Azi putea fi şi o zi mai proastă. Iar durere-n gât, n-am apucat o odihnă pe-ndelete. Pentru asta aş mai avea nevoie de încă 2 zile numai pt mine. Şi fiindcă în restul săptămânii nu apuc să fiu o mamă aşa cum cred că ar fi bine, încerc să concentrez aceste plăceri în weekend.Două experienţe noi am trăit cu această ocazie. Prima e legată de un carusel aflat lângă Circ şi a doua de o vizită la saună. În ambele cazuri, eu am fost pe post de mamă. Adică stresată.
Să începem cu acel carusel, bată-l norocul. Nicăieri nu scria vârsta de la care e permis accesul . La casă se numărau banii, vânzătoarea era o nesuferită, care din lipsă de bancnote mărunte ne-a vândut mai puţine bilete, închizându-ne iritată geamul în nas. Când însă a fost întrebată dacă plătim şi biletele copiilor, fără a ezita, a spus că da, dar nu are rest să ne dea,deci nu ne dă bilete.Puşi în faţa unei dileme, am purces spre carusel. Speram măcar acolo să găsim mai mult[ înţelegere. Pe naiba. Băieţii de acolo erau mai haini decât fata cu biletele. Nu porneau maşina pentru că la calcul nu le ieşea un bilet pe care, tot ei, pe undeva l-au rătăcil. Într-un final, Vortexul (aşa i se spune torturii) a pornit alene până la a accelera şi a ne răsuci atât de tare încât un matur putea da afară şi intestinele, d-apoi un copil de 3 ani şi jumătate. Am avut un scurt atac de panică, pentru că habar nu aveam cât va dura acest chin şi atunci am început să strig la Sonia pentru a păstra contactul cu ea.Când am vazut cum i se răsuceşte capul, mă apucau fiorii. Mi s-a părut un calvar care a durat o veşnicie. În realitate însă, au fost cam 5 min. Timp în care m-am simţit ca în centrifuga unei maşini de spălat. M-am speriat că voi avea de îndurat consecinţe de pe urmă acestei imprudenţe. A mea, dar şi a băieţilor lacomi de la carusel. Imediat cum s-a oprit maşinăria însă, copilul meu de 3 ani şi jumate a exclamat: Mama, mai vleau!!!
Unde aştepţi şi de unde sare.
Am mers şi la saună. Cu o săptămână înainte le-am promis fetelor mele acest lucru. Ideea mi s-a părut din ce în ce mai nereuşită odată cu apropierea de ziua mersului la saună. Dar n-am putut renunţa. Aşa e când faci promisiuni celor mici. Sauna şi copii pot face parte din acelaşi tablou doar dacă cei din urmă sunt: fie bebeluşi manevrabili, fie copii trecuţi de 5 ani. Cam pe la vârsta asta motivaţia “face bine la sănătate” începe să aibă vreun sens. Şi mai capătă copii la această vârstă o aptitudine, pe care noi, adulţii, o cam subapreciem. Puterea de a ne concentra. Copii trecuţi de 5 ani deja sunt capabili să se concentreze, să dea dovadă de ambiţie şi mai ales de prezenţa unui scop. De ex: vei putea sări în piscină, doar dacă vei sta 5 min în saună. Bineînţeles că într-un final sauna s-a transformat în preţul pe care trebuia să-l plătesc pentru corigenţele mele părinteşti anterioare. Aşa încât curiozitatea bunei mele amice cu care eram la saună a dat peste margini şi m-a întrebat ceva legat de bucuria acestei odihne. La care eu, foarte sincer am recunoscut. Fiecare tip de odihnă îşi are clientul. Şi pentru a merge la saună trebuie să mai creştem. Nu e chiar atât de simplu să combini puţinele tale interese cu cele ale unui copil.Bineînţeles, unii vor spune că nimic nu poate fi mai prioritar decât copilul. Fără îndoială. Încerc să mă consolez cu gândul că nu durata contează, ci calitatea timpului. Şi mai ales consecinţele. După saună lumina în casă a stins devreme.Semn că somnul a venit de bună voie.Iar înainte de somn a răsunat deja binecunoscutul:Mama, mai vleau…Melgem şi săptămâna viitoale?
Sper că experienţele mele părinteşti vi s-au părut, cel puţin, citibile.
Pe final vă ofer un spot de publicitate pe care l-am descoperit acum câteva zile şi mi-a plăcut. Mai ales mesajul de final.