Bruschetta cu brie și sos de răchițele. Izvar din cidru de mere. Combinația perfectă împotriva anxietății provocate de mâncarea din avioane. Mix de salată cu avocado, ciuperci portobello cu umplutură bestială, pastârnac și morcovi la cutor – toate crescute în câmpul celui mai eco fermier din Marea Britanie – 100 % bio. Varză de bruxelle – inevitabilă pe masa englezească de Crăciun. Cum s-ar zice Wellcome to Great Britain’s world of eco agriculture! Mulțumesc Doamne pentru prietenii împrăștiați prin toată lumea. Mai ales pentru prietene gurmande și vegetariene. Vineri încep explorarea târgurilor de Crăciun londoneze. Sper să vă aduc și vouă niște imagini.
marea britanie
Au si britanicii mare? De ce gay-ii traiesc mai frumos decit hetero? De ce unii imbatrinesc frumos si altii nu?
La o ora de Londra, poti avea mare si soare. Oraselul se numeste Brighton.
Foarte ciudat. Sute de britanici cauta all-inclusive in Turcia, pe cind eu n-as schimba pe nici un ultra-super-all-inclusive ceea ce au ei aici,pe malul La Manche-lui. Asa e intotdeauna. Ce e strain – pare mai dulce.Sau poate in cazul lor – mai ieftin? In primul rind, chiar si atunci cind e cea mai mare arsita, la ei pe litoral e putin racoare. Plajele sunt extraordinar de curate. Daca lasi mizerie pe plaja poti fi penalizat cu vreo 150 de euro. Mincarea pe plaja – proasta, ca peste tot. Fish & chips. Adica o tona de colesterol. Pescarusii atit de obraznici. E suficient sa-ti rupi privirea pentru o secunda si punga cu fructe ti-e goala. Iar noaptea, aceste dihanii isi fac baluri pe acoperisuri si nu te lasa sa dormi.
Atmosfera bohema, pacificista si relaxata din Brighton este dictata de multimea de drapele pictate in curcubeu.
Acestea flutura peste tot,semn ca am ajuns intr-un loc gay-friendly.Eu ii simpatizez.Pentru ca-si cauta de viata lor si niciodata nu-i preocupa in ce esti imbracat,cum ti-ai combinat accesoriile si cu cine mergi de mina (doar daca acel cineva, cu care mergi de mina, nu le pare si lor interesant). Si nici macar asta nu i-ar face sa fie bagaciosi sau lipsiti de bun simt. Ei sunt mult mai couple-oriented decit heterosexualii. Sunt extrem de politicosi si zimbareti. Se mai intimpla si unii mai rautaciosi, dar mult mai rar decit printre hetero. Dar cit de frumos isi decoreaza acestia habitatul. Vazoane cu flori, dantelute, tot felul de bibelouri, stickuri parfumate, luminarele. O poveste fara sfirsit…..Brighton ar avea o alta fata fara ei. Daca oamenii i-ar lasa pe gay sa decoreze lumea- sa vedeti in ce poveste frumoasa si pozitiva am trai cu totii. (aceasta fraza a fost aruncata ca un petec rosu pentru cei de la Moldova crestina si tot felul de organizatii de acest tip).
Sunt si multe cupluri cu virsta peste 60. E curios sa le vezi atitea concentrate intr-un loc. Astfel iti poti da seama cit de diferita e batrinetea.
Poate fi frumoasa: cu o ea, atent aranjata, cu buclele vopsite intr-o culoare naturala, tinindu-si romantic picior peste picior si cochetind cu un el, incaruntit,un pic girbovit, dar atit de frumos.
Dar poate fi si mai putin frumoasa. Cu un el care bolboroseste in continuu ceva sub nas, nemutumit fiind ba de vreme, ba de omleta, ba de hotel, ba de ea. Si o ea: cu pungi mari sub ochi, parul neingrijit, mincind prost(crenvusti, fasole, pastrama si paine) si purtind ceva lipsit de gust si viata.
Ce ii face pe unii batrinei sa fie frumosi si pe altii nu? Cineva mi-a zis ca banii? Altcineva mi-a zis ca totul depinde de mostenirea genetica. Eu cred mai mult in cea din urma.Si pe linga genetica(pe care nu poti sa o dirijezi prea mult), exista si partea de atitudine pentru aceasta perioada inevitabila din viata noastra. Atitudine pe care o cultivi pe tot parcursul vietii tale constiente.
In curind va voi oferi mai multe poze….
Am asteptat atit de mult vacanta asta, incit tot nu pot sa cred ca a inceput. Mai sunt inca niste muschi incordati din inertie. Si pentru ca nu le ofer satisfactie, dimineata simt un soi de tristete: azi nu ma duc la lucru…. Dupa care, o plimbare de citeva ore prin Hyde Park imi aduce acea stare de euforie mult visata.
Londra nu mai este la fel de charmanta si surprinzatoare ca prima data. Mda, nimic nu poate fi ca prima data. Nici macar furnicarul asta de oameni de toate rasele, turisti inebuniti dupa reduceri de 75 %, restaurante cu mincare super buna, Bentley la tot pasul, autobuze cu 2 etaje, si zapaceala cauzata de inversarea directiei transportului.
Am impresia ca parca ar trebui sa invat sa maninc cu stinga si sa ma obisnuiesc sa vorbesc cu telefonul la urechea stinga – atit de ciudat e cu transportul aici.
Ce ma incinta insa, este atmosfera pe care mi-o ofera prietena mea, alaturi de viitorul sau sot. Ne cunoastem mai bine de 18 ani si azi mi-a spus, tinindu-ma strins de mina, ca nu-i vine sa creada ca merge cu mine prin centrul Londrei, cu citeva zile inainte de nunta sa. Eh, fetele astea devin atit de sentimentale cu timpul. Daramite inainte de nunta…