Ziua asta a început aiurea…cu o veste despre o viață curmată. Inițiat mi-am dorit ca site-le de știri să înceteze să ofere informații la minut, de parcă ar transmite un meci de fotbal. M-am gândit în acea clipă la coșmarul prin care trece familia Mădălinei Manole și am simțit ca nu vreau să fac parte din cei care generează vizualizări pe google la topicul respectiv. Faptul că un om sănătos nu ar face ceea ce a făcut această femeie este absolut evident. Și atunci de ce să mai cauți explicații la un gest făcut într-o tristă stare de demență? Cunosc această stare și țin minte foarte bine limita între luciditate și demență. O voce în interior trebuie să se facă auzită!Ca să pună capăt acestui delir.Și dacă nu e – bei pesticid. Oribil.
Cît de tare ar trebui să-ți dorești să pleci din viața asta, încît să fii gata să bei și pesticid?
M-am întrebat cît de lipsită de bucurie trebuie să fie șansa de a-ți reface viața personală alături de un alt bărbat, după o căsnicie de 15 ani eșuată?
Cît de neînsemnată pentru o femeie trebuie să fie victoria de a aduce pe lume primul copil la vărsta de peste 40?
Cît de disperată trebuie să fii încît să-ți pui capăt zilelor de ziua ta, tocmai atunci cînd toți ar trebui să-ți dorească să trăiești cît mai mulți ani?
De ce “O 9 Mădălina”(albumul îl puteți asculta pe http://www.bestmusic.ro/madalina-manole/discografie/album-0-9-Madalina-Manole+45840.html) înseamnă o Mădălina moartă?
Și oare toate aceste extraordinare componente ale unei vieți care ar trebui să fie fericită nu au putut răsturna o depresie cauzată de pierderea frumuseții de altă dată?
Mulți se întreabă, iar pe mine nu mă interesează cum va fi înmormîntată. Vezi tu Doamne, sinucigașii nu au parte de mila ta. De parcă lor nu li-i tot una deja.
Nu judec. Mi-e milă. De cei apropiați.Nu moartea doare, ci despărțirea. Dar și ea poate fi atît de diferită…