Această zi a trecut sub semnul trăirilor de suflet. Și pentru că sufletul nu este un camion de mare tonaj, când îi vine greu să care ceva după el, se descarcă sub forma unor lacrimi. Acest moment de eliberare l-am simțit la Palanca, când am primit o pâine mare și fierbinte din brațele Snejanei, după ce un grup de copii din sat ne-au oferit o primire atât de frumoasă și atât de emoționantă încât nu mi-am putut stăpâni emoțiile. Dar să ajungem până acolo. Azi grupul de fotografi a continuat călătoria GUSTAR EXPERIENCE pe meleagurile noastre. Azi ne cunoșteam puțin mai bine, discuțiile au devenit mai calde, de la priviri distante am trecut la glume, luat peste picior și îmbrățișări prietenești.
În afară de faptul că e foarte cald, luna august este extraordinar de ofertantă pentru a explora Moldova. Săptămâna aceasta sunt pe drumuri. Călătoresc cu 11 fotografi prin țară. 7 din acești fotografi sunt din Moldova, dar nici măcar ei nu au vizitat până acum multe din locurile pe care le-am ales drept destinații pentru acest photo trip. Azi vă arăt pe unde am hoinărit cu aparatele foto în prima zi de proiect.
La Chișinău, de 2 ori pe an, se adună vinificatorii locali, mari și mici, în jur de 30 de companii, pentru a-și prezenta noile vinuri, noile medalii și deci noile motive de mândrie. Iar vizitatorii, cine cu invitații, cine cu bilete cumpărate, primesc fiecare câte un pahar de vin în dar, degustă vinurile și se dau cu părerea. Pe 26 mai am avut și eu ocazia să particip la Vernisajul Vinului, la cea de-a X-ea ediție.
Ieri am postat pe FB o poză cu mămică-mea, pozând cu un certificat, oferit de Agenția Turismului a Republicii Moldova. Mai apoi pe www.pentru.ea pozele au devenit o știre. Apropo, vă mulțumesc pentru asta. Datorită Nadei Darie, care mi-a transformat amuzamentul în știre, mi-a picat fisa.
M-am gândit puțin azi și am decis să vă întreb ceva. Ce credeți dacă, pentru prima dată în viața mea, voi lua în serios un titlu? Ambasador al Turismului Moldovenesc. Sună magnific de măreț! Și îl primești doar pentru 2 ani.
Cum numai trec de aeroportul Chișinău încep să întâlnesc oameni cu fețe încremenite. Nu, mie nu mi-e mai ușor să critic de departe, fiind plecată din Moldova, așa cum îi văd pe unii că mai tot timpul mă apostrofează. Și nici nu mi-e mai simplu să rămân zâmbitoare și împlinită când vin în Moldova, știind că voi pleca în curând, cum mă apostrofează alții. Mai pe scurt, oriunde m-aș afla, mie îmi este mai ușor, in viziunea unor oameni.
Deși nici părinții mei, darămite niște străini, nu au cum ști când îmi e mai greu și de ce.
În schimb, eu sunt un om foarte curios. Și datorită acestei calități viața mea este nu ușoară sau grea, ci foarte interesantă. Iar când viața este interesantă, te simți mai des fericit, decât nefericit. Și atunci, m-am gândit eu, poate moldovenilor anune “curiozitatea” le lipsește pentru a fi mai puțin frustrați și mai zâmbăreți. Dar curiozitate de aceea, sănătoasă, ca a unui copil căruia nu i se mai termină: “de ce” – le. Pentru că atunci când curiozitatea ta este trează, reușești foarte bine să te deconectezi de la grijile tale și să-ti focusezi atenția pe alți oameni, frumoși, deosebiți, talentați, speciali, unici, extraordinari. Mă simt o norocoasă, pentru că sunt curioasă.
ROCHIE DE LA EUGEN HUDOROJCOV. SPECIAL PENTRU CONCURSUL ”MÂNDRIA”
La doar câteva zile după Ia Mania, jurnalista Rodica Trofimov și fotograful Florin Tăbârță m-au scos din oraș pentru o sesiune foto.Urma să apară în revista Felicia. Fotograful a ales să aterizeze la Tribujeni. Da, eu știu că peisajele frumoase ale Moldovei nu se opresc la Orheiul Vechi, dar acea după amiază mi s-a părut mirifică. O stare de spirit care s-a întipărit întocmai în aceste fotografii. Caniculă care topea machiajul ca pe o înghețată, o linișteeeee….cum numai la țară, ziua în amiaza mare poți găsi, și o frumusețe de natură pe care atât ochiul omului cât și obiectivul aparatului foto nu aveau cum să o lase neobservată. Fiind întrebată cu ce mă voi îmbracă, răspunsul a fost imediat. În cele mai frumoase haine de la Concursul ”Mândria”.
