Natalia Barbu se autodepaseste. Alaturi de fenomenala sa mama,alaturi de incomparabilii “Lautarii” se naste un album lucrat de Corneliu Botgros. Iata o piesa care musca din inima.
Natalia Barbu -Vara, Vara, Primavara
Publicarea acestei piese este facuta cu autorizatia interpretei.
Suntem un popor de orfani. Un popor de oameni ramasi fara frati, surori, verisori, neveste si soti. Un popor crescut departe de cei care ne dau viata sau fac parte din viata noastra. Asta pentru ca ei vor sa traiasaca mai bine, ei nu se descurca in tara lor. Cind ma gindesc la cit de mica e Moldova si cit de modeste sunt proportiile populatiei noastre. Cum oare se intimpla, la cit de mici suntem, sa ne impacam cu gindul ca cei dragi isi cauta norocul departe de casa?
In Moldova nu exista macar un om care sa nu aiba macar pe cineva emigrat in strainatate!!!!!!! Deci, de-ai nostri sunt acum imprastiati prin lume, aproape de doua ori mai multi decit sunt acum in tara. Cum ar fi, daca ei s-ar intoarce? Cum ar fi daca forta fiecarui neam ar deveni mai mare odata cu intoarcerea fratilor , verilor, mamelor si tatilor nostri. Eu as fi mai fericita.
Am stat toata noaptea pe net. In vreme ce la Chisinau se facea ora 7 dimineata, aici ceasul se apropia de miezul noptii. Ziaristii care au muncit pe net in tura nocturna, la un moment dat au avut cu totii aceeasi reactie: pe la 3.15 dimineata o crestere suprinzatoare de voturi in favoarea guvernarii???
Am stat in acel moment si m-am gindit. Suntem ca un furnicar: multi, diferiti, fiecare cu viata, grijile, necazurile si bucuriile lui. Fiecare isi da seama cum ar trebui sa fie ca sa traim mai bine in Moldova. Parca avem o atitudine, parca incercam sa ne facem cunoscute viziunile si sa descoperim ca mai sunt oameni care gindesc la fel. Si parca nu am fi putini. Si parca am avea o putere de decizie. Dar cind ma uit la aceste momente suprinzatoare, realizez cit de neputinciosi si neinsemnati suntem.
Cit de mare e farsa in care participam….
Asa cum ma suprinde de fiecare data acest oras, nu ma suprinde decit Amsterdam. N-ai nici o sansa sa te ratacesti. De fiecare data cind pornesti pe aceeasi ruta binecunoscuta,ajungi intr-o locatie complet noua. De fiecare data inteleg ca oricit de des le-as vizita, sunt inca atitea de explorat.Nu inzadar, olandezii au fost cei care au dat nastere New York-lui. Cindva acesta se numea New Amsterdam. In multe locuri, arhitectura si caramida rosie a cladirilor mai vechi te face sa uiti ca esti in America si te duce cu gindul la Olanda. Celebrii zgirie norii, insa, au fost de data asta imbracati in caciuli pufoase de nori. A plouat toata ziua. Iar Weather Channel a profitat de vreme ca sa recupereze audienta. Am petrecut toata ziua cu doua Natalii. Aceste studente din Moldova au venit in America prin Work & Travel ca sa-si implineasca un vis. Mi-au povestit cum le-a intimpinat New York-ul si de ce le este foarte dor de casa. Istoria lor o vei putea urmari in curind.
Ieri seara mi-au venit in vizita prietenii mei foarte buni, Mihai si Ana, care tocmai s-au intors de la Stockholm. Ei asteapta un bebelus si am inceput sa polemizam pe tema nasterilor in spitale, nasterilor acasa, sistemului medical de la noi si sistemului medical din Suedia. Mihai mi-a povestit o istorie fenomenala.
