Cînd mi-o fi mai rău, aşa să-mi fie…aşa zic moldovenii?
Apoi, se pare că despre asta ar putea fi postarea mea de azi. Despre cum îmi freamătă sufletul de satisfacţie. Despre cum mă încîntă evoluţia statutului unei femei în noua societate a unei ţări prăpădite.Iertaţi-mă pentru prăpădită. O spun cu dragoste.
Acum 3 săptămîni am zis “da”,amânând o decizie anterioara, atunci când am zis “nu”. Până aici, e clar totul? Păi, iniţial am zis că nu voi participa la un eveniment, al cărui specific îmi cerea prea multă responsabilitate, dar şi timp în plus de pregătire, ori eu chiar nu-l am.
Este vorba despre Women’s Envision. Ce nu mai am eu sau, cel puţin, cred că nu am, este siguranţa că experienţele mele de viaţă ar putea interesa pe cineva la nivel de transmitere a lor prin intermediul unei conferinţe de acest gen.
Atunci când mi s-a spus că va veni şi Natalia Morari şi Onorica Banciu (despre care am auzit doar lucruri frumoase), şi Angela Stafii, şi Ludmila Andronic, şi Sanda Filat, m-am gândit de ce oare nu. De ce oare nu, să spun Nu unui Nu spus anterior şi să spun DA. Aş fi chiar onoarată să fac parte din această gaşcă de idei-femei.
Pregătirea discursului. Contrar unor critici, eu nu l-am pregătit în ultima noapte, ci l-am scos în capăt în ultima noapte. Iar de pregătire m-am apucat cu o săptămână înainte. Cum? Am citi o grămăzenie de sondaje, studii şi mai ales maxime, citate despre suferinţă,ale unor oameni interesanţi. Iar tema discursului meu a fost una deloc inovativă. Suferă.Caută.Crește.Mai cu seamă o concluzie inspirată de vremurile prin care am trecut şi încă mai trec.
Cum m-am simţit eu? Emoţionată, jenată, dar curajoasă şi puternică. Cum s-au simţit cei din public? Diferit. Unii entuziasmaţi şi receptivi, alţii plictisiţi şi distanţi. Am vorbit despre suferinţă şi despre cum am învăţat să trăiesc cu ea, să o accept şi să învăţ din ea. Bineînţeles că au fost şi critici, dar cel mai necruţător critic îmi sunt chiar eu. Aşa că staţi pe pace, n-am ieşit de acolo cu senzaţia că am rupt…Şi-mi pare tare rău că nu am putut asista şi la discursurile celorlalte colege.
Acesta este un feedback puţin cam întîrziat. Conferinţa a avut loc acum o săptămână. Scriu acest mesja tot de atunci, dar nu-l puteam scoate în capăt, din lipsă de timp. Poate era cazul deja să-i dau şi-un cancel. Dar m-am încăpăţînat să-mi exprim plăcuta uimire şi mai ales bucuria că ideile femeilor de la noi încep să ia pondere. Trezesc atenţie, inspiră….
P.S. Pentru cei dornici de cunoaştere: http://www.youtube.com/user/TEDxTalks
Pe 7 mai vine un nou episod. Se aşteaptă 12 vorbitori. Organizatorii au spus că negociază chiar şi cu Paulo Coelho.Oare el ştie despre Asta? Ţara asta care se numeşte Moldova? Cărţile lui mă interesează deja mai puţin. Dar un speech despre mecansime de gândire montată spre un trai fericit m-aş fi bucurat să aud.
Mâine vă spun cât costă tona de relaxare. Despre o altă experineţă vă voi povesti. Împachetarea în ciocolată.
