Nata cum Canada? Nata cum acolo? Nata v-ați adaptat deja? Nata cum v-ați adaptat? Nata ți-i greu? Nata cum să ajungem și noi? Nata unde găsesc cursuri de franceză? Nata este de lucru? Nata cum te descurci? Nata cum la lecții? Nata din ce trăiești? Nata nu te stresează așa de mulți gay? Nata nu te deranjează așa de mulți arabi? Nata ți-i dor de roșii moldovenești? Nata e frumos acolo?
De un an de zile răspund la aceleași întrebări. Sau nu răspund, dacă nu am timp. Mi-am promis să nu mă grăbesc să-mi fac concluzii. Mi-am promis să nu laud nimic. Majoritatea celor plecați au aceleași porniri, când schimbă locul de trai. Să se minuneze de fiecare frunză și colț. Povestesc despre cum oamenii îs mai buni, iarba e mai verde, laptele e mai gras. Pe mulți știu că asta îi irită. Nu vreau să irit pe nimeni. Mai ales că sunt atâtea pro și contra. M-am luat 1 an ca să mă dumeresc ce-i cu toată migrația aceasta, ce-i cu cu Canada mult aclaată și cu iarba care la străini e mai verde. Vă spun cu toată certitudinea : nu e suficient 1 an pentru un verdict definitiv, dar e destul ca să îți poți face niște idei. În fiecare zi din acest an aș fi scris câte o istorie nouă, nu neapărat pozitivă, și apoi le-aș fi adunat toate într-un mănunchi de amintiri. Cel mai mult mă întristează că ziua are doar 24 de ore, iar evenimente au fost atât de multe, încât cea mai mare parte din ele au rămas pe policioară, pentru altă dată, adică pentru niciodată.Dar acum o să scriu.