Browsing Tag

culture

CANATA

VOI CUM VREȚI, DAR EU NU MAI AM TIMP

După 8 luni de trai într-o țară plină de emigranți (inslusiv din Moldova), unde poate un om și jumătate, din cei pe care i-am cunoscut, a auzit despre Moldova, m-am gândit că nu mai am timp.

Eu nu am timp să aștept până când se vor termina alegerile în Moldova. Și nici nu vreau să aștept până Agenția Turismului o să adune încă vreo 8 mii de euro pentru o altă perlă cinematografică de atragere a turiștilor. Nu mai vreau să am timp până vor trece încă vreo ….sprezece ani după alegeri, până cineva din cei care tare mai râvnesc la putere în Moldova vor începe, în sfârșit, să investească în identitatea și imaginea acestei țări.

Înțeleg că nu avem petrol, munți, mare și respectiv turism, nu avem drumuri, ceasuri de lux (decât pe mâini de deputați), ciocolate fine, noi nu construim mașini de calitate, noi nu avem arhitectură veche, nu avem cinematografie, nu avem marijuana și prostituție legalizată. Noi nu avem un capăt de ață de care să ne agățăm ca să construim o identitate națională…ar zice unii. Dar eu cred că un capăt de ață noi totuși avem. Dar fix un capăt, bun de agățat. Continue Reading

23 March 2014

De-ale mele

PENTRU PĂRINȚI KLUMEA ȘI COPIII LOR CUMINȚI

Există un sigur succes, să fii în stare să-ți duci viața în felul tău. (Louis Aragon)
Aceasta este achiziția mea de înțelepciune de azi. O frază pe care o voi repeta des copiilor mei si de care voi încerca să nu uit nici eu. Cu toate că eu am impresia că am știut întotdeauna despre această povață.

Între ore în șir de franceză și cuvântul “casă” de care am cam uitat, nu știu cum, reușesc să mobilizez niste oameni tare interesanți, dragi și talentați. Eu peste ocean, ei la Chisinău. Toate prin skype. Cu unii discut bugete, decor, gastronomie, artizani, cu alții vânzări, logistică, concursuri de talente si ateliere de creativitate. E tare greu. Tare, tare greu. Toată nebunia aceasta amestecată cu zile în care încep scoala la 9 si ies din Univesitate la 22 mă face să mă simt …cum să spun..ocupată.

Ca să anticip întrebarea “De ce îmi trebuie mie asta?”, voi răspunde: Eu fac asta pentru mine. “Mine” cu pasiunile mele, copiii mei, părticica frumoasă a țării mele despre care vreau ca tot globul să afle si dorul pe care îl port în suflet pentru oamenii minunați cu care putem face, ca pe vremuri, o echipă. Ca să avem de ce aminti la bătrânețe.
Voi ați hotrât deja de ce vă veți aminti la bătrânețe? Nu? Atunci nou venim spre voi! Continue Reading

21 March 2014

IAMANIA

”MÂNDRIA” – INSPIRATĂ DE IE

Dacă măcar 75 % din câte am pus noi la cale se vor împlini, voi crede și mai mult în minuni. Anul acesta Klumea va organiza o nouă ediție de IaMania. O minune este deja faptul că reușim, de la distanță, prin sfânta putere a internetului, săfacem echipă cu oameni tare talentați. Acum nu vă spun nimic despr ei. Dar cum o scoatem în capăt voi avea grijă neapărat să aflați numele celor care nu au nevoie de prea multe motive ca să intre în horă. Singurul motiv este că nouă la toți ne place,la nebunie ne place, ceea ce punem la cale.

Bani? Nu, noi încă nu avem nici un ban, nici un contract, nici măcar o promisiune. Avem speranțe și mailuri trimise pe la parteneri cu care am mai colaborat și pe la instituții de stat, de unde mă tem că răspunsul va veni după festival. Nu pot ascunde faptul că asta mă decepționează. Dar nu suficient pentru a renunța. Și dacă mă veți întreba de ce nu mă astâmpăr, când am ales pentru moment să trăiesc în altă țară, dacă bani oricum nu se fac din asta și statul nu are nevoie de asta, am să vă zic că cineva drag, demult, m-a făcut să citesc celebra scenă cu Vulpoiul, Micul Prinț și îmblânzirea. Căutăți-l pe Antoine de Saint-Exupery. Acolo se ascunde răspunsul.

21 February 2014