbracat sau cit de repede pot lega o cravata. As mai organiza o parada anuala a tinerilor designeri, pe care sa-i sustina statul sau chiar primaria si pe care sa-i incurajeze sa munceasca pt aceasta tara. O expozitie de lucrari trasnite ale artistilor liberi. Sa poata oamenii patrunde in atmosfera in care traiesc cei care creaza in Moldova. As face o competite de purtat neveste in brate sau de fugit pe tocuri. Vai cite as face..dar pina vor veni la putere oamenii pe care il vor interesa si alte idei decit mocirla in care traim si mucegaim de atitia ani, va invit la ceea ce indrazneste o televiziune ca Jurnal Tv sa organizeze. Pe 14 octombrie, in fata Primariei vom folosi 300 kg de ciuperci pentru a face cea mai mare ciulama de ciuperci din toate pe care le-ati mai vazut pina acum in MD. Vom pregati si 3 ceaune de 50 de kg de mamaliga. Cel putin acesta ne e planul. Poftiti la Hramul nostru.Am emotii mari. Dar oare nu de ele e nevoie pentru a ne descreti putin fruntile!?
