SĂ LE FIE CLAR LA TOȚI
Scriu pentru că îmi place și pentru că mă simt liberă să fac tot ce vreau. Deci păstrați nevociferate orice fel de comentarii acide vis-a-vis de această intenție. Scriu o carte. Cartea are deosebit de atractivul titlu “CARTEA CU TITLU ATRACTIV”. Titlul a fost inspirat de unul dintre comentariile voastre. Poate succesul acesteia va ajunge peste mări și țări, poate vă rămîne în faza embrionară. Why not? Să zicem că nu mă voi simți suficient de mult încurajată. Chiar îmi rezerv dreptul ca într-o bună zi să apăs inocent pe un delete, dacă mă enervez. Dar sper să nu. Vreau doar ca cei care vor dori să mă apostrofeze într-un fel sau altul, să mă întrebe înainte de asta dacă MĂ interesează ce cred EI despre asta.Oare cum ar fi asta? Stimată Nata, vrem să vă întrebăm daca sunteț de acord să vă f… un pic pentru lipsă de modestie și vedetism.
Oare care ar fi primul pas? Ce fac oamenii care vor să dea jos de pe ei o povară? Dar oare vreau eu să dau jos o povară? Nu. E povara mea și o port cu mine. Și nu simt deloc necesitatea să scriu despre ea.
Așa s-a întîmplat că azi am reușit să împart niște prime. A fost o emoție plăcută și plină de recunoștință pentru cei grație cărora satisfacția mea pentru job nu este una deloc ușoară. Băieții au reacționat diferit de fete.Ca niște adevărați vînători. Au primit din vînatul comun și au hotărît să sărbătorească cu toată echipa. Ananas, napoleon, zâmbete.Frumos, mai pe scurt.
Rîndul i-a ajuns și lui Alecu. I-am dat prima și în schimb, am primit de la el o povestire din cartea lui Florin Piersic jr. Istoria se întitulează The Producer. Alecu a fost destul de insistent chiar și văzînd că nu mă prea rup să citesc timp de 5 min o povestire de pe fix 2 pagini. Dar a fost ceva acolo care m-a atras. Poate pentru că exact cu 5 min înainte de asta am postat pe blog întrebarea despre carte.Reacțiile oamenilor pe blog au fost diferite, dar incitante.
So, încerc să fiu promtă și să reacționez la feng shui.Povestirea a fost superbă. M-am regăsit în ea. Eram gata să plîng și să rîd în același timp. Dar am simțit că într-atît de tare de de plîns încît îmi vine să rîd. E groaznic. Acest sentiment al autoidentificării cu un om pierdut.
Zacalibeală…asta simt acum. Să fie despre asta cartea mea? Uuuuu what a trash topic. Cîtă lume perversă s-ar aduna să citească despre zacalibeala unui om. Presupun că mult mai multă decît cei care nu s-ar aduna.Așa-i firea omului. Prea sadistă.
Dar pînă voi decide că nu voi scrie despre ceva anume, iau o pauză. Pînă mâine, or poimâîne. Dă-o măsa de feng shui…..Așa-i Dorin?