Browsing Tag

moldova

EVENIMENTE

Minune la patrat.Episodul II

Nu, nu am oprit povestea ca sa va tin in suspans. Intelegeam ca trebuie sa ma opresc, ca sa nu ma ia valul. Era important sa vad ce reactie provoaca povestea mea. Ma bucur ca v-a atins aceasta istorie…asa ca voi continua….

Iubita mea vecina de la faza de acceptare a durerii , a intrat in cealalta faza: panica si frica. Nu mai credea ca poate suporta, nu mai credea ca rezista, a zis ca moare (de citeva ori). Consider aceasta faza – cea mai importanta si decisiva in procesul nasterii. Cind femeia obosita si disperata ajunge intr-o usoara stare de dementa. Cind i se pare ca nu va mai rezista nici un minut de dureri. Uite aici, se manifesta acea forta a femeii! Acea forta pe care eu o venerez! Continue Reading

EVENIMENTE

Minune la patrat..continuare…

Am venit seara acasa si dadaca mi-a spus ca a vazut-o pe vecina noastra Natalia, plingind. M-a gindit in prima clipa, ca poate a suparat-o cineva. Era in a 37-ea saptamina de sarcina gemelara, era convinsa ca vrea o nastere naturala si se gindea ca saptamina viitoare va veni fericitul eveniment. M-am dus pina la ea si am inteles ca e usor speriata. Nu stia ca, ce i se intimpla si doare tare sunt, de fapt, primele contractii. Am stat putin cu ea, i-am facut masajul care mai scoate din dureri, am cronometrat intervalul intre contractii si i-am spus ca, decit sa se duca la spital, mai bine sa mai stea acasa.  Sotul ei era plecat cam la 2-3 ore distanta de Chisinau,asa ca i-am propus sa o duc eu la spital. Intre timp, mama-soacra a sunat medicul care urma sa asiste la nastere si pe care Natalia nici nu a avut ocazia inca sa-l cunoasca. 

De aici incepe  adevarata istorie…. Continue Reading

De-ale mele

Ai, da maladetz…

Care carte, care Hakamada….? Președintele își dă demisia. Să-l fi marcat atît de mult postarea mea de acum cîteva  zile și comentariile voastre? Am scris și eu o data în viața un OFF politic…și atunci l-am nimerit drept in ținta.  Da. Internet-ul rules! Atîțîa ani să așteptăm măcar o lumînarica la capătul tunelului. Jurnalele de știri TV  de azi puțeau a democrație triumfătoare, scăpată la libertate.Pralamentul vrea să se reuneasca cînd vrea el, nu cînd vor comuniștii, primarul ia bani de la oraș și-i bagă într-o țeavă cu apă potabilă dintr-o  suburbie Oare cit o sa ne tina nirvana asta?Oare cit…(cele trei puncte nu inseamna ca sunt sceptica, ci doar precauta).

De-ale mele

Nahren – Un nou diagnostic

diagnosis_doctor1Am fost placut suprinsa de reactia civilizata a d-lui V. Filat la cele intimplate azi in sedinta parlamentului. Nu pot spune acelasi lucru, urmarind comportamentul presedintelui. Mi-era mila de el. Cind l-am vazut asa, rezemat pe umarul d-ei Z.Greceanii, cu capul plecat si privirea-i obosita iesita de sub fruntea-i lata, ma apucase o jale. Nu mi-a placut deloc ce am vazut. Ce pacat ca unii alesi ai poporului nu inteleg la timp ca poporul nu-i mai vrea. Ce pacat ca nu-si pot face bagajele inainte ca sa li se arate cu degetul spre usa. Ce pacat ca nu-si pot accepta umila situatie, sa plece capul si sa se retraga. Pentru ca cel putin sa-si pastreze “fata” in fata celor care inca i-au mai votat. Si din acestia nu sunt chiar atit de putini. Cred ca un psiholog bun ar putea talmaci orice cuvint din memorabilul discurs al d-lui Voronin. Eu cred ca nu trebuie sa fii mare psiholog ca sa intelegi ca “Nahren” este de azi un nou diagnostic. O afectiune cu tendinta de agravare. A celor care nu stiu la timp sa se retraga. A celor care si-au infipt prea adinc coltii in carne. Oare sa-l predispuna atit de negativ pe d-ul presedinte sarbatorile nationale?

 

EVENIMENTE

27 august.Partea frumoasa a independentei.

N-am rezistat. Am iesit putin in oras. Am vrut sa vad fetele oamenilor. Am vrut sa vad piata. Spiritul independentei a trezit cetateanca din mine si a adus-o drept in fata Catedralei. In piata – un concert al diferitor colective de copii. In parc – un iarmaroc improvizat al mesterilor populari. Cu toate ca arta populara deseori ma enerveaza prin triumful kitchului in ea, astazi m-au suprins placut citiva oameni talentati.

img_1375

Acesta este Mircea. Un baiat foarte haios, comunicabil si fara inhibitii. Graseiaza ca un adevarat frantuzoi.Locuieste in s. Pelivan, r.Orhei. Tatal lui nu mai este. A invatat sa creieze tot felul de casute si bisericute din cotilet. Zice ca ii place foarte mult. Isi apreciaza lucrarea din poza cu doar 30 lei.

img_1377img_1376

Stefan Ciobanu. or. Calarasi. Cioplitor in lemn.Un nene foarte placut. Creaiza tot felul de chestii din lemn.Zice ca ii ia multa sanatate sa le  faca. Mi-au placut masinutele lui. Mi-a povestit ca o doamna i-a comandat tocmai vreo 40 pt o gradinita. Mi-ar placea sa inlocuiesc multe jucarii chinezesti din magazine cu cele pe care le confectioneaza mesterul Stefan Ciobanu.Mi-a mai povestit ca cel mai bine cistiga acum cu zdrobitoarele de struguri. O masinuta din lemn costa 40 lei si o zdrobitoare de struguri – 2000 lei.

img_1378

Aceasta doamna creiaza margele. Dar poate, la comanda, sa decoreze si niste cupe de sampanie pentru o ceremonia de nunta. Arata destul de bine.

img_1385img_1386img_1380img_1381Victoria Kurachitski este mester popukar, miniaturista. Creeaza cu cirligul tot felul de obiecte in miniatura. Si-a expus intreaga colectie de plante in vazon. Fiecare floare avind denumirea originala atasata. Inaltimea unei lucrari este de maxim 5-10 cm. Isi apreciaza munca cu 50 lei floarea.

img_1382

Elena Spinei este de 2 ani primarul s. Maximovca. Iar de 10 creeaza straiste. Toate extrem de frumoase si stilate. Le confectioneaza din lina si lucreaza cam 3 zile la o traista. Le vinde cu 300 lei bucata.

img_1397

Straiste din lina naturala. Le creeaza Ecaterina Popescu din s. Clisova Noua. Are si carti de vizita, si adresa de mail si chiar un site: www.rusticart.md

EVENIMENTE

Hakama.Da.

hakamadaCum sa ai incredere in farmecul tau, chiar si daca ai trecut de 40 de ani. Iti gelozezi sotul, te apuci sa-i speli sosetele? Despre toate astea intr-un master class cu Irina Hakamada pe 11 septembrie la Chisinau.

Am doua variante: sa postez despre Hakamada mot-a-mot informatia pe care o cunosc  sau, sa-mi spun propria impresie despre aceasta femeie.

Se considera un samurai in fusta pentru ca realmente are gene japoneze. Prefera black dress-code in vestimentatie . Dupa numeroase tentative de afirmare, se dezice de activitatea sa politica. Lumea in care intrase, se adeverise a fi un rahat. Sau poate nu avea testicule suficient de mari ca sa o infrunte. Nu-mi trezeste mare admiratie faptul ca are 4 mariaje la activ. Dar mi se pare extraordinar ca cel de-al doilea copil, o fetita, l-a adus pe lume la 42 de ani. Dupa asta, da dovada de energie pentru un nou inceput. Scrie carti, intr-o veselie, si se apuca sa -si povesteasca experienta sub forma unor seminare. Are o viata destul de interesanta.

Seminarul sau: “Drive, Kaif, Kariera”  vrea sa invete femeile cum sa-si infrunte complexele si sa aiba incredere, in pofida virstei,in forta lor de atractie.

De-ale mele

Reuniune de familie

Azi am avut marea bucurie sa-mi revad toti oamenii apropiati emigrati in Canada. Toti la o masa. Am facut poze, mi-au povestit cum au plecat, dar mai ales de ce. De ce? Este intrebarea care ma doare cel mai tare. Raspunsul este atit de evident: Am venit intr-o tara straina in care am primit tot ce nu ne putea oferi tara noastra. I-am intrebat daca-i deranjeaza faptul ca nu pot participa la alegerile din Moldova. Mi-au spus ca nu-i deranjeaza, ca de fapt nu-i intereseaza deloc. Ce-i leaga de Moldova nu se cumpara, nu se vinde, nu se obtine si nici se pierde prin alegeri. De Moldova ii leaga sufletul. Ah, de-ar putea sa uite de el!Parintii…..iata ce le lipseste pentru a fi cu adevarat fericiti. Dupa o vizita recenta in Moldova cineva le-a spus ca nu prea au ce vedea. Ca nu s-a schimbat absolut nimic, poate doar un Mall nou si vreo doua-trei case “novostroichi”. Am mai aflat ca destul de multi moldoveni veniti in Canada nu reusesc sa se integreze si se intorc acasa. Din cei care emigreaza, cine reuseste sa reziste primul an, ramine pentru totdeauna. Adevarul e ca visele lor aici mi se par mult mai realizabile. Aici  se pune problema de timp, munca si rabadre. La noi, oricit de mult timp ar trece, oricit de mult ai munci, oricit de multa rabdare ai avea (si cred ca asta avem din belsug cu totii), multe vise nu incep sa para mai realizabile. Nu ma refer la visul de a pleca in cosmos, ci la unul mai pamintesc, la o casa a ta, o masina, o vacanta, un parc de agrement pentru familii etc.Nu vreau sa par acum o persoana molipsita de stainatate. Sunt doar afectata de realitate.

M-am bucurat enorm sa-i vad pe ai mei multumiti, impacati cu viata si tara lor.M-am bucurat sa nu simt nici o diferenta intre ai nostri si ai lor.Ei respecta legile si politia. Au parte de casa, serviciu, medicina buna, natura ca-n filme, terenuri de joaca pentru copii, toate gustoseniile de pe lume. Bineinteles ca intotdeauna e loc de mai bine. Dar i-am vazut plini de sperante pe care ei stiu cum sa si le realizeze.