Uniii scriu cărţi, alţii doar sms-ri.Şi unii şi alţii fac bine – se exprimă. Am fost taxată pentru prea multă sinceritate pe blog. Cică, de ce oamenii chiar ar trebui să ştie totul despre mine. Chiar aşa. De ce? Oricum acest totul e atât de relativ. Noi, nici măcar în faţa oglinzii, nu ne recunoaştem nouă înşine totul. Iar nevoia de exprimare nu e decât o posibilitate de eliberare.Altfel crăpăm.
Natura, topirea în ea, ascunderea în ea, evadarea în ea, respirarea ei, admirarea ei, contemplarea ei, răpirea ei, risipirea în ea, tânjirea după ea. Am intrat pe ultima sută de metri înainte ca să ne retragem prin vizunile cui ne are şi să ne sugem labele încărcate cu amintiri şi dor în serile cu ger.
Rug, chitară,lemne, soare, cahor, ciuperci, placinte, caşcaval tare bun, muzică, prieteni, fum, pui de somn pe bancheta din spate…deci se poate şi altfel.
