În ultimele două săptămâni de 2 ori mi-am pierdut portmoneul.
Prima dată, eclipsată de o supărare, l-am rătăcit în aeroportul din Stuttgart. Alergând, nebună de cap, l-am găsit în mâinile unei nemţoaice care căuta în el vreo carte de vizită cu telefonul meu, ca să mă poată anunţa că s-a găsit portmoneul. Despre onestitatea nemţilor am mai auzit şi înainte.
A doua oară, eclipsată de bucuria revederii unor oameni dragi, l-am pierdut fără să ştiu unde, ca a doua zi să fiu anunţată prin fb că portmoneul mă aşteaptă la Clubul 513. Iar eu nici măcar nu descoperisem încă că îmi lipseşte. Tare plăcut e să găseşti ceea ce nici nu ştiai că ai pierdut.
Acesta este un semn, ştiu. Prima dată poate fi o întâmplare, dar unde e a doua oară, poate fi şi a treia. M-am bucurat că onestitatea nemţească s-a regăsit şi într-un club din Chişinău. Mai jos îl vedeţi pe Andrei, barmenul de la 513, care aproape că s-a supărat când la întrebarea dacă toţi banii sunt pe loc, i-am spus că nu prea cred:) Toţi banii erau pe loc. Ar fi fost extraordinar să fie chiar mai mulţi decât pierdusem:)).
Mulţumesc, 513. Apropos, azi am aflat că Alexandrina Hristov va da un concert la 513 săptămâna viitoare.