Poate cineva isi aminteste, eu nu-mi amintesc un an in care sa fi avut vreme atit de frumoasa la mijloc de noiembrie. Probabil ca de asta, lumea a fugit azi de rutina urbei spre aroma codrilor batututi de toamna. Sa prinda un weekend cu citeva ore din ramasitele de soare ale acestui an.Soseaua spre Leusieni a fost impinzita de oameni,masini, gratare.Am vazut si ciupercari cu pungile goale.Ultima iesire la natura…Cind gasesc timp sa ma duc dupa ciuperci, de fiecare data am emotii.Oare ma intorc cu plinul sau nu am noroc azi. 
Din cite stiu nu a fost un an al ciupercarilor. Asa ca eram mai mult sceptica. Dar am descoperit acum o saptamina un loc atit de frumos in Codri incit, bucuria de a revedea privelistile ruginite ale padurii a prevalat asupra indoileilor mele de ciupercar.Azi am avut un vinat bun. Am respirat aer de noiembrie, am cules ciuperci pentru mai mult de-o ciorba, am baut ceai de tei la marginea padurii. Cred ca anume dorul acestor clipe il duc cei care se afla departe de Moldova. Gratie unor astfel de momente mai reusesc sa-mi tin la suprafara patriotismul slabit de puteri.
P.S.Nu ma intrebati unde-i locul cu ciupercile. Ciupercarii nu-si tradeaza secretele.Cit despre locurile pentru terapie impotriva patriotismului rasculat – astea fiecare si le alege dupa propriul plac.